Poluarea mediului inconjurator

I) Introducere

Pentru a trai in conditii mai bune, omul a utilizat permanent resurse naturale: animale, plante, arbori, minereuri, carbuni, sare, petrol, gaze naturale, apa. Din utilizarile acestor resurse naturale (primare) au rezultat si produse neutilizabile, cum sunt: gaze, prafuri, produse lichide sau solide ce au fost permanent evacuate in natura. Unele dintre acestea produse au putut sa se integreze in ciclurile naturale ale unor elemente, altele insa se tot acumuleaza, producand perturbatii ecologice. Un alt fenomen a fost epuizarea unor resurse naturale, disparitia unor specii de plante si animale. Activitatile antropice au provocat si schimbari topografice si de clima, ce au avut puternice repercursiuni asupra mediului, unele pozitive (impaduriri, indiguiri), altele insa negative (defrisari, asanari, eroziunea solului).

Fenomenul de aparitie a unor factori perturbatori ai mediului si de producere a dezechilibrelor ecologice a fost denumit poluare (de la cuvintele polluo, -ere= a murdari, a degrada). Cauzele aparitiei poluarii pot fi sintetizate astfel:

utilizarea haotica a rezervelor naturale;

acumulari in mediu de substante neutilizabile;

aparitia de substante noi, la care ritmul de consum si de reciclare de catre organisme este mult inferior ritmului de aparitie;

cresterea demografica vertiginoasa, in special in ultimele doua secole;

dezvoltarea intensa a industriei, transporturilor si a agriculturii;

aparitia centrelor urbane suprapopulate.

Tipuri de poluare

A.      Dupa provenienta

poluare naturala: biologica, fizico-chimica, antropica;

poluare industriala: agricola, din transporturi, menajera;

B.      Dupa natura poluantilor

poluare fizica: termica, fonica (sonora), radioactiva, electromagnetica;

poluare chimica: cu carbon si derivatii acestuia, cu compusii sulfului, flourului sau ai azotului, compusi cu metale grele, materiale plastice, pesticide, materii organice fermentabile;

poluare biologica: prin contaminarea mediilor inhalate si ingerate, prin modificari ale biocenozelor si invazii de specii animale si vegetale (de exemplu insecte nedorite, buruieni);

poluare estetica: degradarea peisajelor datorita urbanizarii, industriei, sistematizarii eronat concepute;

Analiza: Rezervatia biosferei Delta Dunarii - istoric, configuratie geografica, relieful Eseu: Atmosfera

C. Dupa starea fizica a poluantului (factorul care, aflat in mediu in cantitati ce depasesc optimul pentru una sau mai multe specii, are actiune toxica)

poluare cu lichide;

poluare cu substante solide;

poluare cu gaze si pulberi.

II) Poluarea apei

Desi acopera trei patrimi din suprafata globului si constituie 75% din tesuturile vii, apa constituie totusi o resursa naturala limitata. Si aceasta din mai multe motive.

In primul rand, nu e suficient de a avea apa, este necesar sa fie avuta intr-un loc corespunzator si la momentul oportun. In plus, trebuie sa fie si de o calitate convenabila (de exemplu, apa de mare reprezinta 97% din resursele totale, in timp ce apele de suprafata – fluvii, rauri, lacuri - ori subterane reprezinta mai putin de 1%).

Poluarea apelor este definita ca acea schimbare a compozitiei apelor care le face daunatoare pentru sanatatea oamenilor, neadecvate pentru intrebuintarea economica sau recreativa si care duce la deteriorarea florei si faunei din mediul acvatic; se manifesta ca un fenomen complex, multiform, care exprima atat unitatea dintre apele dulci si de mare, cat si dintre uscat si mediul acvatic.

Principalele forme de poluare a apei, in functie de sursele si de natura lor, sunt:

Poluarea organica

Principala sursa a acestei forme de poluare acvatica o constituie deversarile menajere din marile orase si o serie de industrii precum cea a celulozei si a hartiei ori industria agroalimentara. Poluarea organica are un mecanism propriu de producere: deversate in apa, materiile organice sunt consumate ori degradate de catre bacterii, avand loc un proces de ”autoaparare’’. Dar aceste bacterii au nevoie de oxigen. Asa ca, o cantitate insemnata de materii organice care trebuie degradate favorizeaza inmultirea bacteriilor si, in consecinta, un masiv consum de oxigen care determina, la randul sau, moartea pestilor si a altor vietuitoare acvatice prin asfixie.

Poluarea toxica provine in mod exclusiv din surse industriale si, in special, din industria chimica, extractiva si prelucratoare a metalelor. Una dintre problemele importante ale acesteiforme de poluare o reprezinta masurarea toxicitatii produselor. Desi a fost pus la punct testul dafniei (minuscul crustaceu de apa dulce care stabileste toxicitatea apei poluate), acesta este folosit pe termen lung pentru poluarea ce poate rezulta din acumulare. Unele substante insa, pot fi inchise in sedimente si eliberate dupa depunere; in cazul acestora, poate avea loc fenomenul de bioacumulare.

Materiile in suspensie

Diferite particule, datorate eroziunii naturale ori deversarii artificiale ale localitatilor sau industriilor, pot schimba calitatea apei, generand o poluare estetica (tulburarea apei), jenand viata pestilor (prin introducerea de particule in branhii) ori contribuind la poluarea organica sau toxica. Eliminarea acestor particule in suspensie are loc, in general, prin simpla decantare pe fundul marilor bazine.

4) Materiile nutritive (nitrati, fosfati)

Acest tip de substante nutritive, respectiv nitrati si fosfati, provoaca fenomenul de eutrofizare a apelor curgatoare line, lacurilor ori marilor. Aceasta se datoreaza faptului ca excesul de nutrimente favorizeaza o proliferare, chiar o explozie de alge care se descompun rapid, consumand enorme cantitati de oxigen. Fara oxigen apa devine locul unor procese de fermentatie si putrefactie.

Pe de alta parte, nitratii prezinta si alt incovenient in ce priveste apa potabila. In aceasta, in mod normal nitratii nu trebuie sa depaseasca 50mg/litru. Nitratii transformati in nitriti provoaca sugarilor ori fetusilor femeilor gravide o boala a sangelui numita “maladia albastra”; totodata, producerea de netrosamine cancerigene este inca controversata (unele legume precum telina, spanacul, sfecla sau morcovul sunt o sursa importanta de nitrati; unele mezeluri, conserve de carne si pestele afumat sunt, de asemenea, surse de nitrati).

Fosfatii provin, in parti aproape egale, din dejectii umane, fosfatine si din diverse surse industriale si agricolo. La randul lor, nitratii provin in principal din agricultura (ingrasaminte) si din cresterea intensiva a animalelor (dejectii). In apele subterane, agricultura si cresterea animalelor antreneaza o poluare importanta, cel mai adesea cumulativa si persistenta in straturile de apa.

Poluarea bacteriana

Aceasta forma de poluare genereaza multiple probleme de ordin sanitar. Ea poate afecta, in primul rand, apa de baut, fapt pentru care aceasta este supusa unor forme speciale de protectie. Astfel, de regula, alaturi de dezinfectarea acesteia sunt prevazute in jurul puturilor de captare a apei potabile “perimetre de protectie”, pentru a beneficia de marea putere de epurare a solului.

Poluantii apelor

Desigur, in stransa legatura cu formele de poluare a apei se afla poluantii acesteia care pot fi grupati in:

A) Poluanti organici si biologici

Poluarea prin materii organice (compusi de hidrati de carbon, materii proteice, lipide) degradabile este datorata mai ales surselor industriale (industria chimica, de celuloza si hartie, petroliera, agroalimentara) si a reziduurilor provenite de la populatia urbana.

B) Poluanti chimici

Continutul ridicat al azotului din apa (sub forma compusilor nitrati, nitriti, azotul organic, amoniacul) antreneaza o crestere excesiva a algelor si plantelor pe fundul raurilor. Sarurile nutritive (compusii sulfati, fosfati, cloruri) accelereaza fenomenul de eutrofizare a raurilor, proliferarea masiva a anumitor alge in detrimentul altor specii.

Metalele precum cadmiul, cuprul, mercurul, plumbul, zincul sau titanul sunt prezente in deversarile lichide provenite de la diverse industrii: chimica sau metalurgica. Aceste substante fac parte din seria “materiilor inhibitorii pentru viata ‘’, fiind periculoase atat pentru plantele si animalele acvatice, cat si pentru om (de exemplu, mercurul si plumbul se pot concentra in lantul alimentar).

Cianurile arsenicului, in metalurgie, in industria chimica si parachimica, sunt toxice pentru organismele inferioare, invers decat in cazul otravirii.

Fluorul, precum marea majoritate a metaloizilor, nu este niciodata intalnit in stare naturala sub forma sa moleculara libera, ci sub forma de fluoruri. Acestea devin toxice, conducand la simptone notabile de la 250 la 450mg/l. Dimpotriva, in doze foarte slabe au o actiune benefica asupra dentitiei, contribuind la prevenirea cariei dentare. Fenolii, proveniti cel mai frecvent din poluarea industriala, antreneaza o diminuare a fenomenului de biodegradare.

Micropoluantii chimici sunt poluantii dificil de decelat prin procedee obisnuite de analiza, data fiind concentratia ori complexitatea lor chimica. Ei sunt in genearal putin degradabili, dificil de eliminat si susceptibili de acumulat in lantul alimentar.

Metode de combatere a poluarii

In ultimele decenii a fost recunoscut faptul ca fortificarea si promovarea sanatatii sunt strans legate de calitatea mediului inconjurator. In conditiile influentei crescande a factorului antropogen asupra starii igienice a surselor de apa, o mare actualitate capata problema stabilirii rolului calitatii apei in formarea si modificarea sanatatii populatiei.

In marea majoritate, afectiunile pot fi evitate si prin distribuirea unei ape de buna calitate populatiei din mediul urban si rural. Consumul de apa salubra (apa lipsita de impuritati, proprie sanatatii, obtinuta prin metode tehnologice moderne) este considerat ca unul dintre indicatorii de baza ai civilizatiei.