Mediul uman si urbanizarea

MEDIUL UMAN SI URBANIZAREA

Inca din fazele primare ale devenirii sale, societatea a remodelat cadrul natural, in care a

instituit un mediu ambiant creat cu mijloace proprii, un mediu pe care il numim „artificial”,

caracterizat prin volume, spatioalitati si structuri calitativ deosebite de cele care constituie

mediul natural. Mediul artificial este compus din multiple alcatuiri si echipari care servensc

cerintelor curente si sunt caracteristice procesului cotidian de trai al grupurilor sociale.

Experienta cea mai inalta si mai sintetica a mediului artificial o reprezinta formele

perfectionate de asezare a populatiei, alcatuite din asezarile omenesti – care sunt, in principiu,

identice cu unitatile administrativ-teritoriale – denumite comune si orase (municipii). Mediul

artificial mai cuprinde tot ceea ce este creat de om si se afla in afara asezarilor omenensti,

respectiv toate constructiile si lucrarile facute de om, care sunt amplasate dincolo de perimetrul

asezarilor omenesti, cum sunt: soselele, autostrazile, caile ferate, podurile, viaductele, barajele,

toate fiind supuse unui regim special de preotectie datorita importantei lor pentru om si natura. Sa

aratat ca mediul artificial priveste, in sens larg, intreaga tehnosfera – adica totalitatea creatiei

materiale a omului24

Mediul artificial, considerat in complexitatea tuturor compartimentelor lui, este menit sa

completeze si sa adapteze mediul natural, bazandu-se pe coexistenta activa si benefica a celor

doua medii si nicidecum pe adversitatea lor.

Este extrem de dificil, daca nu chiar imposibil, sa se stabileasca o delimitare stricta intre

mediul natural si cel artificial, avand in vedere ca prin simbioza lor organica a luat fiinta un

fenomen calitativ nou, denumit in terminologia internationala mediu uman.

Sintagma mediu uman exprima acordul privind necesitatea obiectiva a integrarii celor

doua medii aflate – aparent – la poli opusi: mediul natural si mediul artificial, cautand sa inlature

REFERAT: Pestera liliecilor de la gura dobrogei REFERAT: Pestera cu corali

cauzele generatoare de raporturi de neconcordanta, cu efecte negative pentru omenire.

Procesul urbanizarii defineste ca pe un fapt major epoca contemporana, impunand

consecinte transformatoare asupra tuturor compartimentelor vietii umane. Este un proces care se

desfasoara in ritm accelerat, constituindu-se ca efect, nu ca si o cauza a civilizatiei, dar avand un

incontestabil rol determinant in promovarea progresului social.

1.1. Definirea termenilor urban si urbanizare

Notiunile de urban si civilizatie se suprapun deseori in limbajul curent si chiar in gandire,

desi continutul termenului urban este diferit de la o tara la alta, in baza anumitor criterii:

- numarul de locuitori; se apreciaza ca o localitate poate fi calificata ca si urbana daca

are: in Suedia – peste 200 de locuitori, in Albania – peste 400 de locuitori, in Elvetia,

Spania, Anglia – peste 1000 locuitori, in Jugoslavia, Franta, Norvegia – peste 2000

locuitori, in SUA si Japonia – peste 2500 locuitori, in India si Austria – peste 5ooo

locuitori, in Grecia – peste 10.000 locuitori.;

- dotarea cu echipament tehnico-edilitar; urbana este apreciata localitatea care dispune

de o dotare corespunzatoare privind confortul, igiena locuitorilor, alimentarea cu apa,

canalizarea, alimentarea cu energie electrica, telefonia, amenajarea strazilot etc.;

- dotarile social-culturale, satisfacerea intereselor publice, a celor de odihna si recreere

etc.;

- importanta in teritoriu;

- criterii administrative.

In unele tari – printre care si tara noastra – denumirea de oras este stabilita prin

reglementari administrative si anume hotarari ale organelor de stat.

1.2. Trasaturile caracteristice ale mediului urban efectiv25 sunt:

• incadrarea populatiei din acest mediu in ramuri economice si sectoare de activitate

neagricole, in care munca se desfasoara cu ocupare permanenta, fara intreruperi

sezoniere si are un inalt nivel de productivitate (se pot include aici si activitatile privind

sectorul agricol si alimentar industrializat);

• transferarea populatiei ocupate – in procente crescande – din sectorul productiv in

sectorul serviciilor, din domenii in care predomina munca fizica in cele in care ponderea

majora o are munca intelectuala;

• modificarea structurii vietii sociale, a concenptiilor si mentalitatilor indivizilor:

restrangerea numerica a celulei familiale; independenta membrilor adulti – indiferent de

sex – la varsta majoratului; interesul crescand al populatiei pentru o calificare superioara,

pentru cultura, precum si valorificarea optima a unui „buget” crescand de timp liber;

• intensificarea mobilitatii, cresterea numarului contactelor sociale, amplificarea furnizarii

de bunuri de larg consum, precum si a energiei si a informatiilor;

• dezvoltarea unei retele complexe de mijloace de transport si comunicatii eficiente si

usor accesibile.

1. Trasaturile cadrului material specifice urbanului sunt:

0 densitatea ridicata in ceea ce priveste ocuparea solului, intr-un perimetru mult extins;

0 impartirea teritoriului in zone specializate ca profil social-economic;

0 dezvoltarea unei diversificate inzestrari cu edificii si cu dotari tehnico-edilitare;

0 preocuparea pentru calitatea fondului construit si pentru aspectul spatiilor libere;

0 dezvoltarea unei retele de comunicatie cu mijloace perfectionate de transport pentru

categorii de trafic diferentiate;

0 dezvoltarea suprafetelor spatiilor verzi si a zonelor pentru sport si recreere.