Legile si teoremele electromagnetismului

1. Argument

Descoperirea si studierea legilor si teoremelor electromagnetismului in urma cu un secol si jumatate au deschis o era noua a civilizatiei

Mecanizarea proceselor de productie a constituit o etapa esentiala in dezvoltarea tehnica a proceselor respective si a condus la uriase cresteri ale productivitatii muncii. Datorita mecanizarii s-a redus considerabil efortul fizic depus de om in cazul proceselor de productie, intrucat masinile motoare asigura transformarea diferitelor forme de energie din natura in alte forme de energie direct utilizabile pentru actionarea masinilor, uneltelor care executa operatiile de prelucrare a materialelor prime si a semifabricatelor.

Dupa etapa mecanizarii, omul indeplineste in principal functia de conducere a proceselor tehnologice de productie. Operatiile de conducere necesita un efort fizic neglijabil, in schimb necesita un efort intelectual important. Pe de alta parte unele procese tehnice se desfasoara rapid, incat viteza de reactie a unui operator uman este insuficienta pentru a transmite o comanda necesara in timp util.

Se constata astfel ca la un anumit stadiu de dezvoltare a proceselor de productie devine necesar ca o parte din functiile de conducere sa fie transferate unor echipamente si aparate destinate special acestui scop, reprezentand echipamente si aparate de automatizare. Omul ramane insa cu supravegherea generala a functionarii instalatiilor automatizate si cu adoptarea deciziilor si solutiilor de perfectionare si optimizare.

Prin automatizarea proceselor de productie se urmareste asigurarea tuturor conditiilor de desfasurare a acestora fara interventia operatorului uman. Aceasta etapa presupune crearea acelor mijloace tehnice capabile sa asigure evolutia proceselor intr-un sens prestabilit, asigurandu-se productia de bunuri materiale la parametri doriti.

Etapa automatizarii presupune existenta proceselor de productie astfel concepute incat sa permita implementarea mijloacelor de automatizare, capabile sa intervina intr-un sens dorit asupra proceselor asigurand conditiile de evolutie a acestora in deplina concordanta cu cerintele optime.

Lucrarea de fata realizata la sfarsitul perioadei de perfectionare profesionala in cadrul liceului, consider ca se incadreaza in contextul celor exprimate mai sus. Doresc sa fac dovada cunostintelor dobandite in cadrul disciplinelor de invatamant : ,,Bazele automatizarii'' ,,Electronica analogica'' ,,Electronica digitala''.

Lucrarea cuprinde capitole conform tematicii primite. Pentru realizarea ei am studiat materialul biografic indicat precum si alte lucrari stiintifice cum ar fi: carti si reviste de specialitate, STAS-ul.

In acest fel am corelat cunostintele teoretice si practice dobandite in timpul scolii cu cele intalnite in documentatia tehnica de specialitate parcursa in perioada de elaborare a lucrarii de diploma.

CAPITOLUL I.

NOTIUNI GENERALE

Clasificarea amplificatoarelor

Un amplificator consta in unul sau mai multe etaje de amplificare. Ele se pot clasifica dupa urmatoarele criterii.

Dupa natura semnalului amplificat

o amplificatoare de tensiune;

o amplificatoare de curent;

o amplificatoare de putere.

Primele doua categorii au la intrare semnale electrice de amplitudini relativ mici, fiind denumite amplificatoare de "semnal mic". Cea de a treia categorie de amplificatoare trebuie sa furnizeze la iesire puteri mari (cel putin de ordinul watilor) cu un randament acceptabil; ele lucreaza aproape de posibilitatile lor maxime in ceea ce priveste puterea disipata si de aceea se numesc amplifacatoare de"semnal mare".

Dupa tipul elementelor active folosite

o amplificatoare cu tuburi electronice;

o amplificatoare cu semiconductoare;

o amplificatoare cu circuite integrate (operationale);

o amplificatoare magnetice.

Dupa valoarea benzii de frecveta a semnalelor amplificate

amplificatoare de curent continuu - amplifica semnale incepand cu frecvente f = 0 (curent continuu);

amplificatoare de audiofrecventa (joasa frecventa) - amplifica semnale in banda audibila, intre 20 Hz si 20 Khz;

amplificatoare de radiofrecventa (inalta frecventa) - pentru semnale cuprinse intre 20 Khz si 30 Mhz;                                                                               

amplificatoare de foarte inalta frecventa - pentru frecvente cuprinse intre 30 si 300 Mhz.

Banda amplificatoare este cel putin egala cu cea a semnalelor redate.

Dupa latimea benzii de frecventa amplificata

amplificatoare de banda ingusta (9/30 Khz);

amplificatoare de banda larga (de videofrecventa) ,avand o gama de frecvente amplificate cuprinse intre cativa herti (teoretic 0Hz) si 5Mhz (teoretic 6Mhz).

Dupa tipul cuplajului folosit intre etaje

amplificatoare cu cuplaj RC;

amplificatoare cu circuite racordate;

amplificatoare cu cuplaj prin transformator;

amplificatoare cu cuplaj rezistiv (cu cuplaj galvanic / curent continuu).

De obicei un amplificator apartine simultan mai multor categorii de clasificare. De exemplu un amplificator de tensiune dintr-un receptor radio poate fi un amplificator de tranzistoare, de audiofrecventa, de semnal mic, de banda ingusta, cu cuplaj RL.

Parametrii amplificatoarelor

Performantele amplificatoarelor se exprima prin anumite caracteristici sau parametri. Marimile fundamentale caracteristice pentru functionarea unui amplificator sunt :

coeficientul de amplificare (amplificarea propriu-zisa);

caracteristicile amplitudine - frecventa si faza - frecventa;

distorsiunile;

raportul semnal / zgomot;

gama dinamica;

sensibilitatea

Coeficientul de amplificare (amplificarea propriu-zisa)

Amplificarea este cea mai importanta marime caracteristica a unui amplificator. Ea reprezinta raportul dintre o marime electrica de la iesirea amplifacatorului si marimea corespnzatoare de la intrare. In functie de natura acestei marimi electrice se pot defini:

amplificarea in tensiune:

AU (1.1)

amplificarea in curent:

AI

amplifacarea in putere:

AP

Deoarece semnalul de iesire poate fi defazat fata de cel de intrare, inseamna ca amplificarea in tensiune si cea in curent sunt numere complexe, avand un modul lAl si o faza amplificarea in putere este in numar real deoarece puterea este o marime scalara.

La un amplificator cu mai multe etaje, amplificarea totala este egala cu produsul amplificarilorfiecarui etaj. Intr-adevar se observa ca, de exemplu la amplificatoarele cu 3 etaje :

AU * . (1.4)

Uintr  U U Uies

Rs (Fig. 1.1)

Schema unui amplificador cu mai multe etaje

In electronica si telecomunicatii pentru exprimarea valorii amplificarii se folosesc unitati logaritmice. Unitatea bazata pe logaritmii zecimali se numeste decibel (dB), iar cea bazata pe logaritmi naturali se numeste neper (Np). Introducerea lor se bazeaza pe necesitatea de a trasa grafice intr-un domeniu mare de variatie a amplitudinilor semnalelor precum si intr-un domeniu mare de frecvente. Exprimarile amplificarilor, in aceste conditii sunt:

[dB] = 20 log [Np] = ln (1.5)

[dB] = 20 log ; [Np] = ln (1.6)

[dB] = 10 log ; [Np] = ln (1.7)

unde: 1Np = 8.686 dB

Caracteristica amplitudine - frecventa

In cazul unui amplificator ideal, un semnal de amplitudine constanta si de diferite fercvente, aplicat la intrare este redat la iesire tot cu amplitudine constanta (marita ca valoare) aceeasi pentru toate frecventele. In cazul ampificatoarelor reale, amplitudinea semnalelor de diferite frecvente de la iesire nu mai este constanta, fiind mai mica spre capetele benzii (la frecventele inferioare si la cele superioare) datorita urmatoarelor cauze:

elementele reactive din circuit (condensatoare, bobine), care prezinta reactante ce variaza in functie de frecventa

factorii de amplificare ( ) ai tranzistoarelor depind de frecventa (peste o anumita valoare a frecventei)                                                                               

Dependenta amplificarii de frecventa este caracterizata prin curbele de variatie cu frecventa modulului si, respectiv a fazei amplificarii, deoarece amplificarea este un numar complex.

Curba se numeste caracteristica amplitudine frecventa. Se observa ca amplificarea este independenta de frecventa (cu valori constante) intr-o regiune numita a `` frecventelor medii`` si scade atat la frecvente inalte cat si la frecvente joase.

0dB 1

(-3dB) 0.707

0

f

Dependenta de frecventa a amplificarii (caracteristica amplitudine-frecventa) (Fig. 1.2)

Distorsiunile

Reproducerea inexacta a semnalului de iesire fata de cel de intrare, fie datorita variatiei cu frecventa fie a unor frecvente noi introduse, poarta numele de distorsiuni. Dupa tipul lor distorsinumile sunt:

distorsiuni ale amplitudinii in functie de frecventa;

distorsiuni ale fazei in functie de frecventa;

distorsiuni armonice;

distorsiuni de intremodulatie.

Primele doua categorii se numesc distorsiuni de frecventa sau liniare, iar ultimele doua categorii se numesc distorsiuni neliniare.

Distorsiunile de frecventa sunt foarte importante in etajele de semnal mic.

Distorsiunile amplitudunii in functie de frecventa - redau abaterile caracteristicii reale de la caracteristica ideala si se evalueaza cantitativ prin relatia: (1.8)

Unde : M - factorul de distorsiuni de amplitudine;

- amplificarea la frecvente medii;

- amplificarea la o anumita frecventa `f `.

Banda de frecventa a unui amplificator este domeniul de frecvente cuprinse intre o frecventa limita supperioara si o frecuenta limita inferioara , a caror amplitudine reprezinta din amplitudinea frecventelor medii. La aceste frecvente amplificarea scade cu 3 dB fata de (amplitudinea frecventelor medii).

Distorsiunile de faza - reprezinta abaterile faza - frecventa fata de caracteristica unui amplificator ideal (o dreapta de ecuatie ). Datorit neliniaritatii caracteristicii de perceptie auditiva umana, ele sunt mai putin importante in audio frecventa, dar sunt foarte importante in amlificatoarele de videofrecventa.

0 f

Dependenta de frecventa a amplificarii (caracteristica faza-fracventa)                      (Fig. 1.3)

Distorsiunile neliniare armonice - constau in acele deformari ale semnalului de la iesirea unui amplificator, care sunt produse de caracteristicile elementelor neliniare: tuburi electronice, tranzistoare, miezuri magnetice.

Se poate arata ca un semnal de iesire deformat, periodic, nesinusoidal cu perioada T poate fi descompus intr-o suma de semnale sinusoidale cu perioadele T, , respectiv cu frecventele f, 2f, 3f, . , nf. In concluzie, distorsiunile neliniare se manifesta prin aparitia la iesirea amplificatorului a unor componente avand si alte frecvente decat cea a semnalului de intrare. Componenta cu frecventa `f `se numeste fundamentala, iar ceilalti multiplii de `f ` se numesc armonici.

Descompunerea semnalului periodic nesinusoidal in armonici are urmatoarea forma matemetica:

(1.9)

Cantitativ, distorsiunile neliniare se caracterizeaza prin factorul de distorsiuni neliniare ce poate fi calculat aproximativ cu formula : (1.10)

Distorsiunile nelinire sunt foarte importante in amplificatoarele de putere(de semnal mare).

0 f

t

Aparitia distorsiunilor neliniare intr-un etaj amplificator cu tranzistor . (Fig. 1.4)

Raportul semnal/zgomot

Reprezinta raportul intre tensiunea de iesire produsa de semnalul amplificat si tensiunea de zgomot propriu. Tensiunea de zgomot a unui amplificator este semnalul aleator (cu variatia haotica in timp) produs de elementele componente ale amplificatorului, rezistoare, tranzistoare, datorita structurii discontinue a curentului electric. Ea se masoara la iesirea amplificatorului, scurtcircuitand bornele sale de intrare si poate fi redata si prin tensiunea echivalenta de zgomot de la intrarea amplificatorului. Aceasta reprezinta valoarea tensiunii de intrare care ar crea la iesire tensiunea proprie de zgomot. Pentru ca semnalul de intrare sa nu fie perturbat in mod suparator de zgomot este necesar ca el sa depaseasca de un numar de ori nivelul zgomotului, deci sa se realizeze un anumit raport semnal/zgomot.

Analiza: ZINCUL - metabolismul zincului - rolul biochimic al zincului Proiect: Hidrogen, oxigen, sulf, carbon - elemente chimice

La un amplificator cu mai multe etaje zgomotul provine, mai ales, din circuitul de intrare si din primul etaj. Zgomotele provin din rezistoare, din elemente active si se pot datora si unor cauze constructive: filtrarea insufucienta a tensiunii de alimentare, creanare necorespunzatoare a circuitelor etc.

Valoarea raportului semnal/zgomot se reda sub forma :

raportul semnal/zgomot = (1.11)

Gama dinamica

Reprezinta raportul intre semnalele de prutere maxima si cel de putere minima pe care le poate reda amplificatorul. Nivelul semnalului amplificat este limitat superior de catre etajul final si inferior de raportul semnal/zgomotal amplificatorului. De retinut ca amplificatoarele la care nu se iau precautii speciale pot reduce gama dinamica a unui program.

Sensibilitatea

Sensibilitatea unui amplificator reprezinta tensiunea necesara la intrarea acestuia pentru a obtine la iesire tensiunea sau puterea nominala. Cunoscand amplificarea si puterea nominala se poate calcula sensibilitatea , ea caracterizeaza mai ales etajele amplificatoare de putere si se exprima in unitati de tensiune. (V, mV, V).

CAPITOLUL II.

AMPLIFICATOARE OPERATIONALE

Amplificatoarele operationale sunt amplificatoare de curent continuu cu reactie negativa interioara si prevazute cu o bucla de reactie negativa externa, care initial puteu executa diferite operatii ca adunarea, scaderea, inmultirea, impartirea, cu o constanta (in c.c.) si cu extindere (in c.a.),operatii mai complexe precum derivarea, integrarea, obtinerea de functii logaritmice etc. In prezent domeniul lor de utilizare este mult mai extins. Prevezute cu bucla de reactie cu retele complexe, amplificatoarele operationale actuale pot realiza cele mai diverse functii, cu performante ridicate si perfect controlabile.

Amplificatoarele operationale pot prezenta, in cazul general, doua intrari si doua iesiri putand functiona in urmatoarele variante:

cu o singura intrare si iesire;

cu doua intrari si doua iesiri;

cu doua intrari si o iesire.

V+

+

Vd A

_

V+ V- Vc _ V- V0

Simbolul amplificatorului operational (Fig. 1.5)

Se observa ca intrarile sunt notate cu (+) si cu (-). Aplicand un semnal la intrarea (+) la iesire se obtine un semnal in faza cu cel de la intrare. Intrarea (+) se numeste neinversoare de faza.

Aplicand un semnal pe borna (-) el se regaseste la iesire in opozitie de faza. Aceasta intreare se numeste inversoare. Dupa cum se aplica semnalul pe una sau pe cealalta din borne, amplificatorul se numeste neinversor sau inversor. Parametrii principali ai amplificatoarelor operationale si consecintele lor cele mai importante sunt:

au o impedanta la intrare teoretic infinita, practic foarte mare; in consecinta curentul de intrare in AO este teoretic 0, practic foarte mic;

au o deriva a tensiunii nula (un apare semnal la iesire in absenta semnalelor de intrare);consecinta este ca tensiunea de decalaj de intrare (care ar trebui aplicata pentru a anula deriva) este nula;

au impedanta de iesire teoretic egala cu 0, practic foarte mica; in consecinta valoarea tensiunii de iesire nu depinde de rezistenta de sarcina;

amplificarea in bucla deschisa este teoretic infinita, practic extrem de mare, ceea ce ducce la consecinta ca diferenta de tensiune intre cele doua intrari sa fie nula.

Amplificatorul operational inversor

R2

Ir

I1 R1

Ii

+

A

V1 B _

V0

Schema amplificatorului operational inversor (Fig. 1.6)

In cazul acestui tip de amplificator semnalul se amplifica pe borna notata cu (-), iar borna (+) este legata la masa. Aplicand teorema intai a lui Kirchhoff in jurul nodului de la intrare se obtine relatia:

(1.12)

Unde: - curentul dat de tensiunea aplicata la intrarea (-);

- curentul de reactie, ce apare prin bucla deschisa formata de rezistenta

- curentul prin intrarea amplificatorului operational.

Deoarece : (1.13)

deci: (1.14)

Dar: : (1.15)

Deoarece (1.16)

Se obtine astfel: (1.17)

Si deci: (1.18)

Se observa semnul (-) indicand ca tensiunea de iesire este in pozitie de faza fata de cea de intrare. Unele proprietati ale amplificatoarului operational inversor se pot deduce din aceasta relatie:

Inmultirea cu o constanta, punand conditia :

, k > 1 (1.19)

se obtine: (1.20)

deci tensiunea de iesire reproduce tensiunea de intrare, multiplicata de k ori.

Impartirea cu o constanta

Daca: , k>1; (1.21)

atunci: ; (1.22)

deci tensiunea de iesire este o fractiune a tensiunii de intrare.

Circuit repetor

Pentru: ; (1.23)

avem: ; (1.24)

Circuit sumator

R1

I1 R

R2 Ir

I2

Ii

Rn _

V1 In A

V2 B

+

Vn V0

Amplificator operational inversor sumator (fig.1.7)

In cazul in care la intrarea inversoare se alpica mai multe tensiuni, prin intermediul unor rezistente, la iesire se obtine un semnal in antifaza, proportional in modul cu suma lor. Aplicand prima teorema a lui Kirchhoff in jurul nodului A (fig. 1.6) se obtin relatiile urmatoare:

(1.25)

; (1.26)

(1.27)

Presupunand, pentru amplificare, rezulta:

(1.28)

Amplificatorul operational neinversor

R2

A _

Ii

+

B

V1 R1 V0

Schema amplificatorului operational neinversor (fig.1.8)

In acest caz semnalul se aplica pe borna (+). In acest caz, pentru a deduce valoarea amplificarii, se observa ca tensiunea intre borna A si masa se obtine din circuitul alimentat de tensiunea de iesire astfel:

(1.29)

Dar, deoarece A=, atunci , deci ( reprezinta tensiunea de intrare). In acest caz:                                . (1.30)

Notand : (1.31)

Se observa ca semnalul de iesire este in faza cu cel de intrare.

Proprietatile acestui amplificator se pot deduce ca si in cazul celui inversor, din formula amplificarii. Se observa ca el nu poate diviza deoarece >1, decat in cazul in care una din rezistente se inlocuieste cu un dispozitiv ce prezinta rezistenta negativa (diode tunel).

Cu elemente fizice obisnuite, el poate realiza:

Inmultirea cu o constanta

Se pune urmatoarea conditie:

(1.32)

Atunci: (1.33)

Sumator

R1 I1

R``

_

R2 I2 A

I1

In +

B

Rn

V1 V2 Vn R` V0

Schema amplificatorului operational neinversor sumator (fig 1.9)

Considerand circuitul de mai sus, se pot stabili urmatoarele relatii:

(1.34)

In jurul nodului aplicand prima teorema a lui Kirchhoff, obtinem:

(1.35)

in care:

.

.

Inlocuind obtinem: (1.36)

Presupunand pentru simplificare , obtinem:

(1.37)

dar: (1.38)

deci: (1.39)

daca: R`+R``=nR`

(1.40)

Se observa ca la iesire s-a obtinut suma tensiunilor aplicate da intrare, in aceeasi faza.

Pentru a functiona in current alternativ, amplificatorul operational trebuie sa fie prevazut cu condensatoare pe circuitele de semnal sau pe cele de reactie, dupa scopul urmarit. Obtinerea unei amplificari liniare impune alegerea judicioasa a valorilor condensatoarelor folosite.

CAPITOLUL III.

AMPLIFICATORUL OPERATIONALCI CIRCUITE INTEGRATE (AOCI)

4

_

1

3

2 +

5

Simbolul folosit pentru AOCI (fig 1.10)

Amplificatorul operational cu circuite integrate (AOCI) reprezinta principala categorie de circuite integrate liniare.

La AOCI, in absenta amplificarii semnalelor la bornele de intrare apare la iesire o anumita tensiune. Tinand seama de factorul de amplificare al amplificatorului si calculand tensiunea de intrare care ar trebiui sa determine aparitia tensiunii mentionate la iesire, se obtine asa numita ``tensiune de decalare`` de ordin al catorva milivolti.

Pentru cresterea preciziei functionarii AOCI se poate efectua echilibrarea tensiunii de decalare prin realizare unor circuite cu rezistente in exteriorul amplificatorului.

Se poate de asemenea defini cu un ``curent de decalare``, care poate fi eliminat prin folosirea unor rezistente de echilibrarea in circuitele de intrare ale AOCI.

Obtinerea legii de tip proportional (P)

Pentru obtinerea unei legi de acest tip folosind intrarea inversoare a AOCI, schema simplificata a blocului de reglare trebuie sa arate astfel:

R2

I2

R1

M Ii

_

U1 I1 U1i

U3

+

U2i

Schema unui bloc de reglate de tip P (fig 1.11)

In circuitul de intrare este introdusa rezistenta , iar in circuitul reactiei negative este introdusa rezistenta ; aceasta reactie este negativa deoarece semnalul de intrare fiind aplicat la borna inversoare a AOCI, tensiunea de iesire are polaritate inversa in raport cu tensiunile si . Tensiunea reprezinta semnalul aplicat la intrarea blocului de reglare, tensiunea rezulta la borna inversoare a AOCI, iar tensiunea reprezinta semnalul de iesire al regulatorului.

Borna neinversoare este legata la masa si deci rezulta:

(1.41)

de fapt,borna neinversoare nu se leaga direct la masa, ca in figura de mai sus , ci prin intermediul unei rezistente de echilibrare (ce asigura eliminarea curentilor de decalare) dar in cadrul aproximatiilor facute in ceea ce urmeaza se poate neglija prezenta rezistentei de echilibru.

Presupunand ca tensiunea aplicata regulatorului are polaritatea:

(1.42)

Deci rezulta si :

(1.43)

Se obtine la iesire polaritatea :

(1.44)

intrucat este folosita borna inversoare a AOCI.

In situatia prezenta, curentii si , prin rezistentele si , au sensurile din figuara 1.10.

Pentru determinarea legii de reglare, realizata de regulatorul din figura se fac doua aproximatii.

Prima aproximatie - se considera ca amplificarea AOCI este atat de mare, incat tensiunea , este extreme de mica si poate fi considerata nula. Astfel notand cu A amplificarea AOCI, se obtine relatia:

(1.45)

care exprima faptul ca la AOCI tensiunea de iesire este proportionala cu diferenta tensuinilor aplicate la borna neinversoare si la borna inversoare:

se obtine astfel:

(1.46)

Si intrucat se considera ca amplificarea A are o valoare foarte mare, rezulta:

(1.47)

Deci:

(1.48)

Considerand relatiile 1.41 si 1.48 rezulta:

(1.49)

Deci este justificat sa se considere cu aproximatie ca tensiunea este nula.

A doua aproximatie - se considera ca rezistenta de intrare a AOCI este atat de mare, incat curentul are valori neglijabile si poate fi considerat nul. Deci aplicand teorema lui Kirchhoff la nodul M din figura 1.10 rezulta:

(1.50)

Si considerand ca = 0 rezulta:

(1.51)

Pornind de la aceasta relatie se poate determina legea de reglare realizata de regulator cu schema din figura 1.11 , aceasta lege determinand dependenta dintre tensiunea de iesire si tensiunea de intrare

Astfel curentul are expresia:

(1.52)

Curentul are expresia:

(1.53)

Si inlocuind relatiile gasite in expresia 1.51 gasim:

(1.54)

Inlocuind in aceasta relatie valoarea tensiunii din relatia 1.49 rezulta:

(1.59)

Respectiv, (1.60)

Notand : (1.61)

Astfel expresia 1.60 devine: (1.62)

Ceea ce atesta faptul ca schema din figura 1.11 reprezinta un regulator de tip P, intrucat expresia 1.62 corespunde relatiei care defineste functionarea regulatoatelor de tip P: , (unde "c" este o marime de comanda , iar "a" reprezinta abaterea de la intrarea regulatorului).

Faptul ca in relatia 1.62 apare semnul (-), nu prezinta importanta decat pentru modul in care se realizeaza conexiunile electrice intre blocul de reglare si blocul de executie, fiind necesara considerarea polaritatii rezultate pentru tensiunea in raport cu tensiunea

Obtinerea legii de tip integral I

Pentru obtinerea unei legi de tip I, rezistenta din figura 1.10, va fi inlocuita cu o capacitate rezultand uramatoarea schema:

I2 C2

R1 I1 Ii

U1 _

U1i

U3

U2i +

Schema unui bloc de reglare de tip I (fig. 1.12)

Se considera ca tensiunea , la bornele capacitatii are valoarea:

(1.63)

Respectiv, avand in vedere relatia 1.49 se obtine:

(1.64)

Intre tensiunea la bornele capacitatii si curentul care trece prin capacitatea respectiva exista relatiile:

(1.65)

Respectiv: (1.66)

Inlocuind in expresia 1.65 valoarea lui din relatia 1.64 rezulta:

(1.67)

Pentru curentul se pastreaza relatia 1.52 (deoarece in circuitul de intrare din figura 1.11 a ramas rezistenta din figura 1.10) si din relatiile 1.49 si 1.52 se obtine:

(1.68)

Inlocuind expresiile 1.67 in relatia 1.51 se obtine:

(1.69)

Deci:

(1.70)

Respecrtiv:

(1.71)

Din relatia 1.71 se constata ca regulatorul automat cu schema din figura 1.12 realizeaza o lege de tip I, intrucat expresia 1.71 corespunde relatiei de definitie a unei legi I de forma:

(1.72)

Din expresiile 1.71 si 1.72 rezulta ca pentru schema considerata :

(1.73)

Obtinerea legii de tip proportional-integral PI

Pentru obtinerea acestei legi, in circuitul reactiei negative din figura 1.11 trebuie introdusa, pe langa rezistenta , capacitatea rezultand urmatoarea schema:

UR2 UC2

R2 C2

I2

R1

U1 I1 U1i Ii _

U3

+

U2i

Schema unui bloc de reglare de tip PI (fig 1.13)

In acest caz tensiunea la bornele capacitatii are o expresie similara cu relatia 1.66:

(1.74)

Iar daca tensiunea in rezistenta are expresia:

(1.75)

Insumand tensiunile si se obtine diferenta tensiunilor de la bornele circuitului de reactie, respectiv:

(1.76)

Si avand in vedere relatia 1.49 rezulta:

(1.77)

Pentru curentul se pastreaza valoarea din expresia 1.68, intrucat in circuitul de intrare se gaseste aceeasi rezistenta, ca in figurile 1.11 si 1.12, rezulta:

(1.78)

Inlocuind in expresia 1.77 se obtine:

(1.79)

Respectiv:

(1.80)

Expresia 1.80 atesta ca schema din figura 1.13 realizeaza o lege de reglare de tip PI, intrucat, facand abstractie de semnul (-), de care se tine seama la realizarea conexiunilor electrice la iesirea regulatorului, aceasta corespunde relatiei care defineste legea de tip PI:

(1.81)

Pentru modificarea parametrilor si , ai regulatorului, rezistentele si sunt reglabile prin intermediul unor cursoare. Din relatiile 1.80 si 1.81 se constata ca daca valoarea rezistentei este modificata pentru a obtine o variatie a valorii , atunci se obtine si o modificare nedorita a valorii , deci intervine o interdependenta a acordarii parametrilor regulatorului.

Din relatiile 1.81 si 1.80 rezulta pentru schema

si (1.82)

Obtinerea legii de tip proportional - derivativ PD

Pentru obtinerea acestei legi, in circuitul de intrare trebuie introduse in paralel o rezistenta si o capacitate , rezultand schema urmatoare:      

R1 I1R I2 R2

I1 M Ii

_

U1

C1 IC1

U3

+

UC1 U2i

Schema unui bloc de reglare de tip PD (fig 1.14)

In aceasta schema curentul , care intra in nodul M, este egal cu suma curentilor si prin rezistenta si capacitatea

Pentru curentul rezulta expresia:

(1.83)

Intrucat: (1.84)

Si considerand relatia 1.49 rezulta:

(1.85)

Pentru curentul se obtine :

(1.86)

Rezulta: (1.87)

Pentru curentul ramane si avand in vedere relatia 1.48 se obtine:

(1.88)

Inlocuind expresiile curentilor si obtinute in relatia 1.51 se obtine

sau (1.89)

Aceasta expresie atesta faptul ca schema 1.14 realizeaza o lege de reglare PD, intrucat aceasta expresie corespunde relatiei ce defineste legea PD:

(1.90)

Rezulta : (1.91)

Obtinerea legii de tip proportional-integral-derivativ PID

Pentru obtinerea acestei legi circuitul de intrare trebuie sa aiba aspectul urmator:

R1 R2 C2

I1R

I2

I1 U1i Ii _

C1

U3

I1c +

U2i

Schema unui bloc de reglare de tip PDI (fig 1.15)

In schema 1.15 curentul este determinat de expresia , intrucat circuitele de intrare sunt identice in figurile 1.12 si 1.13. Pe de alta parte, pentru schema din figura 1.15 ramane valabila expresia , deoarece circuitele de reactie din figurile 1.13 si1.15 sunt identice.

Din relatiile 1.51 si 1.86 se obtine:

(1.92)

si inlocuind aceasta expresie a curentului in relatia 1.77 rezulta:

(1.93)

Respectiv:

(1.94)

Expresia 1.92 atesta faptul ca schema din figura 1.15, realizeaza o lege de reglare de tip PID, intrucat aceasta expresie corespunde relatiei care defineste legea PID:

(1.95)

CAPITOLUL V.

NORME DE PROTECTIA MUNCII

Fiecare om al muncii este obligat ca, inainte de folosirea mijloacelor individuale de protectie, sa verifice lipsa defectelor exterioare, curatenia lor, marcarea tensiunii la care este permisa utilizarea precum si daca nu s-a depasit termenul de mentinere a caracteristicilor electrice.

Art.3825: Amestecul acizilor se face turnand pe cel mai concentrat in cel mai diluat-

Art.3539: La exploatarea bailor cu continut acid se va evita contactul solutiilor cu pielea

Art.3676: Comenzile de pornire si oprire a lucrarilor se vor face de catre seful de lucrare, si tot el va conduce probele.

Art.3689: Cablurile mobile de legatura se vor controla inainte de punerea sub tensiune

Art.3699: Este interzisa modificarea montajelor electrice aflate sub tensiune.

Art.3720: Se interzice atingerea legaturilor neizolate chiar daca acestea sunt alimentate la tensiuni joase.

In toate atelierele si locurile de munca in care se foloseste energia electrica se asigura protectia impotriva electrocutarii.

Prin electrocutare se intelege trecerea unui curent electric prin corpul omenesc. Tensiunea la care este supus omul la atingerea unui obiect sub tensiune este numita tensiune de atingere.

Gravitatea electrocutarii depinde de o serie de factori:

Rezistenta electrica a corpului omenesc. Rezistenta medie a corpului (pielea este singurul organ izolator) este de 1000 si poate avea valori mai mari pentru o piele uscate sau valori mult mai mici (200) pentru o piele uda sau ranita

Frecventa curentului electric. Curentul alternativ cu frecvente intre 10-100Hz este cel mai periculos. La frecvente de circa 500.000Hz excitatiile nu sunt periculoase chiar pentru intensitati mai mari ale curentului electric.

Durata de actiune a curentului electric. Daca durata de actiune a curentului electric este mai mica de 0,01 efectul nu este periculos;

Calea de trecere a curentului prin corp. Cele mai periculoase situatii sunt cele in care curentul electric trece printr-un circuit in care intra si inima sau locuri de mare sensibilitate nervoasa (ceafa, tampla etc.)

Valorile curentilor care produc electrocutarea. Acestea se pot calcula simplu cu legea lui Ohm: unde R este suma rezistentelor din circuit. -valoarea limita a curentilor nepericulosi sunt 10mA curent alternativ si 50mA curent continuu.

Efectele trecerii curentului electric prin corpul omenesc se pot grupa in:

Electrosocuri si electrotraumatisme. Cand valoarea intensitatii curentului electric este mai mica de 1mA, nu se simte efectul socului electric. La valori mai mari de 10mA curent alternativ se produc comotii nervoase in membre; contractiile muschilor fac ca desprinderea omului de obiectul aflat sub tensiune sa se faca greu. Peste valoarea de 10mA se produce fibrilatia inimii si oprirea respiratiei. Electrotraumatismele se datoreaza efectului termic al curentului electric si pot provoca orbirea, metalizarea pielii, arsuri.

Cositorirea si lipirea se fac in locuri special amenajate si prevazute cu sisteme de ventilatie corespunzatoare.

Art.3760: Baile de cositor pot fi izolate termic astfel incat temperatura elementelor exterioare sa nu depaseasca 35 grade Celsius

Art.3761: Se interzice introducerea in baia de cositor a unor piese umede; este interzisa introducerea in bai fara sa fi fost in prealabil sters si uscat.

Art.3762: Locurile de munca la care se executa operatii de lipire vor fi prevazute cu un sistem de ventilatie locala pentru absorbirea nocivitatilor din zona ciocanului de lipit.

Art.3764: Toate sculele electrice portabile folosite la lipire vor fi alimentate la o tensiune de sub 24V, iar in locurile periculoase din punct de vedere al electrocutarii alimentarea se va face la 12V.

Este interzisa modificarea montajelor electrice sub tensiune

Aparatele electrice si dispozitivele auxiliare sa fie alimentate la o tensiune corespunzatoare si sa aiba prize cu impamantare.