Educarea si sprijinul acordat copiilor deficienti

Educarea si sprijinul acordat copiilor deficienti

,, Fata de om nu poti avea, nu ti-e ingaduit sa vrei sa ai o atitudine neutra, precum fata de un lucru. Lucru nu simte nevoia sa-l iei in seama, sa-i dai atentie, sa-l respecti, sa-l apreciezi. Omul insa da. Izolat, ocolit, ignorat, omul se inchirceste, tanjeste, se imbolnaveste. Ca sa devina om, omul are nevoie de alt om . )Tine de natura iubirii crestine ca ea sa semene chiar si acolo unde nu mai este nici o nadejde sa se faca ceva."

( Dumitru Belu)

,,Cuvantul  progres nu are nici un sens cat exista copii nefericiti"

(Albert Einstein)

Integrarea copiilor deficienti cat mai bine in societate, educarea si alinarea suferintei lor constituie una din problemele importante, care merita reflectii si efortul de a o solutiona cat mai reusit. Aceasta problema priveste intreaga societate umana, in mod deosebit  pedagogii crestini. Ca viitor profesor de religie consider ca lupta pentru integrarea acestor copii este o provocare pe care nu ar trebui sa o neglijam.

Unul din pasii care consider ca trebuie facuti este integrarea acestor copii in scolile normale, incetarea de a-i mai discrimina si mai ales oferirea intelegerii si afectiunii. Dezvoltarea societatii in ansamblu trebuie sa insemne si reabilitarea persoanelor cu cerinte educationale speciale, avand la baza urmatoarele principii fundamentale: al drepturilor egale, al egalizarii sanselor, al accesului la orice forma de educatie, al interventiei timpurii, al cooperarii si parteneriatului, al asigurarilor serviciilor de sprijin in comunitate. Avantajul integrarii acestor copiii este acela ca prin contactul cu ceilalti copii, invata roluri si statuturi speciale noi, care vor fi insusite prin prin preluarea anumitor atitudini, cumportamente si valori in felul acesta iesind din starea de izolare impusa de conditiile scolii speciale. Elevul va fi confruntat cu o serie de responsabilitati, pus in situatia sa actioneze conform unor norme si reguli, unor situatii diferite decat cele din scoala speciala.

Aceasta presupune ideea de reforma a scolii si a societatii in ansamblu, cu scopul de a raspunde dezideratului ,, o societate pentru toti". , comprehensiva si integratoare prin insasi natura ei, care sa raspunda mai bine nevoilor, potentialului si aspiratiilor tuturor copiilor, inclusiv ale celora cu cerinte educationale speciale. Profesionalizarea corpului profesoral in acest caz este vitala, precum si educarea copiilor si a societatii in general, pentru a stopa pe cat se poate fenomenul de discriminare si pentru a valorifica fiecare fiinta umana. O interventie propice poate sa reduca sau sa stopeze unele dizabilitati, cum ar fi cazurile unor dizabilitati mentale si intelectuale.

Una din problemele cheie ale educatiei copiilor deficient este educarea pentru bucuria de a exista si reeducarea permanenta a societatii pentru a raspunde cat mai promt la cerintele celor cu nevoi speciale. Educarea copiilor spre a-si insusi valori eterne care ofera linistea launtrica este un punct forte spre intarirea acestora in lupta cu situatiile in care sunt pusi si de ce nu reprezinta un pas inspre vindecarea fizica de neputintele lor.

Stimularea crearii unei legaturi vii cu divinitatea poate reprezinta o mangaiere si un sprijin pentru cei aflati in suferinte. Rolul profesorului de religie in acest caz este considerabil.

Intelegerea faptului ca suferinta este fireasca in aceasta viata si a faptului ca modul in care primim aceasta suferinta poate duce la mantuire poate face din fiecare om o lumina.

Constientizarea faptului ca insasi Fiului Lui Dumnezeu a suferit din dragoste pentru noi reprezinta o arma impotriva deznadejdii si a disperarii.

Iisus Hristos cheama pe toti impovaratii la El, pentru a oferi odihna si liniste.

Chiar daca puterile fizice sunt limitate, chiar daca capacitatile intelectuale lasa de dorit, inima omului se poate inalta la inaltimi nebanuite, fiecare putand fi un copil intre copii si o bucurie intre bucurii, poate face imposibilul posibil. Un fiu al luminii poate fi superior celui mai invatat dintre oameni deoarece isi asuma cea mai mareata din legile lumii: legea iubirii.

De la fiecare persoana avem ce invata, este unica si irepetabila. Acceptand ideea asta, vom fi poate mai aproape de dezideratul lui Constantin Noica, acela de a institui o scoala, in care  toti sa invete de la toti.