Ecologie
la ecologie - marile tipuri de comunitati - padurile temperateREFERAT LA ECOLOGIE MARILE TIPURI DE COMUNITATI - PADURILE TEMPERATE Padurea in conceptie ecosistemica. Elemente generale Prin natura lor, padurile sunt sisteme deschise capabile sa primeasca, sa lucreze, sa elaboreze sau sa fixeze si sa cedeze energie si informatie prin interactiuni permanente intre componentele biotice si abiotice, putand fi deci considerate veritabile ecosisteme. Padurea ca ecosistem se distinge printr-o organizare interna de mare complexitate, printr-un numar impresionant de caracteristici variabile, printr-o retea extrem de densa de conexiuni interne si, in consecinta, printr-un registru de stari disponibile dintre cele mai largi. Padurile temperate de foioase se caracterizeaza prin predominarea stratului arborilor cu frunze late, cucoronament dens si continuu vara si pierderea aparatului foliar, iarna(neadaptare a frunzelor la temperaturi scazute). In general padurea temperata de foioase ocupa suorafete inportante in Europa Vestica si Centrala, sudul Siberiei si estul Asiei. In emisfera sudica suprafetele ocupate sunt reduse la sudul statului Chile, sud-estul Africii, sud-estul Australiei si Noua Zeelanda. Anotimpurile de tranzitie, respective primavara si toamna, caracterizate prin frig joaca un rol capital in evolutia si dezvoltarea acestui tip forestier. Acest tip de padure cu frunze cazatoare se poate dezvolta numai in regiunile in care media temperaturii celor 4 luni de vara depaseste 10 C. Ecobiomul padurilor si tufisurilor cu frunze cazatoare din zona temperata Padurile si tufisurile cu frunze cazatoare raspandite in toata zona cu clima temperata a emisferei boreale dominand in Europa Occindentala si cea Centrala. Sunt cantonate intre ecobiomul padurilor de conifere boreale din nord si padurile Mediteraneene din sud. Ocupa suprafete restranse in Europa de Est si Asia de Rasarit si suprafete foarte mari in America de Nord. In America ecobiomul padurilor cu frunze este limitat la nord de padurile de conifere boreale, la sud de padurile sempricente, iar la vest de preerii. Macrobiotopul Climatul se formeaza sub influenta aerului maritim si continental din zona temperata. Conditiile climatice sunt favorizante pentru vegetatie. In functie de zona iernile sunt blande, aspre si relative aspre, verile reci moderate sau calde. Climatul este favorabil dezvoltarii padurilor de foioase, fagul in Apus si stejarul in Rasarit, precum si a altor specii de foioase cum sunt frasinul, teiul, ulmul, carpenul, meseteacanul, plopul, aninul. Solurile sunt podzoluri cenusii, de padure si brune de padure. Biomul este format din paduri de foioase cu frunze cazatoare Din Europa, Asia Orientala si America de Nord . Padurile sunt ecosisteme care se diferentiaza intre ele prin speciile de plante dominante, care le formeaza carora le corespund anumite asociatii de plante arbustice sau erbacee. Padurile de foioase boreale din Europa. Sunt alcatuite din diverse paduri cu frunze cazatoare cum sunt:stejarisurile, ceretele, garnitele, goruneturile, fagetele, mestecanisurile, aninisurile, carpenisurile, plopisurile, salceturile, cu o compozitie floristica si faunistica specifica. Nomimalizarea ecologica in biom a padurilor de foioase Padurile de stejar(Querceta roboris)are un areal intins de campie forestiera, dealuri joase cu climat cald, , mai
putin uscat. Specie dominanta in Romania este stejarul (Quercus robur), iar desemnate in cadrul padurilor se gasesc specii de cer, garnita, carpen, plop tremurator, frasin, tei. Stejarul (Quercus robur ), este un arbore din zona temperata inalt, cu ramuri puternice, noduroase, coroana larga si bogata. Scoarta stejarului, este de culoare brun-negricioasa, aspra, adanc brazdata, adapostind o micro-fauna active. Stejarul infloreste in luna mai. Fructul este achena(ghinda). Se intalneste mai ales la campie si in zonele colinare, foarte rar la deal. Utilizare : Lemnul de stejar este lemn pretios, de calitate superioara, mai ales daca este uscat corespunzator. Lemnul de stejar uscat natural, avand peste 12 ani vechime, este scump, fiind folosit pentru mobila de lux, iahturi de lux, constructii de lux, etc. Aproape doua secole traversele de stejar au fost folosite cu mult succes in dezvoltarea cailor ferate, doar recent incepand inlocuirea lor conform noilor tehnologii de transport. Lemnul de stejar se foloseste pe scara larga in constructiile de lemn sau mixte, iar in industria mobilei, acolo unde nu se gaseste, este una din principalele varietati imitate, alaturi de nuc si cires. Ceretele formeaza diverse combinatii cu alte specii cum sunt padurile de ceret-garnitete(Querata conferate ceris) si ceret-sleauri(querco-carpenita cerretosa). Gorneturile (Querceto sessiliflorae)sunt padurile zonale alcatuite din arboreturi pure de gorun(quercus petraea) sau gorun in amestec cu fag, stejar, carpen, paltin de camp, jugastru, cires, tei, si alte specii. Goruneturile au un areal intins si vegeteaza in locuri cu variabilitate climatica accentuate pe soluri argiloiluviale si cambice. Fagetele (Fageta) Sunt paduri de fag zonale, alcatuite din arboreturi de fag, fag in amestec cu gorun, carpen, paltin de munte, frasin. Fagetele au extindere pe verticala, respective pe versantii muntilor, unde regimul ecologic le permite vietuirea, dar fac parte din ecobiomul montan. Fagul (Fagus Sylvatica L. ), este un arbore din zona temperata, avand inaltimi de peste 35 de metri. Este inalt, impunator, cu scoarta neteda, cenusie-albicioasa. Fructul, numit jir, este o nucula, acoperita de o scoarta tepoasa. Utilizare : Jirul, fructul fagului, a fost utilizat inca din vechime pentru un anumit untdelemn, dar si pentru hrana porcilor (este foarte apreciat si de mistreti). Coaja fagului este folosita ca febrifug si tonic amar, fiind unul dintre echivalentii europeni ai chininei, alaturi de scoarta de salcie. Gudronul de fag se foloseste in unele boli de piele, precum si la vindecarea afectiunilor respiratorii sau la ameliorarea simptomelor acestora. Lemnul de fag a fost si este mult apreciat. Ca lemn de foc el are o calitate deosebita, arzand cu fum putin si la o temperatura destul de ridicata, fiind folosit in trecut in cuptoarele industriale, de pilda la producerea sticlei sau fierului. El a ramas mult apreciat atat in industria constructiilor cat si in cea a mobilei, datorita rezistentei sale, finetii fibrelor si culorii placute. Aninisurile (Alneta) sunt paduri azonale pure de anin negru(alneta glutinosae). Padurile de anin alb in amestec cu negru un correspondent ca alte specii lemnoase higrofile, ca salcia plopul alb, plopul negru, iar ca subarboret sangerul, alunul, crusinul, socul negru. Carpenisurile (Carpineta) sunt paduri azonale formate din arboreturi dure de carpen, ori formate din amestecul carpenului (carpinus betulus) cu fag, gorun, stejar, anin, tei. Carpeniturile se instaleaza in zone cu climat rece si soluri profunde afanate, coluvionate. Plopisurile (Populeta). Paduri azonale formate din plop negru (Populus nigra) si plop alb (populus alba). Plopul(Populus L. ) are circa 50 de varietati raspanditi in emisfera nordica. In Europa Centrala si Rsariteana sunt mai raspandite plopul negru, plopul argintiu, plopul tremurator si plopul cenusiu existand si o serie dehibrizi in pepinierele de pomi unde apare frecvent (Populus Canadensis) care in prezent este atacata de o ciuperca parazita. Salceturile (Saliceta) sunt paduri pure azonale de salcie ori in amestec cu ulm, stejar, plop alb-negru. Salceturile populeaza aluviunile si soluri aluviale, bine aprovizionate cu apa si unde regimul de inundatie este prelungit la 90- 180 zile / an. Mestecanisurile (Betuleta sunt paduri pure de mesteacan cu mare amplitudine ecologica. Vegeteaza pe toate tipurile de sol cu exceptia celor argiloase. Evita climatul stepic. Mestecanisule (Betula pendula Roth), este in general un arborede talie mica spre medie, cu o coaja alba caracteristica. Mesteacanul este considerat copac national in Rusia, unde este celebrat in reprezentarea unei zeite. Padurile temperate de foioase se caracterizeaza prin predominarea stratului arborilor cu frunze late, cu coronament dens si continuu vara si pierderea aparatului foliar. In general padurea temperate, de foioase ocupa suprafete importante in EuropaVestica si Centrala sudul Siberiei si Asiei (China, Coreea si Japonia). In emisfera sudica suprafetele ocupate sunt reduse la sudul statului Chile, sud-estul Africii, sud-estul Australiei si Noua Zeelanda. Acest tip de padure cu frunze cazatoare se poate dezvolta numaiin regimurile in care media temperaturii celor 4 luni de vara depaseste 100 de grade Celsius. Ea nu poate trece peste limita nordica actuala, unde se invecineaza cu padurile de conifere, deoarece sunt defavorizate climatic atat de frigul prelungit, cat si de insuficienta caldurii estivale. Diferentierile floristice existente intre marile faciesuri ale padurii temperate, localizate in Europa, China, America de Nord, se datoreaza in mare masura evolutiei lor in timp geologic.
Stejar (Quercus robur)
Padure de mesteacan (Betula pendula Roth)
Padure de fag (Fagus Sylvatica L. ) BIBLIOGRAFIE: Botnariuc, N. , (1982), Probleme moderne de ecologie, Editura Stiintifica, Bucuresti. Botnariuc N. , Vadineanu A. , (1982), Ecologie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti. Heinrich, W. , (1974), Vegetatia Pamantului, Editura Stiintifica, Bucuresti Parvu, C. , (2001), Ecologie generala, Editura Tehnica, editia a II-a revizuita si adaugita, Bucuresti. Simionescu, I. , (1947), Flora Romaniei, Editura Tineretului, Bucuresti. Stanila, A. , (2000), Biogeografie, Editura Fundatiei Romania de maine, Bucuresti. Strahler, A. (1973)Geografia fizica, Editura Stiintifica, Bucuresti Tufescu, V. , Tufescu, M. , (1981), Ecologia si activitatea umana, Editura Albatros, Bucuresti http://www. studentie. ro/Cursuri/Geografie/Padurile-temperate-de-foioase_i47_c1094_106507. html http://facultate. regielive. ro/cursuri/geografie/padurea_de_foioase_din_zona_temperata-184593. html http://www. ereferat. org/referate/biologie/paduri-temperate/412. html http://www. referat. ro/referate/Paduri_temperate_3337. html
|