Rolul si importanta evaluarii curente in scoala

ROLUL SI IMPORTANTA EVALUARII CURENTE IN SCOALA

Evaluarea curenta este necesara in școala, pentru ca ofera posibilitatea de a cuantifica actul invatarii atat din punct de vedere cantitativ cat si calitativ. Nu este usor sa faci acest lucru si adesea auzim critici dure referitoare la evaluare, fie pentru ca nu este suficient de exacta, fie pentru ca pare a "incurca" procesul de predare-invațare,  prin distorsionarea curriculei, fie pentru ca, aparent, nu constituie o baza serioasa de anticipare a performantelor celor evaluati si deci nu este valida. Cu toate acestea, nu numai sistemul de invatamant nu se poate lipsi de evaluare, dar nici societatea in general. Evaluarea este, din toate punctele de vedere, un "rau" absolut necesar: folosita corect si principial, pe baza unor criterii prestabilite, ea poate oferi un important feedback atat profesorului si cat elevului, devenind un element motivational esențial. Nu trebuie sa uitam insa ca focalizarea exagerata pe evaluare in procesul instructiv-educativ ne poate face sa ignoram aspecte sensibile ale acestuia, care nu se pot masura usor.

Va propunem un experiment:

Scrieti, rapid (!), primul cuvant care va vine in minte și pe care il puteți asocia notiunii de evaluare. ................... 

Probabil ca nu riscam prea mult anticipand ca acesta va fi cuvantul nota. Nu credem sa existe cineva care a trecut (fie si fugar) prin scoala si care sa nu-si aduca aminte cu strangere de inima de ea. Spre nota au fost (si sunt) atintite privirile tuturor: elevi, parinti, (bunici, prieteni, vecini), profesori, directori, autoritati, pentru ca nota - nu-i asa? - sanctioneaza delasarea sau rasplateste sarguinta. Si tot nota permite luarea unor decizii "grave" precum promovare, corigenta sau repetentie, selectie pentru programe de instruire a elevilor supradotati sau macar pentru clasele "bune" dintr-o anumita scoala, acces spre fazele superioare ale diferitelor concursuri etc.

Si totusi. nu acestea ar trebui sa fie (sunt?) obiectivele evaluarii curente. Evaluarea curenta are obiective diferite. Ea poate masura nivelul atins de elevi la un moment dat, poate contribui la selectie, insa poate dovedi și eficienta unui curs/ metoda de predare/ profesor. Dar toate aceste tinte se aplica numai evaluarii finale/ sumative a unui curs, caci, in acest caz, scopul este insumarea realizarilor elevilor/ profesorului. Atat pentru profesor insa, cat si pentru elev, scopul principal al evaluarii curente este formativ. Acest tip de evaluare se utilizeaza de-a lungul intregului parcurs școlar pentru a analiza si judeca daca invatarea a avut loc si in ce masura. Pe baza informatiilor obtinute cu ajutorul evaluarii curente se pot lua (se iau?) decizii privind organizarea demersului didactic, precum si parcursul pe care il va urma elevul intr-o anumita unitate de timp. Aceste informatii ne ajuta totodata sa urmarim progresul scolar, dar si sa identificam dificultatile intampinate de elev in invatare. Si tot cu ajutorul lor putem alege cele mai potrivite metode de predare care sa permita atingerea obiectivelor/ competentelor stabilite de programele scolare.

Profesorul bun nu este acela care il ,,prinde" pe elev cu lectia neinvatata, fiindca evaluarea n-ar trebui sa sanctioneze, ci sa ofere informatii despre ce stie si ce poate sa faca elevul cu ceea ce a invatat. Daca un test de evaluare nu ofera asemenea informatii, ci doar ,,note", el este inutil din punct de vedere formativ (si educativ).

Pe de alta parte, este evident ca modul de evaluare influenteaza in mare masura predarea. De aceea, excesele pot genera efecte negative, mai ales atunci cand evaluarea devine un scop in sine ori cand se reduce doar la o metoda sau la un numar redus de metode. Vom incerca, tocmai de aceea, sa oferim cat mai multe sugestii si informatii care sa permita transformarea evaluarii curente intr-un instrument util pentru cunoasterea elevului si, implicit, pentru atingerea obiectivelor invatarii.

Pentru inceput, ar fi poate util sa discernem intre diferite tipuri de evaluare: normativa, criteriala si auto-competitiva.

Daca aplicam un test pentru a alege pe cei mai buni 10% dintre elevi, pe care apoi sa ii pregatim pentru, sa zicem, olimpiada, aceasta va fi o evaluare normativa, care compara elevii intre ei si ii recompenseaza pe cei mai buni (vor fi inclusi in lotul olimpic). Notele arata nivelul celor care concureaza, raportat la o norma prestabilita. Avantajul acestei evaluari este ca variatiile de dificultate a testului de la un an la altul nu afecteaza notele; este insa o evaluare nedreapta, deoarece competitorii pot fi mai buni de la un an la altul.

Evaluarea criteriala masoara ce poate face un elev la un moment dat cu ceea ce stie. Este o metoda de evaluare foarte buna, dar este absolut necesar sa fie definite cu rigurozitate criteriile, altfel evaluatori diferiti (sau chiar acelasi evaluator) pot aplica standarde diferite. Tocmai de aceea, evaluarea criteriala trebuie raportata la intotdeauna obiectivele de invatare. Aceste doua tipuri de evaluare au in mod evident avantaje, dar si limite.

Un mod alternativ de abordare a evaluarii este cea auto-competitiva, care se raporteaza in mod individual la fiecare elev in parte. In acest caz, se va lua ca punct de reper nivelul fiecarui elev si se va evalua diferentiat progresul realizat de acesta. Acest tip de evaluarea implica informarea prealabila a elevului asupra criteriilor importante pe care trebuie sa le indeplineasca intr-un anumit interval de timp. Suna complicat si laborios, dar in fapt este mult mai usor decat pare. Elevului i se arata ce anume nu stie sa faca (concret, unul/ doua elemente), ce ar trebui sa faca pentru a si le insusi si pana cand; se mentioneaza totodata si "rasplata" pentru realizare. Evaluarea auto-competitiva este deci un feedback informal ce se da elevului chiar in timp ce invata.