Rolul padurilor din imprejurimile orasului

Rolul padurilor din imprejurimile orasului

Padurile din imprejurimile Bucurestiului au un rol important, atit ca zona capabila sa absoarba fluxul turistic dinspre marele oras, cit si ca filtru biologic cu o mare capacitate antipoluanta. Trebuie insa subliniat ca tocmai in aceasta perioada, de maxima industrializare si urbanizare, apare in actualitate capacitatea antipoluanta a padurilor - evidentiata prin urmatoarele considerente:

o   Vegetatia forestiera intercepteaza produsi ai sulfului.

O parte din dioxidul de sulf provenit din emanatii este retinut de frunze, lujeri, concentratia cantitatii de sulf devenind vizibila dupa culoarea si lungimea diferita a lujerilor si a frunzelor.

Intre anumite limite, arborii absorb si fixeaza anhidrida sulfuroasa, ceea ce duce la marirea continutului de sulf a arborilor. Sulful se regaseste in planta, fie ca rezerve (sulfati), fie sub forma de aminoacizi de sulf, proteine cu sulf etc. Actiunea fitotoxica este insa diminuata, prin eliminarea de catre arbori a sulfului sub forma de hidrogen sulfurat.

Printre speciile forestiere, din aceasta zona, mai rezistente la actiunea sulfului sint: Chiparosul de balta, stejarul rosu, mojdreanul, jugasrtul, sofora, salcioara, singerul s.a.

o Vegetatia forestiera contribuie la purificarea emanatiilor esapate de autoturisme.

Astfel, o fisie de arbusti lata de 6 m si situata la 10 m de axul soselei, determina o scadere a continutului de plumb pina la 1/10 din concentratia initiala. Asupra vegetatiei forestiere, plumbul influenteaza defavorabil, prin aparitia unor dereglari fiziologice, insa fara modificari importante, deoarece praful depus pe frunze se spala cu usurinta, prin intermediul precipitatiilor.

Plantele lemnoase au posibilitatea de a acumula si unii compusi ai fluorului, prezentind o rezistenta mai mare, speciile: stejarul pedunculat, lemnul ciinesc, socul s.a.

o Vegetatia forestiera retine cantitati importante de pulberi, care se estimeaza la 580-600 kg/an/ha, ajungind in timp de 25 ani, la 14-15 t/ha. Pulberile sint retinute de padure, ca urmare a modificarii vitezei si directiei curentilor de aer, ceea ce permite sedimentarea unei parti din particule, numai cele fine trecind peste obstacolele create de padure. Vegetatia forestiera are capacitatea de a-si reface actiunea filtranta, prin spalarea pulberilor de catre precipitatii si prin schimbarea periodica a frunzelor.

o Padurile sint uriase „fabrici de oxigen ', contribuind la mentinerea puritatii aerului.

in procesul de fotosinteza ele absorb, printre altele, dioxid de carbon din atmosfera si elibereaza oxigen. Un hectar de padure produce de peste 20 de ori mai mult oxigen decit un hectar de apa. Un hectar de padure cu o crestere anuala de 8 m³ lemn, prelucreaza un volum de peste 11.000.000 m³ de aer. Pentru fabricarea unei tone de lemn arborii consuma cea. 1,8 tone de dioxid de carbon si elibereaza aproximativ 1,3 tone oxigen.

o Vegetatia forestiera contribuie la atenuarea poluarii fonice, indeplinind rolul de ecran acustic, datorita suprafetei desfasurate a frunzelor, care absorb vibratiile sonore. Pentru un orasean, spatiul impadurit reprezinta un mijloc eficace de aparare impotriva acestui flagel urban, care este zgomotul.

o Solurile forestiere, prin calitatile lor multiple de: permeabilitate, aerare, porozitate, bogatie in humus si existenta unei vieti organice intense, functioneaza ca un filtru biologic de purificare a apelor poluate.

o   Padurea influenteaza regimul hidrologic.

Padurea are capacitatea de a retine in coronament o buna parte din precipitatii, reducind volumul acestora cazute la sol si impiedicind efectele lor negative (scurgerile s.a.). Padurea sporeste umiditatea aerului prin evapotranspiratie. Cantitatea de vapori transferati in atmosfera prin evapotranspiratie este foarte mare, reprezentind cea. 70% din volumul precipitatiilor. Un hectar de padure poate transpira anual pina la 3,5 mii. litri de apa, ceea ce echivaleaza cu 350 l/m² din precipitatiile cazute.

o Padurea este o veritabila bariera biologica contra vuiturilor si a urmarilor lor nefaste.

Pe fundalul populatiilor de plante dintr-un ecosistem forestier se distribuie fauna (de care societatea moderna este tot mai interesata).

Penetratiile plantate de-a lungul cailor de acces in oras asigura legatura dintre spatiile verzi interioare si exterioare orasului, intregind imaginea unui sistem unic de inverzire a acestuia. De exemplu: Parcul Herastrau, impreuna cu plantatiile bogate de pe Bd. Aviatorilor si Sos. Kiseleff, constituie o adevarata „pana verde', o patrundere a naturii din nordul orasului (Padurea Baneasa) pina in zona centrala.