FORME SPECIALE DE RASPUNDERE

RASPUNDEREA SUBIECTIVA PT. PRODUSE CU DEFECTE (raspundere civila delictuala – RCD)

L 406 / 2006 – prin producator se intelege :

1. fabricantul unui produs finit, producatorul oricarei materii prime sau fabricantul unei parti din produsul finit
2. orice persoana care aplica pe produs numele sau, marca de comert sau un alt semn distinctiv
3. orice persoana care importa un produs in vederea realizarii unei operatiuni ulterioare de vanzare, inchiriere, leasing sau orice alta forma de distribuire a produsului
4. distribuitorul produsului, numai atunci cand producatorul nu poate fi identificat in termen de 30 de zile de la data cand produsul a fost vandut sau distribuit sub orice alta forma

Produs = orice bun mobil, chiar daca e incorporat intr-un alt bun mobil sau imobil, inclusiv energia electrica.

Produsul e considerat cu defecte daca nu ofera siguranta la care persoana e indreptatita sa se astepte, tinand seama de toate circumstantele, inclusiv modul de prezentare a produsului si utilizarea, previzibile la data punerii lui in circulatie.

Actuala reglementare nu defineste prejudiciul. Prejudiciul = orice efect negativ cuantificabil pe care produsul cu defecte il cauzeaza utilizatorului.

Producatorul raspunde pe baza RCD subiective, cu unele particularitati :

el raspunde atat pt. prejudiciul actual, cat si pt. prejudiciul viitor cauzat de defectul produsului

raspunde si in situatia in care paguba e rezultatul cumulat al defectului produsului cu actiunea / omisiunea din partea unui tert. In aceasta situatie, raspunderea producatorului va fi limitata de instanta competenta, tinand cont de culpa fiecaruia la producerea pagubei

daca paguba este rezultatul faptelor mai multor persoane, ele raspund solidar

producatorul este exonerat de raspundere daca dovedeste existenta uneia din urmatoarele situatii :

a.      nu este el cel care a pus produsul in circulatie

b.      defectul care a generat paguba nu a existat la data la care produsul a fost pus in circulatie sau a aparut ulterior punerii in circulatie din cauze care nu ii pot fi imputabile producatorului

c.       produsul nu a fost fabricat pt. a fi comercializat sau pt. orice alta forma de distributie

d.      defectul se datoreaza respectarii unor conditii obligatorii impuse de reglementarile emise de autoritatile publice competente

e.      nivelul cunostintelor stiintifice si tehnice la momentul punerii in circulatie a produsului nu i-au permis producatorului depistarea existentei defectului

Dreptul la actiunea in repararea pagubei produse de produsul defectuos se prescrie in termen de 3 ani (termen special de prescriptie). Incepe sa curga de la data la care reclamantul a avut sau trebuia sa aiba cunostinta de existenta pagubei, a defectului si de identitatea producatorului, insa nu mai tarziu de 10 ani de la data la care producatorul a pus produsul in circulatie, cu conditia ca paguba sa se produca in cadrul acestui termen.

RASPUNDEREA CONTRAVENTIONALA IN DREPTUL MEDIULUI

Pt. incalcarea normelor de protectie a mediului, precum si a obligatiilor juridice ce decurg din raporturile juridice de drept al mediului, prin fapte al caror pericol social nu le configureaza caracterul de infractiuni, se angajeaza raspunderea contraventionala.

OUG 195 / 2005 – constituie contraventii incalcari ale unor norme privind :

1. procedura de reglementare
2. regimul juridic al substantelor chimice periculoase si al deseurilor
3. regimul substantelor de uz fitosanitar si al ingrasamintelor chimice, al activitatilor nucleare, al organismelor modificate genetic
4. regimul activitatilor care se desfasoara in localitati s.a.

Prevederile legii protectiei mediului in materie contraventionala se completeaza cu cele cuprinse in legile speciale (legea protectiei atmosferei, a apei, a solului . .)

Exista o problema legata de modul de aplicare a dispozitiilor art 13 si 14 din OUG 2 / 2001 (privind regimul contraventiilor) cu privire la aplicarea termenului de prescriptie si a prescriptiei in general care inlatura raspunderea contraventionala, cu cele 2 aspecte ale sale:

1. prescriptia aplicarii sanctiunilor (art 13) – daca in ceea ce priveste aplicarea sanctiunilor OUG 2 / 2001 prevede termenul de prescriptie de 6 luni, care incepe sa curga de la data savarsirii faptei sau in cazul contraventiilor continue, de la data constatarii faptelor, se considera ca in dreptul mediului trebuie admisa o exceptie de la acest termen, in sensul ca termenul  de prescriptie trebuie sa fie cel general, de 3 ani
2. prescriptia executarii sanctiunii contraventionale (art 14) – in dreptul mediului nu exista exceptie fata de dreptul comun.

RASPUNDEREA PENALA

Se inscrie in principiile raspunderii infractionale, specificul angajarii ei cu privire la protectia mediului fiind determinat de natura obiectului ocrotit de lege, a carui atingere e adusa printr-o abatere savarsita cu vinovatie, de un pericol social deosebit si care intruneste conditiile infractiunii.

Pornind de la particularitatile elementelor lor constitutive, infractiunile ecologice pot fi clasificate astfel :

1. dpdv al subiectelor

a)      infractiuni cu subiect simplu

b)      infractiuni cu subiect calificat, cand agentul infractor a avut o anumita calitate privind protectia mediului, sau anumite obligatii speciale pe care le-a incalcat printr-o fapta care intruneste elementele infractiunii

2. dpdv al laturii subiective, infractiunile ecologice pot fi savarsite cu intentie sau din culpa
3. dpdv al laturii obiective, in majoritatea infractiunilor ecologice au la origine actiunile poluante ale componentelor de mediu, dar pot avea la origine si actiuni nepoluante care intrunesc elementele infractiunii
4. sub raportul obiectului, infractiunile ecologice se subclasifica in :

a.      infractiuni la adresa componentelor biotice ale mediului

b.      infractiuni la adresa componentelor abiotice ale mediului

Infractiunile ecologice se intalnesc in primul rand in legea mediului si in reglementarile cu caracter special.

Codul penal viitor cuprinde un capitol intitulat « Infractiuni ecologice », care nu inglobeaza toate infractiunile ecologice, unele regasindu-se si in alte capitole. Aceste infractiuni prevazute de actualul si viitorul cod penal sunt :

detinerea, portul, confectionarea, transportul si orice operatiuni privind circulatia armelor si a munitiilor fara drept

primirea, detinerea, folosirea, transportul sau deturnarea materialelor nucleare, precum si a oricaror materiale radioactive fara drept.

producerea, experimentarea, prelucrarea, detinerea, transportul materialelor explozive sau orice alta operatiune cu acestea fara drept

efectuarea oricarei operatiuni de import de deseuri sau reziduuri de orice natura, precum si introducerea acestora in tara cu incalcarea dispozitiilor legale

infectarea prin orice mijloace a surselor sau retelelor de apa, daca e daunatoare sanatatii oamenilor, animalelor sau plantelor

producerea, detinerea sau orice alta operatiune privind produsele ori substantele stupefiante, cultivarea in scop de prelucrare a plantelor care contin astfel de substante, precum si experimentarea produselor ori a substantelor toxice fara drept

prepararea de alimente si bauturi falsificate, alterate sau interzise consumului, expunerea spre vanzare a unor astfel de alimente sau bauturi cunoscand ca sunt falsificate sau alterate

primirea, detinerea, cedarea, instrainarea, transportul sau deturnarea materialelor nucleare, precum si orice alta operatiune privind circulatia acestora, fara drept.

Analiza: Relieful carpatilor romanesti - etajul muntilor inalti Eseu: Marile Descoperiri Geografice

PARTICULARITATILE ELEMENTELOR RASPUNDERII MATERIALE A STATELOR

Raspunderea materiala a statelor e o forma a RCD, cu un element de extraneitate.

Pana nu demult in doctrina juridica, pt. nasterea acestei raspunderi se cereau, ca in dreptul intern, mai multe elemente constitutive (cumulative) :

1. fapta cauzatoare de prejudiciu
2. prejudiciul
3. raportul de cauzalitate
4. culpa statului

In doctrina moderna (mai ales din 2004), nu se mai cere expres prejudiciul, desi se vorbeste de raspunderea pt. prejudiciu, ci se vorbeste despre fapta prejudiciabila care antreneaza raspunderea statului, si identificarea statului care a produs prejudicii unui stat sau mai multor state, ori comunitatii internationale in ansamblul sau.

In ceea ce priveste raspunderea in domeniul mediului, ca in dreptul intern, fapta cauzatoare de prejudicii poate fi o fapta licita sau ilicita.

In dreptul international s-a pus problema daca exista o obligatie generala a statelor, cu caracter universal, care, odata incalcata, sa dea nastere la raspunderea juridica. O asemenea obligatie exista, ea fiind prevazuta in mai multe norme cu caracter universal. Ex. – art 6 din Declaratia de la Stockholm care prevede expres ca statele sunt obligate ca prin activitatile desfasurate in limitele teritoriului sau ale jurisdictiei lor sa nu produca pagube mediului altor state sau in zone care nu apartin nici unei jurisdictii. Cu un continut relativ asemanator, aceasta obligatie e prevazuta in Carta africana a drepturilor omului si ale popoarelor, in Conventia asupra dreptului marii de la Montego Bay si in alte documente internationale cu vocatie universala.

In functie de obiectul obligatiei incalcate, CIJ a clasificat aceste fapte in crime si delicte internationale.

Aceste notiuni au fost preluate si de Comisia de drept international, care a definit crima internationala ca fiind incalcarea de catre un stat a unei obligatii internationale atat de esentiala pt. protectia unor interese fundamentale ale comunitatii internationale, incat violarea ei este recunoscuta drept crima de aceasta comunitate in ansamblul ei. Astfel de crime sunt : agresiunea, instaurarea si mentinerea cu forta a dominatiei coloniale, poluarea masiva a aerului si a marilor si oceanelor, sclavia, genocidul si apartheid-ul.

Toate celelalte fapte, in afara celor mentionate, sunt considerate delicte internationale, raspunderea fiind diferita.

In ceea ce priveste cauzele care exclud caracterul ilicit al faptei – in dreptul international sunt recunoscute :

consimtamantul dat in mod valabil de un stat pt. comiterea de catre un alt stat a unui fapt determinat, care nu e in conformitate cu obligatiile acestuia din urma fata de primul stat

2. forta majora, legitima aparare, starea de necesitate. Aceasta din urma nu poate fi totusi invocata in urmatoarele cazuri:

a.        atunci cand obligatia internationala careia nu i se conformeaza comportarea statului decurge dintr-o norma cu caracter imperativ

b.        daca tratatul sau conventia incheiata de stat exclude expres posibilitatea invocarii starii de necesitate in privinta nerespectarii obligatiilor asumate

c.         cand insusi statul in cauza a contribuit la producerea starii de necesitate

Prejudiciul – ca in dreptul intern, este cuantificat; nu se aplica principiul reparatiei in natura ; se repara prejudiciul actual si cel viitor, iar in teoria noua a DIP se arata ca statul poate sa raspunda indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu, cand e vorba de mediul inconjurator.

Raportul de cauzalitate e foarte greu de dovedit, mai ales in cazul prejudiciilor produse prin poluari transfrontiere.

Si in dreptul international exista raspunderea subiectiva, bazata pe culpa, numai ca e prevazuta in putine documente internationale datorita dificultatilor de dovedire a culpei.

Formele raspunderii materiale a statelor :

1. raspunderea subiectiva
2. raspunderea obiectiva

Raspunderea subiectiva e prevazuta in putine documente internationale. E prevazuta in documentele care apartin dreptului spatial. Astfel, in Tratatul din 1967 de la Moscova privind principiile care guverneaza activitatea statelor in spatiul extraatmosferic, pe Luna sau pe corpurile ceresti, se prevede raspunderea subiectiva pt. daunele produse de obiectul spatial unui alt obiect spatial lansat de un alt stat, oriunde in afara de suprafata Pamantului. Acest document prevede si raspunderea obiectiva pt. pagubele produse de obiectul spatial pe suprafata Pamantului.

Raspunderea obiectiva e consacrata expres in domeniul pagubelor nucleare, dar si in alte documente internationale care se refera la protectia anumitor factori de mediu. In materie nucleara, ea este consacrata in Conventia de la Paris din 1960 privind raspunderea civila in domeniul energiei nucleare si in Conventia de la Viena din 1963 privind raspunderea pt. daune nucleare. Ambele conventii prevad ca exploatantul instalatiilor nucleare raspunde obiectiv, in afara oricarei culpe, pt. dauna nucleara produsa de instalatia sa, de materia prima nucleara sau de deseurile radioactive rezultate, dauna care consta in vatamarea sanatatii oamenilor, cauzarea mortii, producerea de pagube bunurilor materiale.

Raspunderea exploatantului e limitata de un plafon maximal – in prezent 800 mil. USD pt. fiecare accident nuclear.

Daca la cauzarea daunei nucleare au contribuit instalatiile nucleare apartinand unor exploatanti diferiti, si nu se poate stabili contributia fiecaruia, raspunderea acestora e solidara.

Dreptul la actiunea in repararea pagubei nucleare se prescrie in termen de 10 ani (de la data cand victimele au cunoscut paguba nucleara si exploatantul responsabil). Prin derogare de la acest termen, in cazul in care, dupa ce s-a obtinut o despagubire, victima sufera un prejudiciu nou sau prejudiciul initial se mareste, actiunea in despagubire poate fi intentata si dincolo de termenul de 10 ani, cu conditia ca prejudiciul nou sau marirea celui initial sa se datoreze aceluiasi accident pt. care victima a fost deja despagubita.

Conventia de la Bruxelles din 1969 prevede ca exploatantul navei cu propulsie nucleara raspunde pt. dauna nucleara produsa de accidentul nuclear la care a contribuit combustibilul nuclear sau deseurile radioactive ale navei.

La alegerea reclamantului, actiunea in obtinerea despagubirii poate fi intentata fie la tribunalul statului care a emis licenta, fie la tribunalul statului pe al carui teritoriu s-a produs paguba nucleara. Hotararea definitiva pronuntata de un tribunal competent e recunoscuta pe teritoriul oricarui stat in afara de cazul cand aceasta a fost obtinuta fraudulos sau exploatantului nu i s-a dat posibilitatea de a se apara.

Cauzele exoneratoare de raspundere sunt :

1. actele de conflict armat, de razboi
2. actele de terorism nuclear
3. fenomenele naturale catastrofale

RASPUNDEREA PT. DAUNE ADUSE PATRIMONIULUI COMUN AL UMANITATII

Bunurile care apartin patrimoniului comun al umanitatii sunt :

1. spatiul extraatmosferic si corpurile ceresti
2. Antarctica
3. spatiul marin (incl. oceane) aflat dincolo de limita jurisdictiilor nationale

Raspunderea are caracter obiectiv, cu exceptia unor conventii din domeniul spatial, care consacra raspunderea subiectiva a statelor.

Raspunderea e prevazuta in Conventia de la Montego Bay asupra dreptului marii si intr-o serie de documente bilaterale si in conventiile privind protectia vietii in Antarctica.

RASPUNDEREA PT. CRIME SI DELICTE INTERNATIONALE

!!! in subiectul de la examen scrieti : def. crimei internationale + exemple de crime internationale (de la raspunderea materiala) !!!!, apoi urmatoarele :

Delictul international de poluare consta in incalcarea obligatiei de a nu savarsi o poluare chiar redusa mediului sau a componentelor acestuia.

Deosebirea intre cele doua categorii de raspundere : in primul rand pt. crime raspunderea e penala, pt. delicte se aseamana cu raspunderea contraventionala din dreptul intern.

In alte situatii insa, exista si raspunderea materiala a statelor atunci cand se produc prejudicii.

LA EXAMEN SIGUR UN SUBIECT E DIN RASPUNDERE !!!! ▲▲

REGIMUL JURIDIC AL ACTIVITATILOR NUCLEARE

PARTICULARITATILE POLUARII RADIOACTIVE

Inainte de a fi descoperit radiatia artificiala, omul a fost si este supus radiatiei naturale provenite de la Soare si de la galaxii indepartate, de la apa marilor si oceanelor si din atmosfera, la care s-a adaptat de-a lungul evolutiei sale. Se pare ca activitatea normala a omului nu s-ar putea desfasura daca nu ar exista un anumit fond de radiatii.

Radiatiile artificiale isi au originea in razele X, folosite in laboratoare si spitale, in depunerile radioactive rezultate din experientele nucleare si in emanatiile radioactive produse in procesul de extractie si prelucrare a minereurilor radioactive.

Pericolul radioactivitatii nu a fost practic cunoscut pana la explozia primei bombe atomice (1945). Pana la aceasta data au existat cateva accidente nucleare in laboratoarele de fizica atomica.

Poluarea radioactiva e mai infricosatoare decat explozia nucleara pt. ca este o contaminare artificiala a mediului natural, insipida, incolora si inodora, cu caracter multilateral si universal.

Utilizarea pasnica a energiei nucleare produce poluare radioactiva. Poluarea radioactiva a atmosferei se datoreaza / se produce in imediata apropiere a minelor de extractie a minereului radioactiv, a centralelor atomo-nucleare si, la scara mai redusa, in incaperi, in domeniul medical, prin folosirea aparaturii bazata pe izotopi radioactivi.

Poluarea radioactiva a atmosferei poate fi primara, care se produce la locul unde se desfasoara aceste activitati, si secundara, care consta in raspandirea ei datorita curentilor atmosferici sau a altor fenomene naturale.

Poluarea radioactiva a apei se datoreaza in primul rand deseurilor industrei nucleare si a produsilor radioactivi rezultati din experientele nucleare.

Poluarea radioactiva a solului se datoreaza in primul rand experientelor nucleare, depozitarii deseurilor radioactive si a depunerilor din atmosfera.

PRINCIPIILE SI CONDITIILE DESFASURARII ACTIVITATII NUCLEARE IN ROMANIA

Legea 111 / 1996 (modif. 2006) – activitatile nucleare in Romania se pot desfasura cu respectarea urmatoarelor principii:

1. in conditii de siguranta si securitate nucleara
2. in conditii de protectie speciala a personalului expus profesional si a populatiei
3. in scopuri exclusiv pasnice
4. in regim de autorizare
5. numai sub indrumarea si controlul statului
6. in principiu de persoane juridice, cu exceptia activitatilor nucleare din domeniul medical care pot fi desfasurate in conditiile legii de persoane fizice

DREPTUL MEDIULUI – CURS 11

L 111 / 1996 privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare in Romania – cad sub incidenta dispozitiilor legale urmatoarele activitati nucleare:

1. cercetarea, proiectarea, productia, montajul, punerea in functiune, dezafectarea, importul si exportul obiectivelor si instalatiilor nucleare
2. mineritul si prepararea minereurilor de Uraniu si Toriu
3. producerea, furnizarea, inchirierea, manipularea, transportul, importul si exportul materialelor radioactive, inclusiv a combustibilului nuclear, a deseurilor radioactive si a dispozitivelor generatoare de radiatii ionizante
4. furnizarea aparaturii de control dozimetric, a dispozitivelor utilizate pt protectia impotriva radiatiilor ionizante si a mijloacelor de containerizare si de transport a materialelor radioactive
5. producerea, furnizarea, detinerea, exportul si importul materialelor si echipamentelor radioactive
6. detinerea, transportul, importul si exportul informatiilor nepublicate aferente instalatiilor si echipamentelor pertinente pt proliferarea armelor nucleare
7. realizarea produselor si serviciilor destinate obiectivelor si instalatiilor nucleare

Legea interzice pe teritoriul Romaniei orice fel de activitate in legatura cu armele nucleare sau cu orice dispozitiv nuclear exploziv. De asemenea, e interzis in Romania importul deseurilor radioactive, cu exceptia situatiei cand importul decurge nemijlocit din prelucrarea in afara granitelor tarii a unui export autorizat anterior in baza procedurilor internationale la care Romania este parte.

AUTORIZAREA ACTIVITATILOR NUCLEARE

Desfasurarea pe teritoriul tarii a unei activitati nucleare permise de lege se face pe baza unei autorizatii emise de catre Comisia Nationala pt Controlul Activitatilor Nucleare.

In interiorul obiectivelor nucleare autorizate, personalul care isi desfasoara activitatea trebuie sa fie posesor al unui permis eliberat de aceeasi autoritate.

Atat autorizatia, cat si permisul, se acorda pt o perioada determinata, dreptul dobandit in baza lor neputand fi transmis fara acordul emitentului. Autorizatia se poate elibera fie de la inceput pt. intreaga instalatie nucleara, fie pt diferite faze de constructie sau de exploatare ale instalatiei nucleare, cu conditia ca fazele anterioare sa fi fost autorizate.

Autorizatia se suspenda sau se retrage de catre organul emitent din proprie initiativa sau la sesizarea oricarei persoane fizice sau juridice, in toate cazurile in care Comisia Nationala constata ca :

titularul nu a respectat prevederile Legii 111 / 1996 sau conditiile si limitele prevazute in autorizatie

nu sunt indeplinite masurile dispuse de organele de control

apar situatii noi dpdv tehnic sau de alta natura necunoscute la data eliberarii autorizatiei, care pot afecta desfasurarea in siguranta a activitatii nucleare

titularul autorizatiei nu si-a indeplinit obligatiile ce privire la constituirea fondului de dezafectare si de gospodarire a deseurilor radioactive

titularul autorizatiei nu mai este legal constituit

titularul autorizatiei si-a pierdut capacitatea juridica

La randul sau, permisul de exercitare se suspenda sau se retrage de emitent in urmatoarele situatii :

1. titularul permisului nu a respectat reglementarile date de Comisia Nationala
2. inceteaza din viata sau isi pierde capacitatea juridica

Daca in mod exceptional, din interese superioare de stat, autorizatia se retrage, titularul are dreptul la compensatii din partea autoritatii care a dispus aceasta masura, cuantumul compensatiei stabilindu-se avand in vedere interesul public si interesul titularului de autorizatie, fiind stabilit de regula prin intelegerea partilor sau pe cale judecatoreasca. Fara plata compensatiei, autorizatia se poate retrage in urmatoarele situatii :

1. cand titularul a obtinut autorizatia facand uz de declaratii false
2. cand titularul autorizatiei a incalcat prevederile legale sau dispozitiile date de organele de control, ori conditiile prevazute in autorizatie
3. cand personalul titularului autorizatiei, tertele persoane sau populatia ori mediul inconjurator au fost supuse unor riscuri peste limitele legale, generate de activitatea autorizata

Autorizatia pt unele activitati nucleare (transportul, importul, exportul de materiale radioactive) se acorda si cu un aviz de conformitate din partea Ministerului Economiei si Comertului.

Sunt supuse de asemenea autorizarii introducerea in circuitul economic si social, in vederea utilizarii sau consumului de catre populatie, a produselor care au fost supuse iradierii, a materialelor care contin substante radioactive, folosirea in domeniul medical pt diagnostic si tratament a dispozitivelor generatoare de radiatii ionizante si produselor farmaceutice care contin materiale radioactive. Pt aceste situatii autorizatia se elibereaza de Ministerul Sanatatii publice si de Comisia Nationala pt Controlul Activitatilor Nucleare.

In afara de autorizatie si permis, pt desfasurarea activitatilor nucleare mai e necesara autorizatia de mediu, care constituie conditia prealabila eliberarii autorizatiei de Comisia Nationala. Aceasta autorizatie se elibereaza de MMGA.

Controlul exercitarii activitatilor nucleare se realizeaza de Comisia Nationala, care exercita controlul preventiv, operativ curent si ulterior privind respectarea prevederilor legale si de catre Comisia Centrala pt Accidente Nucleare si Caderi de Obiecte Cosmice in situatii de accident nuclear.

Toti titularii de activitati nucleare care au primit autorizatii si permise de exercitare pt lucratorii lor, au obligatia sa elaboreze instructiuni cu caracter obligatoriu privind desfasurarea activitatii nucleare proprii, sa elaboreze planuri de interventie in caz de accident nuclear sau urgenta radiologica, sa supravegheze permanent mediul in privinta incarcaturii cu radiatii ionizante, sa anunte de indata organele competente in situatii de urgenta radiologica.

SUPRAVEGHEREA STARII DE SANATATE A POPULATIEI SI A PERSONALULUI EXPUS PROFESIONAL LA RADIATII

I.            Dpdv al riscului radiologic, populatia tarii se imparte in urmatoarele grupe :

1. populatia in ansamblul ei
2. persoanele din populatie care locuiesc sau lucreaza in jurul unor obiective sau instalatii nucleare
3. persoanele expuse la radiatii profesional, in care sunt incluse
1. persoanele care desfasoara o activitate temporara sau permanenta intr-un obiectiv sau intr-o instalatie nucleara
2. persoanele care lucreaza cu surse de radiatii nucleare
3. persoanele care prin natura activitatii pe care o desfasoara permanent sau temporar, pot fi supuse la o doza de iradiere peste valoarea maxima prevazuta de lege

II.          Dpdv al expunerii la radiatii ca urmare a producerii unui accident nuclear sau a unei urgente radiologice, persoanele din populatie se impart astfel :

1. persoane din randul populatiei supuse iradierii in mod direct
2. persoane implicate in interventie
3. personal expus la radiatii in timpul indeplinirii indatoririlor de serviciu, fara sa fie implicat in interventie

Pt personalul expus profesional la radiatii, masurile de protectie constau din :

a)      protectia individuala constituita dintr-un ansamblu de norme tehnice, de masuri organizatorice destinate sa apere acest personal pana la doza maxima admisa de lege

b)      protectia in zona de lucru constituita din norme tehnice si masuri de organizare, care in conditii normale de functionare a obiectivului nuclear trebuie sa asigure cel mult doza maxima admisa de radiatii la locul de munca

c)      instruirea personalului expus profesional

d)      norme tehnice, organizatorice si administrative de reducere la minimum a posibilitatilor de aparitie a unui incident sau accident nuclear

In plus, personalul expus profesional la radiatii beneficiaza de timp de lucru redus (4 h/zi), antidot, echipament special de protectie, cura sanatoriala gratuita, un nr. mai mare de zile in cadrul concediului de odihna, si alte drepturi cu caracter social specifice locului de munca.

In ceea ce priveste populatia in ansamblul ei, protectia impotriva radiatiilor pe timpul functionarii normale a obiectivului nuclear sau pe timpul producerii unei urgente radiologice sau unui accident nuclear, se asigura prin masuri prevazute in planul national, planurile judetene si planurile fiecarui operator de instalatie nucleara, masuri care constau in principal din :

locuri speciale de adapostire

echipament de protectie impotriva radiatiilor

asigurarea apei si a hranei specifice

instruirea persoanelor din populatie

simularea periodica a unor astfel de evenimente pt a familiariza populatia cu masurile care se iau in astfel de situatii

FOLOSIREA PASNICA A ENERGIEI NUCLEARE PE PLAN INTERNATIONAL

e reglementata de o serie de documente internationale, adoptate de Agentia Internationala pt Energie Atomica (AIEA) – cu sediul la Viena. Dintre ele mentionam :

1. Conventia de la Paris din 1960 privind raspunderea civila pt daune nucleare
2. Conventia de la Viena din 1963 privind raspunderea pt daune nucleare

(din cursurile anterioare)

Dupa accidentul de la Cernobal, AIEA a adoptat 2 conventii :

1. Conventia privind notificarea rapida a unui accident nuclear
2. Conventia cu privire la asistenta in caz de accident nuclear sau urgenta radiologica

ambele adoptate in 1986, ratificate de Romania prin Decretul 223 / 1990

1. Conventia privind notificarea rapida a unui accident nuclear prevede obligatia statului pe al carui teritoriu s-a produs accidentul nuclear sau urgenta radiologica sa comunice acest lucru fie direct, fie prin intermediul AIEA tuturor statelor care sunt sau pot fi afectate, furnizandu-le o serie de informatii privind natura radiatiilor, momentul producerii accidentului si localizarea exacta, conditiile meteorologice si hidrologice din zona, masurile de protectie deja luate s.a. In acelasi timp, statul e obligat sa dea si informatii suplimentare la cererea statelor afectate sau potential afectate.
2. Prin Conventia cu privire la asistenta in caz de accident nuclear sau urgenta radiologica, statele parti se obliga, in caz de accident nuclear sau urgenta radiologica, sa-si acorde reciproc asistenta, ce poate consta din :
• trimiterea de personal calificat
• mijloace tehnice specifice situatiei create
• asistenta sanitara

In cazul in care asistenta consta din mijloace tehnice specifice, statul care le acorda ramane proprietarul lor, fapt pt care dupa terminarea operatiunilor post-accident, acestea trebuie returnate.

Daca asistenta consta din trimiterea de personal calificat, si pe perioada asistentei acesta savarseste fapte contrare legilor statului asistat, instrumentarea cazului o face statul asistat, urmand ca persoanele respective sa fie judecate si pedepsite in sau de catre statul ai carei cetateni sunt.