Dezvoltarea și stimularea creativitații elevilor

    Posibilitatea de educare a creativitații. Potențialul creativ al elevilor. Desi trasatura definitorie a creativitatii este originalitatea, ca ceva nou si imprevizibil care sparge sabloane, creativitatea nu este incompatibila cu ideea de educare deliberata. Este evident ca nu va exista niciodata un ghid al creativitatii in care sa se arate ce avem de facut sau de gandit intr-o anume situatie. Exista totusi anumite metode si procedee, tehnici de gandire, principii calauzitoare cu caracter general ce se pot aplica in majoritatea problemelor legate de creativitate. "Creativitatea se invata - precizeaza B. Scwartz - chiar daca nu se invata ca fizica sau tamplaria". Studiile experimentale au evidentiat ca variabilele (factorii) creativitatii asupra carora s-a actionat au inregistrat imbunatatiri evidente, desi nu identice sub raportul usurintei (receptivitatii la influentele educative) si a persistentei (durabilitatii efectelor educative).

   factori subiectivi          gandirea    - fluenta, flexibilitate

factorisubiectivi (psihici)                                   - originalitate

                                       - caracter divergent

1.1. factori intelectuali:

imaginatia (creatoare)

inteligenta

memoria

1.2.  factori de personalitate:

      (nonintelectuali)                                                                      echilibru afectiv

i.2.1.  afectiv-temperamentali:     fond emotional bogat

forta eului

introversiune - extraversiune

tendinta spre dominare

1.2.2.  atitudinali-caracteriali:            atitudinea pozitiva fata de munca

increderea in fortele proprii

atitudinea antirutiniera

preferinta pentru nou si complex

rezistenta la frustratie

1.2.3.  aptitudinali (aptitudini speciale):

scolare (academice)

tehnice

artistice

sportive

1.2.4.  motivationali:                 trebuintele           - de explorare

- de cunoastere

- de autorealizare

Lucrare: Subiectul activitatii: Prietenul meu necuvintator Referat: Proiect de activitate integrata - clasa: pregǎtitoare "a, a, a! acum e toamnǎ, da!"

- de independenta

curiozitatea (epistemica)

nivel de aspiratie inalt

ii. factori obiectivi     

2.1.  factori sociali:                      familia

scoala

diferite contexte sociale

organizatii de copii si tineret

2.2. factori biologici:                     sex

varsta

stare de sanatate

tabel  1  factorii creativitatii

    Factorul intelectual (imaginatia, gandirea, tehnici operationale) este relativ usor educabil desi persistenta in timp a efectului unui curs sau a unei metode nu este mare. Inteligenta (factorul general al gandirii) este mai greu de influentat. Ea are o mare stabilitate in ontogeneza individului. Factorii de personalitate in sensul larg al notiunii (atitudini, motivatii, caracter, deprinderi de lucru etc.) se lasa mai greu influentati in directia si cu intensitatea dorita de noi, dar odata achizitiile educative dobandite, persistenta lor se masoara in ani sau etape de varsta. (16).

Educarea creativitatii - arata profesorul I. Moraru - isi gaseste un suport in structurile biofiziologice (innascute) ale organismului si anume:

-      Instinctul de explorare, prezent atat la animale superioare cat si la om. La fiinta umana acest instinct reprezinta un suport fiziologic deosebit de eficient pentru activitatea de cercetare (stiintifica, tehnica, artistica etc.) de creatie si invatare.

-      Curiozitate, care este o consecinta a instinctului de explorare. La om curiozitatea innascuta devine prin instructie, educatie, autoeducatie curiozitate epistemica, centrata pe valori de cunoastere specializata, pe creatie.

-      Trebuinta de varietate si noutate. Setea de noutate constituie un suport puternic al invatarii creative. Noutatea reprezinta esenta creativitatii (alaturi de originalitate, valoare etc.). Lipsa noutatii, a varietatii (adica uniformitatea, monotonia, vechiul, sablonul etc.) obosesc, plictisesc si chiar streseaza fiinta umana.

-      Nevoia de satisfactie, placere si bucurie. Organismele, la toate nivelurile filogeniei, tind spre cautarea placerii si evitarea durerii. Elevul (ca si creatorul) care gaseste solutia problemei dupa efortul depus, traieste sentimente puternice de satisfactie si bucurie de natura epistemica - valorica, care insa au un corespondent intr-o stare generala de bine, de natura biofiziologica.

Fiecare copil dispune deci de un potential creativ, respectiv de anumite insusiri favorizante actului creator. Deosebirile se exprima prin intensitatea cu care se manifesta acest potential si prin domeniul in care se aplica. El reprezinta o posibilitate ce se poate intrevedea de la cea mai frageda varsta. Detaliind aceste insusiri putem distinge, pe de o parte, cele care se refera la intelectul copilului (procese de cunoastere, aptitudini tehnice intelectuale etc.) iar pe de alta parte, cele care se refera la fantezia sau imaginatia sa (gandire intuitiva, sensibilitate fata de nou, spontaneitate etc.). Cele doua categorii de insusiri nu evolueaza in mod liniar si in acelasi ritm. O dezvoltare mai accentuata a gandirii convergente, bazata pe rationament si spirit critic, poate inabusi exprimarea spontaneitatii si intuitiei imaginative. Unii cercetatori sunt de parere ca pe masura trecerii elevilor de la un stadiu la altul al dezvoltarii, spontaneitatea si fantezia sunt inhibate si subordonate instantelor rationale. De aici concluzia unei stagnari sau chiar regresii in exprimarea creativitatii copiilor. Aceste fenomene sunt puse pe seama contextului psihosocial si a organizarii procesului instructiv-educativ. Asadar potentialul creativ cunoaste o dinamica specifica de-a lungul dezvoltarii ontogenetice si imbraca nuante individuale de la o persoana la alta. Cunoasterea lui reprezinta o conditie indispensabila pentru organizarea intregului demers educativ.

Strategia educarii creativitatii  Depistarea capacitatilor creatoare la elevi. Esenta strategiei educationale intreprinse in acest sens consta in centrarea ei pe dezvoltarea personalitatii creatoare a elevilor. Aceasta strategie presupune atat descoperirea potentialului creativ, cat si promovarea unor modalitati care sa stimuleze trecerea de la creativitatea potentiala la cea manifesta.  Identificarea elementelor potentialului creativ presupune multa precautie si preocupare din partea profesorului. La nivelul scolii ea se realizeaza cu precadere prin observatii curente la lectii si in afara lor, convorbire cu elevii, analiza datelor biografice, aplicarea chestionarelor elaborate de specialisti s.a. Profesorul poate apela, de asemenea, la specialisti in psihologie si pedagogie, care pot aplica unele teste de creativitate, de inteligenta, de gandire divergenta s.a. Indicatorii cei mai plauzibili ai potentialului creativ al elevilor sunt produsele creativitatii, comportamentul adoptat in anumite situatii, randamentul scolar s.a. In legatura cu randamentul scolar, drept criteriu de apreciere a creativitatii, se impun unele precizari. Cercetarile intreprinse in aceasta directie evidentiaza ca notele scolare, ca masura a randamentului, nu reflecta pe deplin nivelul creativitatii. Rezultatele scolare, exprimate prin note, se intemeiaza preponderent pe memorare, reproducere, repetare, structuri algoritmice, in timp ce creativitatea, presupune intuitie, fantezie, originalitate etc. De aceea notele scolare trebuie privite cu precautie ca indicatori ai creativitatii elevilor (10). Cercetarile intreprinse au dus la conturarea unui portret al elevului creativ. Imbinand descrierile din literatura de specialitate cu propriile cercetari, Ana Stoica considera ca elevul creativ se caracterizeaza prin anumite conduite. Fara indoiala ca acest portret are o valoare orientativa si euristica. Constelatia si ponderea diverselor conduite difera pentru fiecare caz in parte.

Modalitați de cultivare a creativitații in activitatea școlara și extrașcolara

Promovarea creativitatii elevilor vizeaza doua directii principale. Una se refera la continutul invatamantului si alta la tehnologia desfasurarii sale.Referitor la continutul procesului de invatamant se apreciaza ca existenta unui echilibru intre cultura generala si cea de specialitate constituie un factor stimulativ pentru elementele potentialului creator al elevilor. De cele mai multe ori procesul creator rezulta din combinarea si recombinarea unor informatii din domenii diferite, uneori chiar opuse. Ori, ingustarea (restrangerea) campului informational, printr-o specializare exagerata si timpurie, nu face decat sa diminueze activitatea creatoare. Produsele activitatii de creatie se diferentiaza in creatia stiintifica si artistica. O serie de studii releva existenta unor asemanari a celor doua categorii, sub aspectul substratului lor psihologic. Potrivit acestor studii, procesul creator incuba anumite 'constante', proprii activitatii umane in ansamblul ei. Din aceasta cauza compartimentarea continutului, prin delimitarea prea timpurie a educatiei stiintifice de cea artistica nu se justifica dinpunct  de vedere al psihologiei creativitatii. Dezvoltarea creativitatii stiintifice doar  prin discipline realiste si a celei artistice prin discipline umaniste nu poate avea parte de izbanda. Din contra, educatia artistica se rasfrange si asupra creativitatii stiintifice, dupa cum educatia stiintifica si tehnologica va avea repercursiuni si asupra creatiei artistice. Un continut multidisciplinar si interdisciplinar, stiintific si artistic, teoretic si aplicativ, cunostinte fundamentale si de specialitate ofera sanse sporite aparitiei unor conexiuni inedite si contribuie la fortificarea potentialului creator in ansamblul sau.

Conduita elevului in clasa

 -           Intelege profund lectiile, prelucreaza mult si se poate detasa de informatie exprimand-o printr-o maniera personala.

-          Raspunde la intrebari "pe sarite".

-           Pune intrebari "sacaitoare" profesorului sau vine cu propriile explicatii (uneori aberante asupra unor fenomene, rezolva "altfel" unele probleme care nu presupun un algoritm).

-           Rezolva singur probleme de tip scolar.

-           Are alte preocupari in timpul lectiilor (deseneaza, citeste, viseaza, se agita etc.), nu se face agreat de profesor intrucat ii perturba lectia si-i consuma timpul cu intrebarile sale.

-           In activitatile didactice de grup problematizate, colegii fac front comun impotriva lui, caci vine cu solutii "ne la locul lor".

    Conduita elevului in pauza

-           Vrea sa stie tot ce se petrece (e curios).

-           Vine cu solutii neobisnuite (este original).

-          Plin de sine.

-           Povesteste "istorii" (este imaginativ, fantezist).

-           Vesnic preocupat (activ).

-           Ii place sa organizeze jocuri in curtea scolii (are initiativa, e dominator).

-           Gaseste utilizari neobisnuite ale obiectelor.

-           E in stare sa se amuze de lucruri simple si in moduri ingenioase (e "neserios" si "copilaros").

        Elevul oricand și oriunde

-           Perseverent si tenace, pana la incapatanare, nu abandoneaza usor.

-           Are spirit de observatie.

-           "Nemultumire creatoare" permanenta.

-           Propune mereu ceva spre imbunatatire.

-           Este curios, are tendinta de informare.

-           Are interese multiple (simultan sau succesiv) de tip "hobby".

-           Este ascendent, are tendinte de a-i domina pe ceilalti.

-           Are un fond emotional bogat, este sensibil, traieste intens.

-           Are incredere in sine Se autoapreciaza destul de corect.

-           Nu-l deruteaza situatiile neclare, tolereaza ambiguitatea si o valorifica.

-           Nu se multumeste cu prima forma a produsului activitatii, il imbunatateste si cizeleaza, este "rezistent la inchidere".