Diamantul

Carbonul se gaseste, in natura, in in stare elementara, in cele doua forme alotropice: diamantul si carbunele.

Diamantul se gaseste fie in zacaminte primare, in care s-a format, fie in aluviunile unor rauri. Zacamintele primare sunt roci eruptive (silicati), care au luat nastere din magma topita, patrunsa vertical din adancime prin scoarta solida a pamantului, unde s-a solidificat sub presiune mare. In zacamintele diamantifere care se gasesc numai in putine puncte pe glob, diamantele sunt sunt continute de obicei sub forma de cristale mici ( 0,1 - 0,5 grame/tona ), si numai rar ca bucati mai mari de forme neregulate ( cel mai mare diamant gasit pana in prezent este numit Cullinam, cantareste aproximativ 650 g = 3025 carate). Numai circa 5% din diamantele extrase sunt destul de pure pentru a putea servi ca podoabe. La slefuire se pierde cea mai mare parte din diamantul brut. Diamantele impure servesc pentru scopuri industriale.

Diamantul incolor si straveziu, cand este pur, cristalizeaza in sistem cubic. Densitatea este 3,51 g/cm³. Indicele de refractie, neobisnuit de mare da nastere jocului de lumina specific al acestei pietre pretioase. Diamantul este rau conducator de caldura si electricitate.

Diamantul este una din cele mai dure substante cunoscute si de aceea este de neinlocuit in fabricarea de scule destinate a taia, gauri sau lustrui materiale foarte dure. El insusi nu poate fi lustruit decat cu propria lui pulbere. Pe de Alta parte diamantul este casant; el poate fi pulberizat intr-un mojar de otel.

Fiecare atom de carbon hibridizat sp³ dezvolta patru valente identice dirijate uniform in spatiu dupa schema tetraedica. Unghiul dintre doua valente este de 109°28`. Prin cele patru valente ale sale, fiecare atom de carbon este legat covalent de alti patru atomi C formand astfel o retea tridimensionala infinita. Intreg cristalul constitue de fapt o singura molecula.

Proprietatile diamantului. Structura cristalina a diamantului da socoteala de toate proprietatile acestei substante. Temperatura inalta de vaporizare, aproape 4000°, lipsa unei faze lichide si caldura mare de vaporizare, egala cu caldura de atomizare se explica prin faptul ca, la trecerea din starea cristalina in starea de vapori trebuie rupte covalente. La temperatura inalta la care are loc vaporizarea vaporii de carbon sunt compusi din atomi liberi. Energiile de legatura C-C fiind foarte mari, se intelege pentru ce cristalele de diamant sunt asa dure.

Caldura atomica a diamantului este anormal de mica Cp=1,25 cal/mol la 25°, in loc de 6,4 cum cere regula Dulong si Petit.

Proprietatile optice ale diamantului sunt de asemenea in concordanta cu structura sa cristalina. Transparenta totala (lipsa de absortie ) fata de lumina vizibila si ultravioleta pana la 1500Å sau mai jos dovedeste ca electronii legaturilor C-C din diamant nu pot fi excitati la frecventele acestor radiatii electromagnetice.