Aerofotografiere si ridicarea foto-aeriana

Curba caracteristica e caracterizata prin mai multe zone.

Din curba caracteristica a materialului fotografic in primul rand se poate determina sensibilitatea acestuia.

S=k/h               (1)

Practic sensibilitate emulsiei este o marime invers proportionala cu expunerea. In relatia 1 k este o constanta care poate fi aleasa arbitrar. Tot cu ajutorul curbei caracteristice putem sa stabilim si coeficientul de contrast - γ. Practic el e egal cu tangenta unghiului alfa.

lg α = (D_d-D_c)/(lgH_d-lgH_c)

Un alt parametru pe care putem sal det cu ajutorul curbei caracteristice este latitudinea de fotografiere L. 

L=lgH_D-lgH_c

L=lg(H_d/H_c)

Practic se analizeaza valorile citite pt constructia curbei in pctul de sfarsit al portiunii rectiliniare si de asemenea pctul de inceput al acestei portiuni.

Aerofotografiere si ridicarea foto-aeriana

Camere fotoaeriene clasice (analogice)

Spre deosebire de camerele fotografice obisnuita, camerele fotoaeriene clasice sunt echipamente de precizie construite in conditii speciale si care au proprietatea de a lucra in anumite conditii de temperatura si presiune.

Imaginile preluate cu camerele fotogrametrice clasice se numesc conventional fotograme si reprezinta din pct de vedere geometric perspective centrale riguroase. Practic imaginea unei fotograme preluata cu o camera fotogrametrica clasica are capacitatea de a reda distinct si clar obiectele sau peisajele inregistrate de la mari distante. O camera fotogrametrica poate fi programata sa preia imagini cu anumite procente de acoperire longitudinala cat si laterala intre ele sau intre benzile de fotograme. De multe ori o camera fotogrametrica clasica este denumita camera cadru (frame camera). Pe cadrul camerei se inregistreaza fotografic o serie de dispozitive care pot sa livreze date necesare identificarii imaginilor fotogramelor si apoi exploatarii in cadrul diverselor proiecte ale acestora. Spre exemplu pe cadrul camerei clasice LMK2000 care a fost folosita si in Romania. Pe cadrul camerei se inregistreaza o serie de date de la dispozitivele auxiliare ale camerei. Aceste dispozitive constau din:

1.     O scara de gri pentru cadrul cand senzorul de imagine utilizat este o emulsie fotografica alb-negru sau o scara a tonurilor de culoare pt cadrul cand emulsia fotografica sau senzorul de imagine utilizat este color.

2.     Apoi exista imaginea unui altimetru care ofera valorile inaltimilor de la care au fost preluate imaginile fotogramelor

3.     Imaginea unui ceas care indica timpul sau ora preluarii imaginii

4.     Seria numarului conului obiectivului camerei.

5.     Un dispozitiv care indica valoarea calibrata a distantei focale corespunzatoare obiectivului ce echipeaza camera

6.     Numarul efectiv al imaginii fotogramei

7.     O scurta descriere a proiectului in cadrul careia se utilizeaza imaginile fotogramelor.

8.     Date de navigatie

9.     Numarul sau seria casetei sau magaziei camerei.

De asemenea sunt prezentate pozitiile si numarul indicilor de referinta ai camerei.

Elementele cu ajutorul carora se reconstituie fascicolul de raze proiective din momentul preluarii imaginii fotogramei, reprezinta elementele de orientare interioara ale acesteia si sucsecvent, camerei fotoaeriene. Aceste elemente sunt reprezentate de urmatoarele date sau informatii.

fF₀ - distanta focala a obiectivului camerei fotogrametrice

x_0, y₀ - coordonatele pctului principal al camerei, pct reprezentat practic de intersectia axului optic al obiectivului cu planul imagine

Δr - distorsiunile obiectivului camerei

In figura 2 se prezinta schematic elementele de orientare el unei imagini fotografice.

Asa cum se poate observa la camerele fotogrametrice in planul imagine pot sa apara 4 sau 8 indici de referinta. Cu ajutorul lor se stabileste originea sistemului de coordonate imagine al camerei sau fotogramei. Practic aceasta este reprezentata de intersectia liniilor care unesc indicii de referinta. Aceasta intersectie mai poarta numele si de pctul mijlociu al imaginii fotogramei. Coordonatele pctului principal x₀ si y₀ sunt definite in raport cu pctul mijlociu M al imaginii fotogramei.

In fotogrametria aeriana totdeauna distanta dintre obiectul sau peisajul inregistrat este o distanta mare. Practic egala cu cateva sute de metri sau cativa zeci de km. In acest context totdeauna senzorul de imagine este asezat in planul focal al camerei deoarece distanta de preluare a imaginilor totdeauna este egala cu infinitul fotografic. De asemenea avand in vedere acest aspect, camerele foto aeriene se cns ca au un tiraj nelimitat.

In figura 3 se prezinta schematic structura unei camere fotoaeriene clasice.

1.     Filtrul obiectivului.

2.     Conul obiectivului

3.     Obiectiv

4.     Bloc de actionare a dispozitivelor mobile

5.     Pompa de aer sau de vacuum

6.     Corpul camerei

7.     Cristalul camerei care ocupa suprafata planului focal

8.     Cristalul camerei

9.     Senzorul de imagine analogic reprezentat de filmul fotografic

10.  Role conducatoare

11.  Placa de presiune

12.  Bobina debitoare

13.  Bobina receptoare

14.  Caseta sau magazia camerei

15.  Electromotor pt actionarea dispozitivelor mecanice

16.  Tablou de comanda

17.  Sistem de amortizare

O camera fotoaeriana functioneaza ciclic. Inainte de a intra pe traseul benzii de aerofotografiere operatorul camerei porneste camera. In acest moment o cantitate de film se desfasoara de pe bobina debitoare si acopera cristalul camerei. Imediat este presata in jos placa de presiune care asigura pozitia filmului sau senzorului de imagine in plan orizontal sau planul imaginii. Apoi in momentul cand se ajunge in dreptul preluarii primei fotograme se deschide obturatorul si radiatiile luminoase patraund catre senzorul de imagine. Inainte incheieirii timpului de expunere la camerele moderne prevazute cu sistem de corectie a trenarii se slabeste usor placa de presiune iar senzorul de imagine comandat de catre microprocesorul care supervizeaza functionarea camerei este tras f putin inapoi. In final se inchide obturatorul iar cantitatea de film corespunzatoare primei imagini este infasurata pe bobina colectoare. Apoi acest ciclu se repeta la preluarea urmatoarelor imagini sau fotograme.

Camerele fotoaeriene au evoluat in decursul timpului de la camerele manuale la camerele care functioneaza complet automatizat pt preluarea imaginilor. De asemenea la ultimele tipuri de camere fa clasice sistemul camerei este asezat pe o platforma giro-stabilizatoare in care componentele de baza sunt reprezentate de 3 giroscoape dispuse la 120 grade ce au rolul de a asigura verticalitatea axului optic al obiectivului. De asemenea sistemele de camera clasice din ultimele generatii au fost interfatate cu dispozitive GPS care lucreaza in regim cinematic si care au rolul de a det pozitia de preluare a imaginii fotogramei cu precizie, deci sunt determinate coordonatele de orientare exterioara x₀, y₀, z₀. De asemenea camerele moderne sunt interfatate si cu o unitate de masurare inertiala. Aceasta unitate determina de asemenea coordonatele x,y,z ale pozitiei precum si elementele de orientare exterioara unghiulara. (fi, omega, kappa).

Corectia trenarii. Trenarea e un fenoment perturabator care afecteaza claritatea imaginii. In figura 4 se prezinta schematic fen de trenare. Figura nu o fac ca mi-e LENE RAU. Datorita trenarii un pct din spatiul obiect inregistreaza in spatiul imagine sub forma unui mic segment de linie dreapa. In momentul in care se deschide obturatorul pctul P d din teren isi formeaza imaginea in pctul p₁ la nivelul imaginii fotogramei. Dupa scurgerea timpului de exp in care platforma aeriana sau avionul parcurge distanta D imaginea pctului p₁ ajunge in p₁' deci practic lalalala. Parcurgand distanta d care e f mica. Dispozitivele de corectie a trenarii pot sa corecteze acest fenomen actionanad asupra senzorului de imagine sau filmului foto grafic tragandu-l f usor inapoi.

d/D=f/h (1)

f - d foc

h - h de foto

D - D parc de platf aeriana in delta t

d - valoare trenarii

d=(D*f)/H

D=v_a*t_e

d= v_a*t_c*f/H

Microprocesorul care supervizeaza camera trage filmul inapoi.