Italia - dezvoltare si istorie

Tara care a creat sistemul de valori formale proprii acestei noi arte ce va purta mai mai tarziu de baroc este Italia. Aceasta elaborare a fost infaptuita de cercurile artistice din Roma si din Bologna in jurul anului 1600,adica intre domnia papei Sixt al V-lea (1585-1590) si cea a lui Paul al V-lea(1605-1621).

Arhitectura baroc si rococo in Italia si Franta - Secolul XVII si XVIII

Renuntand la visurile de hegemonie lumeasca,visuri care-i obsedasera pe unii pontifi din timpul Renasterii urmasii acestora si-au transferat dorinta de putere intr-un imperiu spiritual a carui capitala,Roma,trebuie sa-i reflecte maretia;ei se simt intr-un anume fel ,urmasii imparatilor romani si vor sa reinvie in Orasul Etern acel stil pompos propriu Romei antice.Aceasta reviviscenta se desavarseste cu atat mai usor cu cat artistii isi cauta modelele in operele Antichitatii romane,cele ale Antichitatii grecesti fiindu-le aproape necunoscute;modele,care,luate din epoca elenistica sau,si mai frecvent,din Antichitatea tarzie ii ajuta sa elaborez acel stil <<oratoric>> care decurge din programul apologetic impus artei religioase de catre Conciliul din Tren.

Trebui sa se arate lumii intregi,cu ajutorul unor monumente prestigioase,maretia Bisericii catolice si in acelasi timp,prin toate mijloacele artei figurative,sa se faca si dovada adevarului credintei.

Transformarea Romei in in oras pontifical fusese inceputa de catre papii din epoca Renasterii.Iar prima etapa de mare importanta coincide cu conceperea,de catrepapa Iuliu al II-lea,a catedralei Sfantul Petru din Roma,biserica centrala a catolicismului.

In 1605 catedrala Sfantul Petru este inzestrata de catre arhitectul Carlo Maderno cu un naos imens cu trei nave si un pronaos grandios.Pe scheletul acestui monument va lucra Bernini pentru a-l inzestra cu o somptuozitate demna de vechile bazilici crestine.

In fundul bisericii,relicvarul amvonului Sfantului Petru,purtat de catre cei patru Doctori ai Bisericii,se detaseazape o Glorie de aur (1647-1653);lucrarea aceasta fusese precedata de baldachinul (1624-1633) ridicat deasupra mormantului Sfantului apostol Petru,a carui forma era imprumutata de la vechiul ciborium din timpurile crestinismului primitv.

Italia este,pe atunci tinta privirilor intregului continent European.In timpul primei jumatati a secolului al XVII-lea ,tonul civilizatiei e dat de curtile ei princiare;si tot ea impune rafinamentele vietii de socitate ale tarilor nordice care abia scapasera de ororile si violentele razboaielor religioase.Bucurandu-se de prestrigiul capodoperelor proaspat descoperite ale Antichitatii,ca si de cele iesite din mana lui Michelangelo sau Rafael,Roma atrage pe toti artistii lumii,pasionati de noile experiente care se savarsesc in cuprinsul ei.Unii ca flamanzii Rubens si van Dyck ,olandezii van Baburen ,Ter Brugghen,germanul Elsheimer,francezul Simon Vouet vor ramane aici timp indelungat si vor duce in tarile lor principiile artistice care-I vor ajuta sa infranga manierismul.Altii ca francezii Poussin,Claude Lorrain si Le Valentin,se vor stabili in Cetatea eternal si se vor asimila Scolii romane ,care apare astfel in perspective istoriei,comparabila cu ceea ce va fi Scoala de la Paris.

Arhitectii italieni din sec. al XVII-lea sunt obligate sa faca fata unei uriase comenzi de monumente.Cele mai importante dintre edificiile comandate sunt bisericile.Acestea prezinta planuri dintre cele mai variate.Planul cel mai frecvent este alcatuit dintr-o nava unica si mai multe capele laterale,cu o absida simpla,dar cu o cupola vasta,inaltandu-se deasupra unui transper cu brate scurte.

Printre nenumaratele monumente,satisfacand programe,diverse,pe care le-a ridicat Italia secolului al XVII-lea,cea mai originala forma elaborata de tara aceasta este,fara indoiala ,teatrul.Palladio,la sfarsitul secolului anterior oferise modelul replica a odeonului raman,prin teatrul olimpic de la Vicenza,conceput pentru jucarea repertoriului pieselor antice.Forma aceasta evolueaza pentru a se adapta spectacolelor, de opera care au nevoie de scene vaste,pretandu-se tuturor transformarilor reclamate de decorurile,care incep sa fie la moda,ca si in scopul de-a asigura un confort cat mai mare spectatorilor,raspanditi prin in lojile suprapuse in galeriile ce inconjoara hemiciclul.La Roma,inca din timpul lui Bernini,suprafata scenei va lua proportii pentru a putea face fata masinariilor noi;lojile au fost create la Venetia.

Tara de constructori,Italia a vazut ivindu-se in sec. al XVII-lea.un numar mare de arhitecti de talent,multi dintre ei venind din regiunea lacurilor lombarde care,din Evul Mediu inca,furnizase intregii Europe specialisti in arta constructiilor care cuprinsese tot orasul.In orasul etern ,secolul se deschide cu Carlo Maderno un lombard care ridica nava bisericii Sfantul Petru: rastimp de-o jumatate de secol aproape,Bernini va impune domnia stilului sau care urmareste,prin distributia neta a maselor arhitectonice puternice, iar in interioare prin bogatia ornamentatiei policrone, obtinerea unor efecte grandioase.Borromini renunta la efectelede forta si de calm a lui Bernini in favoarea uni stil dramatic,care vrea sa exprime, in arhitectura, miscarea; el multiplica curbele si contracurbele, complica distrubutia spatiilor si nu se da in laturi nici sa nesocoteasca regulile ordinelor antice respectate de Bernini, creand astfel proportii si ornamente inedite.In ceea ce priveste interioarele insa, renunta la ornamentatie policroma, preferand stucurile albe,realizand astfel eefctele numai din resursele plasticii arhitecturale.

In ciuda catorva schimbari politice, Italia secolului al XVIII-lea cunoste o epoca de pace:e tot divizata in mai multe state, dintre care cele mai importante sant Regatul Neapolelui,Marele Ducat al Toscanei,Republica Venetiei si Statul Pontifical.

Dezvolatrea impetuoasa a arhitecturii in Italia secolului al XVIII-lea nu-si micoreaza ritmul cu toate ca edificile durate in secolul precedent sant de-o mare importanta.Roma a incremnit intr-un fel de formalism berninesc; Carlo Fontana care a lucrat cu Pietro da Cortona, Rainaldi si Bernini,transmite secolului al XVIII_lea traditia acestora.Roma,dupa moartea lui Bernini, nu mai e un centru creator; punctele cele mai originale se afla la periferia Peninsulei: Italia de Sud si Piemontul.

In 1734,un fiu de-al lui Filip al V-lea Carol al VII-lea va pune sa se ridice cateva edificii colosale:castelele de la Capodimonte si Caserta, Albergo dei Poveri,teatrul San Carlo din Neapole.Se construiesc palate si biserici noi.Pentru a face fata imensei cereri pe care o provoaca el insusi face apel la Ferninando Fuga si Luigi Vanvitelli.Palatul de la Caserta ramane, datorita dimensiunilor lui colosale, baroc in ceea ce priveste spiritual in care a fost conceput.

Referat: Sistemul circulator la om - inima, vasele de sange Proiect: Ierarhia organizarii biomoleculare

In Sicilia in timpul acesta se dezvolta la Palermo,Catania,Messina un baroc excesiv de ornament.Cutremurul de pamant din 1693 da italienilor ocazia de-a reconstrui la sud-est de Siracusa o adevarata salba de orase: Noto, Comiso, Grammichele, Ragusa. Modica arhitectii compun administrabile ansambluri baroce, avnd sansa de-a putea trata un intreg oras, cu pietele, scarile, bisericile si palatele sale, ca pe o adevarata opera de arta.

FRANTA

Cea mai populara tara din Europa, puternic stransa in jurul puterii regale, Franta este in secolul al XVII-lea la apogeul puterii sale.

Cei mai multi artisti francezi, ca Le Valentin, Poussein, Claude Lorrain, parasesc Franta si se duc sa imbogateasca arta romana, privindu-si patria de impulsul creator care i l-ar fi dat prezenta lor.

In timpul domniei regelui Ludovic al XIII-lea, exista tendinta de a se constitui o arta de curte; sub Ludovic al XIV -lea, principalele forme ale artei franceze se vor concentra in jurul curtii pe care regale o va muta la Versailles, mobilizand, intrun satisfacerea propriilor sale nevoi, cele mai mari talente. Inceputa in 1661, constructia Versailles-ului dureaza treizeci de ani, in care timp se lucreaza cu fertibilitate. La sfarsitul secolului, castelul, cu parcul si cu tot decorul sau, reprezinta expresia cea mai inalta a artei monarhice, si toti principii Europei secolului al XVIII-lea se vor sili sa-l imite, ceea ce va insemna pentru arta franceza, o recunostere universala.

Pentru obtinerea unui atare rezultat, primul ministru al lui Ludovic al XIV- lea, Colbert, organizeaza productia artistica intr-un mod rational,intemeind sau incurajand diferite institutii apte sa conlucreze la dezvoltarea artei si a culturii.Miscarea academica incepe sa-si impuna hegemonia in ceea ce priveste gustul si progresul intelectual.Academia de Arhitectura, care nu va fi intemeiata in mod oficial decat in 1677, va fi o adevarata pepiniera de constructori.

Pentru a asigura inflorirea artelor industriale, Colbert incurajeaza, prin toate mijloacele, atelierele de tesaturi din numeroase orase ale regatului, mai ales pe cele de la Lyon; ii atrage pe lucratorii din Venetia in scopul de a importa in Franta tehnica fabricarii oglinzilor a caror prima aplicatie monumentala este Galeria Oglinzilor de la Versailles

Initiativele artistice ale lui Colbert fac parte din politica sa generala care tindea sa faca din Franta o tara care sa nu mai depinda de strainatate.Franta lui Ludovic al XIV-lea creaza un nou stil decorativ pe care-l va exporta, la randul ei, in toata Europa; si va pastra pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea primul loc in ceea ce priveste productia de mobile si de tapiserii.

Spre deosebire de Italia, in Franta nu domina constructia religioasa, ci cladirea profana; stilul contra-reformei patrunde gratie iezuitilor; asa ca <<romanizarea>> completa a arhitecturii religioase nu va avea loc decat sub Ludovic al XIII-lea; Henric al IV-lea va da un nou impuls arhitecturii prin comenzile de castele si palate regale; intrebuintarea caramizilor ingaduie o executie rapida; regale planuieste adevarate programe edilitare, imbogateste Parisul cu doua mari piete (La place des Vosges si la place Dauphine).Franta elaboreaza principiile stilului classic carora le va ramane credincioasa pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea .Jacques Le Mercier (1580/1585-1654) continuatorul Luvrului si constructorul capelelor de la Sorbona si de la Val-de-Grace, purificase manierismul secolului precedent si aplicase ordinele in mod corect .Stilul clasic francez este statornicit de Francois Mansart (1598-1666) la castelul din Blois (1635). Fatada, din piatra este alcatuita din trei ordine suprapuse, ale caror proportii se imbina in mod armonios cu acoperisurile inalte, << a la francaise>> si cu hornurile zvelte, elemente decorative traditionale in Franta inca din Renastere.Arta franceza fusese marcata de o constructie demna de un rege, cea a castelului de la Vaux-le-Vicomte(1656-1661),realizat cu o extrema rapiditate de ambitiosul ministru de finante, Nicolas Fouquet,cazut in dizgratie si inchis pentru tot restul vietii in 1661. Castelul, alcatuit din mai multe pavilioane asamblate in jurul unui dom, care se ridica peste un imens salon oval, este costruit de Le Vau (1613-1670). In fata castelului arhitectul peisagist Andree Le Nostre (1613-1700) creeaza prima dintre vastele sale perspective alcatuite din parterre de apa si verdeata, incadrate de boschete, care ofera locuitorilor din castel o panorama imensa, ca o fereastra grandioasa ce prelungeste arhitectura in mijlocul naturii.

Le Vau este artstul care domina de atunci arhitectura franceza; stilul sau, putin cam incarcat poate, pare ilustreze o ezitare intre clasic si baroc. Arhitectura franceza, se manifesta cu ocazia concursului pentru proiectul fatadei orientale a Luvrului, instituit de Ludovic al XIV-lea, nemultumit de proiectele pe care I le propuneau arhitectii sai, concurs la care iau parte si arhitectii italieni; prestigiul lui Bernini aflat la apogeul carierei sale este asa de mare incat Ludovic al XIV-lea il cheama in 1665 in Franta pentru a pune capat crizei. Acesta insa , prin vointa monarhului,se va desfasura in sens invers; proiectele lui Bernini nu vor avea succes.

Cand regele parasind Paris-ul, isi muta resedinta curtii ca si a guvernului sau la Versailles, incredinteaza realizarea acestei opera, pe care o doreste cea mai grandioasa din Europa.Arhitectura castelului, ridicat in mai multe etape, marit si transformat, nu e foarte caracteristica in ea insasi. Jules Hardouin Mansart ( 1664-1708 ) va veni din fericire,sa corecteze proportiile nefericite ale lui Le Vau; puritatea clasicismului sau e si mai vadita Marele Trianon sau in Trianonul de marmura ( 1687 ), un mic castel de agrement ridicat la oarecare distanta de cel mare, sau in Domul Invalizilor ( 1679 ),unde tempereaza in mod armonios orizontalitatea ordinelor printr-un verticalism traditional. In ceea ce priveste decoratia interioara Jules Hardouin Mansart si Le Brun, renunta la lambriurile aurite pentru a adopta o decoratie in gen italienesc, din marmura policroma,bronzuri aurite si picture. Le Nostre , creeaza aceastaperspectiva de 3 km care conduce ochiul pana la linia orizontului, amenajand in complexul de gradini o adevarata ordonanta de verdeata,de spatiu si de apa , iazuri (oglinzi de apa) sau fantani arteziene arhitecturate in forme multiple.

Criticii si poetii nu obosesc sa premareasca << frumoasa simplitate>> in detrimental acelei libertati fara frau a arhitecturii romane, <<mai barbara si mai putin placuta ochiului decat goticul>>. Franta e impanzita de castele, iar Parisul , care nu este parasit de nobilime se imbogateste cu nenumeroase palate. Se termina curtea patrata a Luvrului, Palatul Invalizilor pentru invalizii de razboi si unele piete unde fatadele cladirilor trebui sa se supuna toate unei randuiri clasice si centrate in jurul unei statui ecvestre sau pedestre a regului.Dincolo de gradina Tuileriilor -parcul palatului Luvru- Le Nostre creeaza una dintre cele mai imense ferestre ce poarta privirea pana la linia orizontului, si a caror gust l-a introdus in epoca; aceasta a fi marea cale trimfala a Parisului (Avenue des Champs-Elysees)

Secolul al XVIII-lea va apartine aristocratiei.La Paris se contruiesc numeroase palate, iar in provincie castele.Societatea se transforma , limitele ei isi pierd rigitatea; lumea finantelor patrunde in vechea arostocratie de spada sau de roba.

Societatea aceasta rafinata vafi o mare consumatoare de opera de arta nu numai din cele ce apartin prezentului, dar si din trecut . Amatorismul se raspandeste peste tot; Ludovic al XIV-lea daduse exemplu ; in decursul secolului al XVIII-lea regele va depune un moderat pentru marirea colectiilor Coroanei; in schimb nr amatorilor va creste si organizarea comertului de opera de arta va raspunde unei cereri tot mai mari, care va provoca o supra licitare si preturi ridicate.

Situatia nu se modifica nici atunci cand tanarul rege isi muta resedinta la Versailles.De-acum inainte insa orasul e cel care da tonul la curte; regele nu ezita sa distruga chiar parte din cele mai frumoase realizari din Versailla -ul lui.Ludovic XIV-lea ca de pilda scara ambasadorilor pentru a putea instala in chip confortabil , asa cum cerea moda timpului in <<apartamente mici>> .

Ludovic al XIV-lea pe care nu il interesa decat vanatoarea si lacatuseria va fi complet indiferent fata de arta; gustul reginei Maria - Antoaneta isi va pune amprenta mai cu seama asupra modei, a podoabelor dar si a asupra artei mobilierului.

Transformarea decoratiei interioare a inceput inca din timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea In apartamentele in care regele a pus sa i se construisca la Versailles dupa 1684,alaturi de vastele

apartamente pastrate pentru viata sociala, se renunta la decoratia arhitecurala marmura policroma si bronzuri aurite,in favoarea lambriurilor aurite si pictate care impodobesc o serie de incaperi de proportii

sireduse lemnul aurit si oglinzile care lasa putin loc compozitilor picturale inlocuiesc peste tot decoratile solemne si tablourile de mari proportii ale secolului precedent.Catre 1720 decoratia interioara capata forme cioplite sinoase si accepta rococo-ul . Arhitectul Germain Boffrand ( 1667-1754) a contribuit mai mult decat alti artisti la dezoltarea stilului rococo in interioare; apartamentele palatului Soubise 1738-1739, care constituie cel mai stralucitor exemplu parizian de decoratie interioara, au fost desesnate de Boffrand.

Importanta pe care o capata amenajarea interioara in aceasta epoca face ca arhitectura sa fie studiata in primul rand din unghiul respectiv. Acesta este momentul in care se renunta la solemnele siruri de incaperi dintr-una intr-alta de pe vremea lui Ludovic al XIV-lea si se accentueaza tendinta de specificare a camerelor de locuit conform intrebuintarii date.

Planul noilor palate devine mai suplu, pentru a se supune acestei diviziuni: fatadele mai putin severe au multe usi foarte multe ferestre.,iar delimitarea etajelor e efectuata cu cea mai mare strictete,formele acestora devin mai elegante,fara a se renunta insa la un clasicism care contrasteaza cu stilul rococo al decoratiei interioare. Aspecte cu adevarat rococo in arhitectura se intalnesc destul de rar; le gasim mai cu seama in estul Frantei.

Paris , Rennes, Bordeaux , isi construiesc, toate <<pietele lor regale>> inchinate lui Ludovic al XV-lea , dupa modelul lui Ludovic al XIV-lea.Jaques - Ange Gabriel (1698-1782) in piata Concordiei vechea piata regala (1753-1765) reia planul colonadei de la Luvru cu porticuri prevazute cu coloane corintiene si cu terase; cu 20 de ani mai inainte , daduse o infatisare mai putin solemne si mai eleganta pietei Bursei din Bordeaux .Pavilionul <<la folie>> proiectat pentru machiza de Pompadour in mijlocul gradinilor de la Trianon si ridicat intre 1762-1764 este exemplu cel mai pur al clascismului lui Jaquess Ange Gabriel, care aplica toata decoratia exterioara,caracterizata in primul rand prin intoarcerea la ordinele arhitectonice,la Opera din Versailles(1770) restaurata de curand; Jaques Ange Gabriel proiectase sa remodeleze chiar si castelul de la Versailles in stilul acesta din fericire in sa starea finantelor regale nu i s-a ingaduit.

Sub domnia lui Ludovic al XVI-lea arhitectura va fi dominate de ordinele colosale,care tind sa se apropie din ce in ce mai mult din proportiile din antichitate .

In ceea ce priveste decoratia interioara, realizata intodeauna in lambriuri,stilul rocaille se demodeaza si este alcatuit printr-o decoratie alcatuita din ghirlande, panglici,cosuri.