RAPORTURILE
DEMOGRAFIEI CU ALTE STIINTE
Legaturile multiple ale demografiei cu diverse alte
discipline rezulta din complexitatea factorului uman in cadrul
societatii. Pentru reconstituirea dinamicii populatiei,
demografia recurge la sprijinul unor discipline auxiliare ale istoriei:
arheologie (pentru preistorie, antichitate, evul mediu), epigrafie
(inscriptiile funerare, pisanii etc.), genealogie (testamente in primul
rand), lingvistica (nume de localitati care pot sugera fenomene
demografice). De exemplu, Saliste inseamna „loc pustiu”,
adica o localitate parasita de locuitori, din varii motive.
Analiza
demografica stabileste legaturi si cu geografia populatiei (geografia umana), pentru a preciza
repartitia, densitatea sau migratia populatiei. Legaturile
cu geografia se impun in privinta climatologiei, care explica
transmiterea epidemiilor.
Demografia utilizeaza si informatiile
oferite de medicina umana privind epidemiile de ciuma,
holera, tifos exantematic, pelagra, tuberculoza etc. care au
influentat adesea decisiv miscarea naturala a populatiei).
Dupa incheierea actiunii epidemiilor, urmeaza aproape intotdeauna
o perioada de avant demografic.
Demografia
colaboreaza si cu istoria
religiilor si stiintele
juridice. Doctrinele religioase si-au pus decisiv amprenta in trecut
asupra comportamentului demografic (in privinta natalitatii,
nuptialitatii, divortialitatii etc.).
Totodata, legislatia dintr-o anumita tara
influenteaza intr-o anumita masura fenomenele
demografice, mai ales legile privitoare la familie (cu referire la mijloace
contraceptive, avorturi, concubinaj, casatorii, divorturi etc.).
Sunt de consemnat si raporturile
stabilite intre demografie si politica sau economie.
Statele au promovat, inca din antichitate, anumite politici demografice
(prin colonizari, deportari, atragerea de mestesugari
straini, persecutii religioase, atragerea intelectualilor etc.). Sociologia
isi aduce viziunea proprie asupra fenomenelor demografice, precum si
o serie de metode de cercetare
