CHEILE
RUNCULUI SI PESTERILE LOR
Fenomenele
carstice ale Olteniei se concentreaza in trei zone de inters turistic
maxim : zona Polovragi-Cernadia, cu pesterile Polovragi si
Muierilor, cu Cheile Oltetului si Galbenului; pesterile din
podisul Mehedinti intre Balta si Ponoarele ; pesterile de
pe valea Motrului.
Intre
Targu-Jiu si Baia de Arama cateva obiective turistice ne cheama
spre muntii Valcan, al caror carst bogat si interesant este
inca prea putin cunoscut. Muntii Valcan intra in hora
lantului de coarne ce formeaza Muntii Mehedinti si
Culmea Cernei. De deasupra Campuselului, cu care am facut
cunostinta (vezi fig. 76) incepe Culmea Osiei al carei
acoperis de calcare aminteste de Vanturarita sau Piatra
Craiului. Urmeaza spre est culmi calcaroase in care sunt sculptate
pesterile Alunii Negri si Rostoveanu, nu departe de Campu lui Neag. O
fasie ingusta de calcare cristaline gazduieste in cursul
mijlociu al Vaii de Pesti, la 5 km mai sus de motel, in ciudata
Pestera cu gheata. Pe partea cealalta a Muntilor
Valcan se afla carstul de la Tismana cu mica pestera de la
manastirea Tismana unde a fost ascuns in al doilea razboi
mondial tezaurul Romaniei. Spre est platoul Topesti-Valcele ascunde mai
multe pesteri intre care cea de la Gura Plaiului este cea mai
frumoasa, in sfarsit, nu departe se afla Cheile Runcului cu
pesterile lor, un ansamblu de fenomene carstice demn de a fi inclus in
orice itinerar turistic prin nordul Olteniei, alaturi de Poarta
Sarutului si Podul de la Ponoarele. Soseaua asfaltata ce se
ramifica spre comuna Runcu din soseaua principala Tg. Jiu-Baia
de Arama ne conduce in sus pe firul raului Sohodol pana la intrarea
in chei.
Cheile
Runcului se desfasoara pe 12 km lungime, intre comuna Runcu
si Poiana Contului. Peretii abrupti, taiati in
calcare, sunt de doua ori intrerupti de poieni odihnitoare,
dezvoltate pe sisturi cristaline. Aceasta alternanta geologica
este cauza variatiei morfologice. Apa joaca "de-a v-ati
ascunselea" cu muntele : la Contu o parte din apele Sohodolului se pierd in
ponorul Fusteica si alte patru ponoare. Cativa kilometri mai jos
apele intalnesc primul prag de sisturi cristaline si ies la
suprafata prin izbucurile de la Patrunsa si Picuiel. Apoi
alte pierderi in calcare alimenteaza apele ce ies din pestera Izbucul
Muschiat. Dupa ce strabate o larga fasie de
sisturi. Sohodolul trece prin tunelul natural al Narilor : o
pestera formata din doua galerii de 70 m lungime fiecare,
cu sectiuni circulare si triunghiulare de o perfecta armonie. O
parte din ape se pierd din nou in pestera Garla Vacii si dupa un
traseu subteran de peste un km reapar in josul cheilor, in izbucul Valceaua
si Jales.
Descriere. Pestera este sapata de cursul de apa
care o iriga si astazi pe un sistem de diaclaze in calcare,
jurasice. Galeriile si salile accesibile totalizeaza 94 m.
Deschiderea
are 2,4 m inaltime si conduce intr-o galerie inalta
pana la 7 m, parcursa de un paraias care isi face
aparitia printr-un sifon permanent din fundul acesteia. Paraiasul
trece pe sub o scurgere stalag-mitica masiva, intalneste in cale
doua baraje de travertin, iese prin gura pesterii si - sub
numele de Ogasul Pesterii - devine afluent al Vaii Mari.
Pe dreapta
paraiasului subteran, inainte de primul baraj stalagmitic, se desface la
nivel superior (4 m) o galerie fosila, argiloasa si cu o
movila de guano sub un loc de colonie de lilieci ; ea se termina in
Sala Coloanelor, care merita sa fie vizitata pentru podoaba
intacta a formatiunilor stalagmitice clasice. Mai jos pe
paraias, tot pe dreapta, urcand un prag de un metru, dam in alta
galerie fosila ce duce intr-o sala scunda si
argiloasa. In gururile cu apa traiesc crustacee tipic subterane.
Conditii de vi
Daca
peretii verticali, strapunsi de pesteri, ofera
privelisti de neuitat, speoturistii care cunosc si
apreciaza peisajul carstic trebuie sa urce si in platoul
calcaros pe dealul Tufoaia. Aici si deasupra vaii Delease se pot
vedea unele din cele mai remarcabile campuri de lapiezuri din Carpatii
Meridionali. Din argilele rosii taiate de ravine rasar ruinele
albe ale unui relief batran degradat, mancat, care vazut de aproape
dezvaluie o mare varietate de forme sculpturale.
