Grup de status, habitus, violenta simbolica

Weber considera importanta introducerea unui alt concept analitic: grupul de status, care vizeaza gruparea teoretica a indivizilor in categorii in functie de prestigiul social si stilul de viata comun: comportament asemanator, consum similar, sistem de valori comun, etc.

Ceea ce diferentiaza clasa de grupul de status este faptul ca membrii unui grup de status cauta sa afiseze semne ale apartenentei la grupul respectiv pentru a fi identificati ca atare. Apartenenta la un grup de status nu are influenta directa asupra situatiei economice, dar poate avea o influenta indirecta prin bunurile simbolice (onoarea) atasate grupului de status.

Ex: Clubul Rotary, fraternitatile si suroratele de la colegiile universitatilor (de ex. Alpha-Beta-Kappa de la Harvard)

“Distantele sociale sunt inscrie in trup, in limbaj si in timp. Mai precis, in relatiile noastre cu trupul, limbajul si timpul.” (Bourdieu, 1989)

Teoria lui Bourdieu asupra stratificarii sociale se doreste a fi o depasire a opozitiei dintre abordarea structuralist-obiectiva si cea constructiv-interpretativa a ceea ce numim realitate sociala

Bourdieu preia metafora lui Sorokin (1926) de “spatiu social”, dar il abordeaza multidimensional, fiecarei dimensiuni sociale (sau camp social) corespunzandu-i forme specifice de capital.

“Spatiul” e creat de agenti sociali, iar forta cu care acestia actioneaza depinde de “resursele strategice” pe care le poseda, adica de volumul si structura capitalului de care dispun.

Diferitele forme de capital nu sunt altceva decat forme de putere care sunt active pe un anumit camp specific (de forte si confruntari).

Trei forme principale de capital:

- capital material (posesiuni materiale si financiare),

- capital cultural (educatia, diferite abilitati dobandite, etc.)

- capital social (relatii sociale, prestigiul personal, etc). Capitalul cultural si social constituie forme de capital simbolic.

Diferitele forme de capital sunt convertibile unele in altele, ceea ce permite ca indivizilor cu o situatie privilegiata intr-un anumit camp (sau pozitionati superior pe o dimensiune a spatiului social) sa acceada la un statut superior si pe o alta dimensiune, intr-un alt camp social.

Habitus-ul unui individ – un set de dispozitii care structureaza modul in care individul clasifica si se auto-clasifica si conditioneaza pozitiile sociale pe care le va ocupa.

Pozitionarea sociala a individului este determinata de capitalul „mostenit” sau dobandit anterior, asadar poate fi privit ca rezultatul unor constrangeri exterioare: de ex., capitalul relational al parintilor poate inlesni dobandirea de capital economic, respectiv capitalul economic poate fi convertit in capital social.

Pozitia sociala a individului este una interpretata, relativa la modul in care individul percepe si interpreteaza spatiul social. Pozitiile sociale subiective nu corespund neaparat pozitionarilor „obiective”, pe care le-ar realiza de exemplu un cercetator din exterior dupa anumite variabile de stratificare sociala (ocupatie, venit, educatie, influenta politica, etc.)

Modul in care individul clasifica, ierarhizeaza (pozitia pe care si-o asuma, respectiv modul in care ii categorizeaza pe ceilalti) sunt indicatori ai pozitiei sociale a individului in cauza.

Modul in care indivizii percep si interpreteaza configurarea spatiului social este determinat de pozitia lor sociala, dar si de ideologia societatii respective.