Numarul, repartizarea teritoriala si structura demografica a populatiei

Cohorta (demografica) reprezinta totalitatea persoanelor care, intr-un interval de timp, au suferit unul si acelasi eveniment demografic. In mod conventional, ca interval de timp este adoptat anul calendaristic. O asemenea cohorta poate fi, in primul rand, generatia. Generatia reprezinta totalitatea persoanelor care s-au nascut in acelasi an calendaristic. Evenimentul demografic pe baza caruia se constituie aceasta cohorta este “nasterea vie”. Graficul lui Lexis (diagrama lui Lexis) forma speciala de grafic, denumita si retea demografica, constand dintr-un sistem de coordonate rectangulare; scara pe axa ordonatelor este aceeasi cu axa absciselor; se deosebeste prin faptul ca are in plus diagonalele trasate de pe axa absciselor Intrucat evenimentele demografice reprezinta o multime (nasteri, decese etc) ele pot fi figurate ca variabile continue cu valori cuprinse intr-un interval sau intr-o arie. Principalele elemente ale graficului lui Lexis sunt: varsta sau durata (x, x+1), generatia (t, t+1), timpul de observare (z, z+1), exprimate obisnuit in ani

numarul total al populatiei este un agregat macrodemografic. El cuprinde aproximativ 100 de generatii existente, aparute intr-o suta de ani. De asemenea, acest numar poate fi stabilit la un recensamant, poate fi estimat prin calcule sau determinat la mijlocul unui intervbal de timp etc. In primul rand, distingem numarul inregistrat al populatiei si numarul calculat al acesteia.

1. Numarul inregistrat al populatiei este numarul determinat nemijlocit cu prilejul recensamantului populatiei sau al altor operatii statistice similare, reprezentand populatia la momentul critic al inregistrarii, ca numar fizic. Acest numar este primordial in demografie. Pe baza lui se intreprind diferite calcule demografice, in care scop el este redus – cu procedee relativ simple – la situatia de la 1 ianuarie al anului respectiv. Cu ajutorul aceluiasi numar se determina densitatea populatiei, precum si indicatorii foarte importanti ai ritmului mediu de crestere a populatiei.

2. Numarul calculat al populatiei este numarul acesteia determinat pentru o data sau o perioada oarecare, pentru care exista informatii, prin diferite metode de calcul. Determinarea unui asemenea numar se poate face pentru trecut, pentru o perioada curenta, dar si pentru o perioada mai mica sau mai mare in viitor. Din acest punct de vedere, numarul calculat al populatiei poate fi: estimat sau proiectat. a. Numarul estimat al populatiei este numarul populatiei ce se stabileste pentru un trecut apropiat sau pentru o perioada curenta. Pentru determinarea acestuia sunt necesare cel putin datele ultimului recensamant si cele ale miscarii naturale a populatiei sau, cel putin, datele a doua recensaminte ale popualatiei b. Numarul proiectat al populatiei este numarul populatiei determinat prin calcul pentru o perioada viitoare, folosind diferite metode si ipoteze. Se aplica in acest scop simple metode de extrapolare a numarului total al populatiei.

Daca pentru unele calcule si analize demografice este indispensabil numarul populatiei, ca indicator de moment, in schimb pentru majoritatea indicilor statistici descriptivi (natalitatea, mortalitatea etc.), care sunt valori de interval, comparabilitatea cere folosirea numarului populatiei ca medie, ca indicator de interval.

3. Numarul mediu al populatiei se poate determina in mai multe feluri: ca simpla medie aritmetica din numarul populatiei la inceputul perioadei si la sfarsitul perioadei, ca medie geometrica din aceleasi doua valori sau si cu alte metode, in functie de ipoteza adoptata. Numarul mediu al populatiei mai poate fi determinat adaugand excedentul (sporul) total la numarul existent la o data oarecare. Acest numar este un numar estimat si se determina, in marea majoritate, ca numar estimat al populatiei la 1 iulie al anului respectiv. El are valoare medie si ca atare se ia in calculul indicilor demografici descriptivi.

Populatia inregistrata sau estimata la o anumita data, pe intreaga tara sau pe unitatile administrativ-teritoriale, este populatia stabila (populatia rezidenta sau de iure), adica populatia care are domiciliul permanent in localitatea respectiva. Continutul acestei notiuni se determina cu prilejul recensamantului populatiei. Calculul se face pe baza datelor referitoare la persoane prezente, temporar absente si plecate pentru o perioada indelungata din localitatea in care isi au domiciliul.

Populatia si teritoriul sunt doua notiuni legate organic. Pentru o populatie data teritoriul inseamna o conditie de viata, imbracand diferite semnificatii: spatiu de hrana, spatiu de transport, sursaterii prime si, desigur, suprafata de locuit. De aceea, fara sa supraestimam importanta densitatii si concentrarii populatieei, va trebui sa spunem ca ea este un rezultat al unor conditii istorice, economice si sociale si totodata un factor care contribuie la explicarea multor probleme demografice, sociologice si economice.

Densitatea populatiei este indicatorul cel mai general si se determina dupa formula:

in care : d – reprezinta densitatea (locuitori/km²);    P – numarul populatiei la o data oarecare (la recensamant, de pilda); S – suprafata tertoriului tarii (judetului etc.)in km².

Acestei densitati i se spune densitate aritmetica si se exprima nu numai in kilometrii patrati, ci si in hectare. Indicatorul invers al densitatii populatiei este indicatorul de arealitate, determinat ca numar de hectare ce revin la un locuitor: in care s este indicatorul de arealitate.

Document online: Europa si tarile UE - test Proiect: Coreea si Insula Kanghwado

In decursul istoriei, in cadrul aceleiasi tari, populatia s-a asezat si a creat localitati (habitate) in functie de o serie de factori sociali, economici, naturali etc. S-a ajuns astfel la crearea de sate si orase, de localitati de diferite marimi, cu diverse caracteristici geografice, economice.

Demografia este interesata sa cunoasca repartizarea populatiei pe tipuri de localitati, densitatea acesteia, fenomenele demografice diferentiale din punct de vedere teritorial, gradul de concentrare a populatiei si alte caracteristici. Un loc important il dobandeste astfel clasificarea sau gruparea localitatilor dupa marimea populatiei lor.

Suprafata tarii, in raport cu populatia, poate fi impartita in unitati teritorial-administrative si zone constituite dupa anumite caracteristici (zone geografice, zone agricole etc.). Prima problema se rezolva pe baza unui act normativ – impartirea administrativa a teritoriului. Cea de a doua este, de obicei, rezultatul unor studii si actiuni speciale.

Una dintre problemele importante este clasificarea unitatilor teritorial-administrative dupa marimea lor, din punct de vedere al numarului populatiei. Conform legislației in vigoare, unitatile adm teritoriale se clasdifica dpdv al populatiei astfel:

a) Categoriile judetelor (in prezent 41 judete la care se adauga municipiul Bucuresti). Categoria I: cu peste 500 000 locuitori; Categoria a II-a: cu pana la 500 000 locuitori.

b) Categoriile municipiilor - Cu peste 320 000 locuitori (Se aplica si la sectoarele municipiului Bucuresti.) Categoria I: intre 200 001 – 320 000 locuitori; Categoria a II-a: intre 100 001 – 200 000 locuitori; Categoria a III-a: pana la 100 000 locuitori.

c) Categoriile oraselor - Categoria I: cu peste 30 000 locuitori; Categoria a II-a: intre 10 001 – 30 000 locuitori; Categoria a III-a: pana la 10 000 locuitori.

O populatie ca agregat macrodemografic sau ca sistem global se compune dintr-o serie de subsisteme sau subpopulatii, a caror constituire se face pe baza unor caracteristici semnificative si a variatiei lor. Pot exista tot atatea subpopulatii cate caracteristici – calitative sau cantitative – pot fi asociate unei populatii. Distingem populatia masculina si feminina, populatia tanara, adulta si varstnica, populatia casatorita si necasatorita, populatia cu nivel elementar, mediu sau superior de instruire etc. Esentiala este deci identificarea caracteristicilor sau variabilelor statistice.

Caracteristicile demografice fundamentale sunt sexul si varsta. La acestea se adauga statutul matrimonial sau starea civila. Intrucat starea civila este legata de familie si, mai larg, de gospodarie, vor fi infatisate si subpopulatiile constituite in raport cu familia si gospodaria.

Caracteristicile educationale sunt cele definite de nivelul de instruire sau felul scolii absolvite. Cele economice sunt date de participarea la munca sociala (populatia activa si inactiva), deci statutul economic; cele sociale se refera la statutul rezidential (populatie urbana si populatie rurala) si de statutul social (categoria sociala).

Pe baza caracteristicii calitative “sex”, o populatie este impartita in doua subpopulatii: masculina si feminina. Aceasta operatie poate fi facuta la nivelul unei populatii nationale sau al unei unitati teritorial-administrative. Ea se face insa si pentru diferite populatii constituite in raport cu diferite caracteristici: populatia urbana si rurala, populatia activa si inactiva etc.

Sa precizam ca repartitia populatiei dupa sex trebuie combinata cu repartitia ei dupa varsta, deoarece o serie de aspecte importante apar numai cu acest prilej. De pilda, asa-numita “feminizare” a unei populatii specifice – a populatiei rurale, a populatiei active dintr-o ramura industriala – are particularitati semnificative in functie de varsta.

Foarte util este calculul raportului de masculinitate al populatiei migrante, a populatiei scolare, a personalului muncitor, a populatiei active pe ramuri. Cu indici relativi simpli pot fi identificate tendinte care prezinta importanta demografica, sociala, psihologica, culturala.

Formula de calcul a raportului de masculinitate este:

Structura populatiei dupa varsta este caracteristica demografica care are la baza varsta. Fiind o variabila continua, ea poate lua un numar infinit de valori intr-un interval. In demografie, obisnuit, varsta se exprima in ani, uneori in intervale cincinale. Unele situatii, in special populatia sub 1 an, cer sa se foloseasca luna si chiar ziua.

Considerand ca varsta omeneasca, vazuta statistic, este cuprinsa intre 0 ani si 100 ani (de fapt, varsta limita este , depasind 100 ani), populatia nationala sau populatia unei unitati teritorial-administrative cuprinde 100 de clase anuale de varsta corespunzand unui numar de 100 de generatii.

Demografia foloseste doua notiuni in legatura cu varsta.

Varsta exacta este varsta exprimata in ani, luni, zile, adica varsta la un moment precis.

Varsta in ani impliniti sau varsta la ultima aniversare este varsta pe care o persoana a avut-o la ultima aniversare.

Structura populatiei dupa varsta este o repartitie statistica; ca atare ea urmeaza sa fie descrisa cu ajutorul momentelor statistice, sa fie reprezentata grafic cu mijloace specifice, sa fie analizata mai ales sub raportul structurii si al schimbarilor structurale.

Plastica si intuitiva, piramida varstelor este un excelent mijloc de analiza, s-ar putea spune o “radiografie” a populatiei, intrucat prezinta o suta de clase de varste, fiecare din ele avand propria istorie pana la momentul in care este fixata in piramida.

In campul analizei structurii populatiei dupa varsta, una din cele mai importante probleme este a imbatranirii demografice. Acest proces, caracteristic tarilor dezvoltate, inseamna cresterea ponderii populatiei varstnice si scaderea ponderii populatiei tinere. Doua sunt cauzele care stau la baza acestui proces de lunga durata:

scaderea natalitatii;

cresterea duratei medii de viata.

Greutatea cea mai mare revine primului factor. Imbatranirea demografica genereaza o serie de consecinte pe plan demografic, economic, social si cultural. De aceea au aparut numeroase studii consacrate acestor probleme.

Imbatranirea demografica este un proces caracteristic si populatiei Romaniei. Cea mai simpla masura a acestei tendinte este proportia populatiei varstnice in populatia totala si proportia populatiei tinere. In practica demografica romaneasca, proportiile respective se calculeaza astfel:    si

in care P reprezinta populatia totala.

Compozitia (structura) populatiei dupa statutul matrimonial sau starea civila consta in repartitia dupa starea civila – in limbajul consacrat in tara noastra –, dar, mai corect, dupa statutul matrimonial sau marital (in limbajul sociologilor), intrucat este vorba de situatia unei persoane in raport cu institutia casatoriei. Semnificatia acestei repartitii apare cel mai clar atunci cand ea este combinata cu alte doua repartitii: dupa sex si dupa varsta.

Potrivit metodologiei din Romania, pentru o persoana pot exista patru situatii: necasatorita, casatorita, vaduva si divortata. Informatiile necesare se obtin numai cu prilejul recensamintelor. Cum la recensamant nu se cer acte sau documente, unele persoane se declara casatorite fara sa aiba aceasta calitate: la recensamantul din 1966 numarul femeilor casatorite depasea cu 47 950 numarul barbatilor casatoriti. Este evident ca numeroase femei, traind in “uniuni consensuale” (concubinaj), s-au declarat casatorite

Fiind consemnarea unei stari, la un moment dat, structura populatiei dupa starea civila este rezultatul evolutiei casatoriilor, divorturilor si deceselor unuia din soti. Pe de alta parte, are o importanta hotaratoare – din punct de vedere demografic – marimea si structura populatiei in varsta legala de casatorie.

Pentru descrierea repartitiei populatiei dupa starea civila, combinata cu cea dupa sex si varsta, se folosesc unii indici si reprezentari grafice.

Cea mai generala masura este proportia persoanelor necasatorite, casatorite, vaduve si divoirtate in populatia totala, pe sexe:

in care P^M reprezinta populatia masculina;

c, ma, v, di – starea civila necasatorita (celibatara), casatorita, vaduva, divortata.

Descrierea si analiza structurii populatiei dupa stare civila trebuie sa se faca numai pentru populatia nationala. Prezinta un mare interes examinarea acestei probleme in cadrul populatiei urbane si rurale, al populatiei pe unitati teritorial-administrative si al altor subpopulatii, daca informatiile permit. In orice caz, repartitia dupa starea civila este importanta si in cadrul unei subpopulatii cum ar fi, de pilda, personalul muncitor al unei intreprinderi, unde o asemenea repartitie, corelata cu fertilitatea, poate pune in lumina anumite aspecte economice.