Teoria radicalilor liberi

Metodele de stingere a incendiilor au la baza trei feluri de actiuni:

actiuni de scadere a temperaturii combustibilului (actiuni de racire),

actiuni de impiedicare a alimentarii cu oxigen (actiuni de sufocare) 

actiuni de indepartare a materialului combustibil (actiuni de epuizare).

Aceste trei metode corespund celor trei factori de baza ce contribuie la aprinderea focului si la intretinerea acestuia, care formeaza asa numitul 'triunghi al focului'. Laturile acestui triunghi sunt combustibilul,oxidantul si caldura degajata prin ardere.

Ultimele cercetari au adus insa in atentie o alta componenta importanta a fenomenelor de combustie, unii specialisti [Giuseppe Biondo -Progetazione antincendio, Milano 1992] vorbind astazi despre un 'tetraedru al focului'.

Aceasta schimbare a teoriilor se bazeaza pe faptul ca in timpul procesului de ardere a unei substante gazoase, lichide sau solide,datorita temperaturilor ridicate se produce ruperea unor legaturi atomice si se formeaza radicali liberi care au rolul determinant in intensificarea combustiei. Mai exact, acesti radicali liberi au rolul unor catalizatori ai arderii. Astfel, pe masura ce cantitatea de energie care se degaja creste, se produce fenomenul de autoalimentare a reactiei.

S-a constatat ca folosirea pulberilor este eficienta la stingerea incendiilor nu numai pentru ca actioneaza in sensul racirii si al sufocarii dar si pentru ca genereaza (tot sub actiunea caldurii) radicali liberi ce blocheaza actiunea radicalilor produsi initial de materialul combustibil.

De altfel stingerea incendiilor prin sufocare este ingreunata de faptul ca in conditii de temperatura ridicata rolul oxidantului, care cel mai adesea este oxigenul, poate fi preluat si de alte substante, cum ar fi fluorul si sulful.

Totodata trebuie avut in vedere ca arderea unor materiale se poate desfasura  si in conditiile in care oxigenul este prezent doar in proportie de 14-18% in timp ce atmosfera terestra contine oxigen in proportie de 21%.