Definirea conceptului de forma de orga-nizare a procesului de invatamant

Definirea conceptului de forma de orga-nizare a procesului de invatamant

Procesul de invatamant este, dupa cum s-a evidentiat anterior, un proces organizat, o activitate deliberat intreprinsa in vederea realizarii unor finalitati bine precizate. Este un sistem a carui buna functionare depinde de interactiunea multiplelor sale componente (continuturi, obiective, metode, mijloace de in-vatamant, resurse umane, relatii pedagogice s.a). Pentru a se asigura interac-tiunea optima a tuturor componentelor sale se impune o forma de organizare adecvata a acestuia, prin intermediul careia urmeaza sa se asigure unitatea, corelarea si articularea armonioasa a activitatii de predare si invatare. Forma de organizare a procesului de invatamant unifica elementele componente ale acestuia intr-un tot si le imprima o finalitate educativa concreta. Acest lucru este foarte important pentru ca randamentul, eficienta procesului de invatamant nu depind numai de calitatea si contributia diverselor sale componente, ci si de modul in care "interactioneaza si se deruleaza ele intr-un cadru organizatoric dat" (11, p.436).

Rezulta ca forma de organizare a procesului de invatamant nu trebuie inteleasa ca un cadru exterior al acestuia, ci ca o componenta importanta, aflata in stransa corelare cu celelalte componente si, in primul rand, cu continutul invatamantului.

Forma de organizare a procesului de invatamant reprezinta ea insasi o situatie complexa care include aspecte numeroase si variate cu privire la:

gruparea elevilor, modul de constituire a colectivitatilor scolare (criterii de constituire, dimensiunea grupurilor, timpul pentru care sunt con-stituite);

Proiect: PROIECT DE ACTIVITATE - GRUPA: Mare -pregatitoare joc didactic: joc exercitiu "Vreau sa fiu scolar" Proiect: Evaluare finala-nivel i-pe domenii experientiale

Aspecte ale transferului in invatarea motrica:

trecerea de la exercitii partiale la exercitii integrale;

trecerea prin generalizare de la o deprindere la alta;

trecerea unor elemente specifice de la o sarcina motrica la alta, de tip diferit;

trecerea de la invatarea mentala la executia directa;

trecerea de la invatarea senzorio-motrica la executia practica;

Interferenta, influenta negativa, cand procesul nou este impiedicat de cel vechi;

Apare in momentul in care deprinderile invatate sunt foarte stabilizate si automatizate.

Cauze ale interferentei:

dezvoltare si pregatire fizica unilaterala; specializare ingusta;

nivel scazut al aptitudinilor motrice

deprinderi gresite sau insuficient consolidate;

greseli metodice in organizarea procesului de instruire,

Slabirea si stingerea deprinderilor motrice

Fenomenul se datoreaza inhibitiei care actioneaza in sensul stingerii legaturilor temporare. Lipsa exercitiilor, repetarile la intervale mari, produc slabirea deprinderilor, pierderea preciziei, a usurintei de executie a miscarii.

Stingerea completa a deprinderii este un caz rar, sub controlul constiintei ele pot fi reactualizate (fiind vorba de deprindere ca: inotul, schiul, ciclismul, patinajul).

OBISNUINTELE

Definitie: reprezinta componenta formativ-actionala sub forma de aplicare a cunostintelor in mod curent si frecvent, ca o necesitate vitala, de obicei ca act reflex total;

are caracter automatizat datorita exercitiilor indelungate;

constituie mijloace de a trai si expresii ale influentei educative a societatii, adeseori traduc obiceiuri individuale( U.Schiopu);

pot constitui un fel de psihoritmuri, fiind stereotipuri dinamice acordate la structura temporala a ocupatiilor si vietii de zi cu zi;

cuprind elemente motivationale , care le deosebesc de deprinderi;

dezvaluie modul in care se imbina in trasaturile caracterului, componenta intelectuala, afectiva si motivationala;

obisnuintele se cultiva pe fondul unor deprinderi, dar nu se rezuma doar la simple tehnici si modalitati de actiune;

avand rezonante afective puternice si fiind sustinute de convingeri ferme, ele pot genera anumite stari emotionale;

au rol important in educarea morala a elevilor;

orice actiune devenita obisnuinta numai necesita stimularea si intarirea actiunii din exterior;

Clasificare:

Pozitive: punctualitatea, disciplina, modul ordonat de a munci, comportare civilizata;

Negative: lipsa de respect, superficialitate, nepunctualitate;

Cunoscand particularitatile obisnuintelor, consideram ca E.F.S. ca disciplina de invatamant, are rol important in educarea acestora:

astfel E.F.S. ii revine sarcina de a cultiva elevilor dragostea, pasiunea de miscare din care decurge obisnuinta de a practica in mod sistematic exercitiul fizic in scopul intaririi sanatatii si a mentinerii capacitatii de munca;

prin activitatea de E.F.S. se realizeaza /educa obisnuinte de igiena colectiva si individuala, bazate pe deprinderi igienice, strans legate de activitatea de educatie fizica si de cea sportiva;

prin activitatea de educatie fizica se influenteaza si educatia morala;

APTITUDINILE PSIHO-MOTRICE

Sinonime

Capacitate, sistem de insusiri functionale si operationale care in uniune cu deprinderile si cunostintele si experienta necesara, duc la actiuni eficiente si de performanta (P.N.Popescu,)

Abilitate, indemanare, iscusinta, dibacie, pricepere; sensul operational se refera la activitati dobandite ce permit realizarea cu mare rapiditate, precizie, eficienta ,cu un consum redus de energie nervoasa si psihica a unor activitati (P.E.Vernon).

Calitate, se refera la caracteristicile de continut ale obiectelor si fenomenelor, exprima sinteza laturilor si insusirilor lor esentiale, prin care se deosebesc de alte obiecte si fenomene.

Definitii:

insusire psihica individuala care conditioneaza indeplinirea in bune conditiuni a unei munci, actiuni;(DEX)

insusire individuala care determina efectuarea cu succes a unei anumite activitati;(Leontiev)

complex de insusiri relativ stabile ale personalitatii care conditioneaza realizarea cu succes a diferitelor feluri de activitati:intelectuale, artistice, stiintifice, tehnice, sportive, organizatorice, manuale;(U.Schiopu)

insusiri, dispozitii naturale, inclinatii, posibilitati ale organismului de a efectua acte motrice cu anumiti indici de V.I.R.F. suplete.(T.E.F.S.)

ansamblu de predispozitii sau potentialitati motrice fundamentale ale omului pe care se cladesc abilitatile motrice invatate;(R.Manno)

insusiri psihofiziologice bazate pe un sistem de operatii cu ajutorul carora executam activitati cu multa rapiditate si cu un inalt grad de eficienta;(M.Stoica)

Aptitudinile sunt rezultatul unor factori interni: dispozitiile ereditare, plasticitatea scortei, intensitatea, echilibrul si mobilitatea proceselor nervoase, particularitatile analizatorilor, interese, motivatii, aspiratii, inteligenta; factori externi care se refera la procesul insusirii logice si creative a cunostintelor.

Aptitudinile au la baza anumite dispozitii de baza, native, desi depind de acestea, aptitudinile sunt un rezultat al dezvoltarii/educarii lor in cadrul unei anumite activitati. Aptitudinile alimenteaza creatia. Cand se incarca de interese, se formeaza vocatia.

In practica curenta ,cand se discuta despre aptitudini, se utilizeaza termenii de dezvoltare si educare. Dezvoltarea se refera la modificarile morfo-functionale produse in organism in urma supunerii lui unui efort, iar educarea se refera la totalitatea actiunilor pedagogice necesare canalizarii dezvoltarii aptitudinilor motrice.

Clasificari:

dupa tipurile de procese la nivelul carora se manifesta: aptitudini senzoriale( acuitatea vizuala si auditiva, rapiditatea perceptiilor, simtul ritmului); aptitudini psihomotorii (rapiditatea si supletea miscarilor, mobilitatea acestora, coordonarea si precizia, dexteritatea manuala); aptitudini intelectuale (aptitudini generale: inteligenta si aptitudinea scolara; aptitudini specifice/profesionale: artistice, tehnice, sportive, matematice; M.Stoica, 1996)

aptitudinile motrice se clasifica in: aptitudini generale, care se refera la capacitatea formarii deprinderilor si la capacitatea de mobilizare a resurselor energetice; aptitudini speciale, care cuprind: sensibilitatea chinestezica, echilibrul, coordonarea;(M.Epuran, 1969).

aptitudinile motrice se clasifica in: aptitudini conditionale, care se bazeaza pe eficacitatea metabolica a muschilor(V.R.F); aptitudini coordinative, care sunt determinate de capacitatea de a organiza si regla miscarea (I);(Gundlach, citat R.Manno,1992).

aptitudini simple si complexe (combinarea a doua sau mai multe aptitudini);

Dezvoltarea/educarea aptitudinilor motrice se realizeaza pe baza mobilizarii resurselor energetice ale organismului, deci printr-un efort sistematic atat psihic cat si muscular. Efortul implica cele trei elemente ale sale , parametrii sai: volumul, latura cantitativa a efortului, exprimat prin: numar de repetari, distante parcurse, durata, kilograme ridicate; intensitatea, latura calitativa a efortului, exprimata prin viteza de executie, tempo; complexitatea, care reprezinta modul concret de inlantuire a tuturor elementelor pe parcursul efortului.

1. Viteza

Analizand si sintetizand definitiile date vitezei putem concluziona ca:

Viteza, este capacitatea organismului de a efectua acte si actiuni motrice cu iuteala, rapiditate maxima , intr-un timp cat mai scurt.

Viteza, este in principal, o caracteristica spatio-temporala a miscarii fiind strans legata de celelalte caracteristici temporale: tempoul si ritmul.

Forme de manifestare:

- viteza de reactie sinonima cu "timpul latent al reactiei motrice"; se bazeaza pe procesele complexe ce realizeaza depolarizarea membranei receptorilor, pe viteza de transmitere aferente si eferente a mesajului codificat sub forma de impuls nervos, pe timpul necesar elaborarii raspunsului si generalizarii excitatiei in muschi.

Limita fiziologica a acestui tip de viteza poate fi identificata in cel putin cinci momente: excitatia receptorului nervos; transmiterea aferenta a semnalelor provenite de la receptorul S.N.C.; trecerea stimulului in reteaua nervoasa si elaborarea semnalului destinat efectorului; sosirea in muschi a semnalului provenit de la S.N.C.; stimularea muschiului si producerea unei activitati mecanice la acest nivel;(R.Manno,1996).

Definitie: iuteala cu care un subiect raspunde la excitatii de diferite naturi sau iuteala cu care se alege varianta optima de raspuns la actiunile adversarului.

Reactiile ce apar pot fi: simple, care apar la excitanti cunoscuti dar in mod spontan; complexe, care implica elaborarea unor raspunsuri de partenerii sau situatiile noi aparute- viteza de decizie-optiune;

- viteza de executie, se exprima prin timpul necesar efectuarii integrale a unor acte motrice simple sau complexe; iuteala cu care se efectueaza o miscare singulara (aciclica).Viteza de executie este determinata si de viteza de reactie-decizie.

- viteza de repetitie, se exprima prin frecventa maxima a miscarilor repetate in mod voluntar, in unitatea de timp (miscari ciclice); are la baza mobilitatea proceselor nervoase :excitatia si inhibitia; si labilitatea functionala a S.N.C., care emite comenzi succesive in mod repetat, iar efectorul muscular raspunde prompt la acesta in functie de propria viteza de contractie si relaxare.

Viteza de repetitie este conditionata de tempoul miscarii si de ritmul efectuarii ei. Ea se manifesta corelat cu forta si rezistenta, aceasta imbinare determinand eficienta actiunii.

- viteza de deplasare, forma complexa de manifestare a vitezei, exprima posibilitatile momentane ale sportivului pentru parcurgerea cu maxima iuteala a unei distante date; este in relatie cu celelalte forme ale vitezei. Din punct de vedere biomecanic, aceasta poate fi descompusa in doua faze: faza maririi vitezei pe baza accelerarii dupa start; faza stabilirii relative a vitezei pe parcurs;(A.Demeter,1981).

- viteza uniforma, parcurgerea unor spatii egale in unitati de timp egale - acceleratie;

- viteza neuniforma, parcurgerea unor spatii egale in unitati de timp inegale - deceleratie;

- viteza in regimul celorlalte aptitudini: viteza in regim de forta - detenta; viteza in regim de indemanare; viteza in regim de rezistenta;

Factori de conditionare:

mobilitatea proceselor nervoase fundamentale, excitatia si inhibitia care asigura alternanta contractie cu relaxarea;

functionalitatea analizatorilor, acuitate, finete, precizie;

viteza de conducere a impulsurilor nervoase;

viteza de contractie a muschilor;

lungimea segmentelor care intra in actiune si mobilitatea articulatiilor;

capacitatea de coordonare a grupelor musculare;

tipul fibrei musculare care intra in contractie (fibrele albe sunt favorabile unei viteze bune, sunt fibre rapide);

valoarea surselor si proceselor energetice;

nivelul de dezvoltare al celorlalte calitati motrice, mai ales forta;

Metode si procedee de dezvoltare ale vitezei:

metoda repetarilor, utilizand actiuni motrice in tempo-uri maximale, supramaximale in conditii usurate, submaximale in conditii ingreuiate; alternative; intervalul de odihna trebuie sa permita refacerea a 90-95% din capacitatea de efort organismului; pulsultrebuie sa revina la valori de 120-130 pul/min.

metoda jocului: metoda de invatamant, care avand la baza jocul, implica un ansamblu de operatii si actiuni care paralel cu destinderea, buna dispozitie si bucuria, urmaresc obiective precise de pregatire a copilului; metoda jocului se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

organizarea "tematica";

varietatea procedeelor de realizare a obiectivelor si ca o regula caracterul complex al activitatii,

larga independenta a actiunilor participantilor, exigente ridicate fata de initiativa, inventivitatea indemanarea lor;

modelarea relatiilor dintre indivizi si dintre grupuri, starea emotionala ridicata,

programarea verosimila a actiunilor si posibilitatile limitate de dozare precisa a efortului.

Metoda intrecerii:consta in confruntarea fortelor in conditiile unei rivalitati reglementate, lupta pentru intaietate sau pentru performanta cat mai inalta posibil de unde decurg si toate celelalte particularitati ale acestei metode. Factorul "rivalitate" in cadrul intrecerilor precum si conditiile organizarii si desfasurarii creaza un fond emotional si fiziologic deosebit care accentueaza influenta exercitiilor fizice si poate contribui la manifestarea maxima a posibilitatilor functionale ale organismului. Concursurile pe echipe se caracterizeaza prin relatii de intrajutorare reciproca, de responsabilitate a unuia fata de altul si fata de grup pentru atingerea scopului intrecerii, victoria.

Cerinte in realizarea eficienta a exercitiilor pentru educarea vitezei:

sa se utilizeze mijloace specifice dezvoltarii vitezei, cu o structura simpla, exercitii cunoscute;

solicitarea sa se realizeze la intensitate maximala;

in paralel cu dezvoltarea vitezei sa se actioneze si asupra fortei, rezistentei si indemanarii;

efortul dureaza atat cat este posibila mentinerea unei intensitati maxime; se repeta pana nu intervine oboseala; pauza intre repetari este de 3-4 min;

varsta optima de dezvoltare/ educare a vitezei este 10-13 ani si 19- 22 ani , intre aceste perioade existand o relativa stagnare a evolutiei;

Indicatii metodice:

- pentru dezvoltarea vitezei de executie: rol important in educarea acesteia o are atentia, pe baza careia se sesizeaza din timp anumite situatii, se pot selecta anumite raspunsuri in functie de necesitati; astfel, pentru sesizarea unor situatii, se utilizeaza exercitii prin comenzi realizate prin surprindere: actiuni de front si formatii, exercitii de atentie, aruncari si prinderi cu mai multe mingi, leapsa, " Fereste capul"; pentru a selecta varianta optima de raspuns trebuie sa se aiba in vedere principiul : de la usor la greu, de la simplu la complex;

2. Forta

Definitie: capacitatea organismului de a realiza eforturi de invingere, mentinere, cedare, in raport cu o rezistenta externa sau interna, prin contractia unuia sau a mai multor grupe musculare.

Forta- capacitatea sistemului neuromuscular de a invinge o rezistenta prin contractie musculara(A.Demeter,1981).

Forme de manifestare:

dupa participarea grupelor musculare in efort: forta generala, cand in efort participa principalele grupe musculare; forta specifica, cand in efort participa una sau cateva grupe musculare;

dupa tipul de contractie musculara: forta dinamica - izotonica, caracterizata prin modificarea dimensiunilor fibrelor musculare: prin scurtare, vorbim de forta de invingere -concentrica, prin lungire, vorbim de forta de cedare -excentrica, iar daca cele doua fenomene apar deodata, vorbim de forta pliometrica; forta statica - izometrica, caracterizata prin cresterea tensiunii in muschi, lungimea fibrei muscular ramanand nemodificata; forta mixta, se intalnesc contractiile statice cu cele dinamice pentru invingerea unei rezistente;

dupa capacitatea de efort in relatie cu puterea individuala umana: forta maxima sau absoluta, este forta cea mai mare pe care sistemul muscular o poate dezvolta in timpul unei contractii voluntare; forta relativa, care exprima raportul dintre forta absoluta si greutate;

in functie de modul de combinare cu celelalte aptitudini: forta in regim de viteza - forta exploziva, putere, este invingerea unor rezistente prin contractii musculare rapide; forta in regim de indemanare; forta in regim de rezistenta, capacitatea organismului de a efectua timp indelungat contractii musculare prin care se invinge o rezistenta externa( gimnastica artistica, inot, box, lupte, caiac-canoe, canotaj, jocuri sportive);

Factori de conditionare:

capacitatea de concentrare a proceselor nervoase;

numarul de fibre musculare care participa la contractie si grosimea lor (sectiunea transversala);

lungimea fibrei musculare si valoarea unghiulara a segmentului care lucreaza;

procesele biochimice din muschi, resursele de energie intramusculara;

coordonarea inter si intramusculara (pentru forta maxima);

viteza de contractie a fibrei musculare(pentru forta exploziva);

intensitatea si durata contractiei(20-30 sec. favorizeaza cresterea fortei);

nivelul de dezvoltare al celorlalte aptitudini;

varsta si sexul( A.Dragnea, 1996);

ritmurile diurne;

factorii psihici, vointa, motivatie, concentrarea atentiei, stari emotionale;

Metode si procedee de dezvoltare ale fortei:

- pentru forta maxima:

metoda eforturilor maxime, pentru forta pura este necesar utilizarea unor incarcaturi de 80-100% din capacitatea maxima, se lucreaza 1-5x pe serie cu pauze de 2-5 min. intre serii;

metoda contractiilor izometrice, trebuie sa depaseasca 2/3 din forta maxima a muschiului pentru a produce cresterea masei musculare, se recomanda 4-6 contractii pe zi, a cate 9-12 sec. fiecare cu pauze de 1,5 -2 min; ele pot fi obtinute prin: incercari de a ridica greutati mai mari decat posibilitatile executantului, impingeri aplicate asupra unor obiecte, aparate imobile, contractia unui grup de muschi care opun rezistenta muschilor care lucreaza in sens opus; eforturile izometrice nu sunt indicate pentru copii si tineri, deoarece blocheaza circulatia si respiratia; se combina cu eforturile dinamice,

electrostimularea, conform literaturii de specialitate, durata unui ciclu de excitatie este de 10 sec. pauza intre cicluri 50 sec., total cicluri 10;

- pentru forta exploziva:

procedeul eforturilor explozive - power-training, sau antrenamentul de putere: 3 grupe de exercitii (cu haltera, mingea medicinala, exercitii acrobatice), 6-8 serii, 3-6 x, intensitate75-95%; elemente de progresie: marirea incarcaturii, marirea numarului de repetari, executii; pauza dintre serii: 2-3 min.

procedeul eforturilor mijlocii sau a incarcaturii medii, in care 6-9 serii, 3-6x, intensitate 30-80%, in functie de aptitudinea dominanta F. sau V.;

- pentru forta in regim de rezistenta:

procedeul eforturilor segmentare(metoda culturista); se prelucreaza grupele musculare pentru a creste masa musculara; se folosesc exercitii libere si cu ingreuiere( gantere, saci cu nisip, mingi medicale), exercitii cu si la aparate; se folosesc intensitati intre 50-80 % din posibilitatile individului;

procedeul lucrului pana la refuz, cu un numar de repetari si o intensitate de 30-80%;

procedeul "in circuit", cel mai des utilizat, a fost creat de englezii Morgan si Adamson, pentru dezvoltarea fortei principalelor grupe musculare;

Tipuri de circuit: circuitul pentru lucrul de durata; circuitul extensiv cu intervale; circuitul intensiv cu intervale;

dupa numarul de exercitii: circuite scurte (4-5 ex.); circuite medii (6-8 ex.); circuite lungi (9-12 ex);

dupa felul exercitiilor si gradul de solicitare a organismului in efort: circuite usoare (10-20% din posibilitati); circuite medii (30-40%); circuit greu (peste 50%) dupa Gh.Mitra, A.Mogos.

Exercitiile din circuit pot fi executate frontal sau pe grupe (statii), care isi schimba locul in sensul arcelor de ceasornic. Exercitiile trebuie sa fie: simple, cunoscute, sa fie astfel dispuse incat sa nu angajeze succesiv aceleasi grupe musculare, sa se cunoasca posibilitatile maxime ale fiecarui subiect la exercitiile respective.

In circuit un rol important il are dozarea efortului, in educatia fizica timpul de lucru este mai mic decat pauza : 20 sec lucru- 30 sec. pauza; alte posibilitati de dozare: 30 sec. lucru- 30 pauza; 30 lucru- 45 pauza;

- procedeul cu greutati- metoda halterofilului

- cresterea continua a incarcaturii, raportat la posibilitatile maxime;

- cresterea si descresterea continua a incarcaturii;

- in val;

- in trepte;

3. Rezistenta

Omul, in activitatea sa, depune un efort sustinut, ceea ce determina aparitia unei senzatii de disconfort care produce in organism modificari fiziologice mai puternice. Printr-un efort de vointa, omul poate cont

organizarea continutului instruirii, divizarea materiei in raport de principalele domenii ale cunoasterii;

structura programului de desfasurare a procesului, mai ales in ceea ce priveste modul de imbinare a activitatilor comune cu activitatile in grupuri restranse si cu activitatile individuale ale elevilor;

tipurile de relatii ce se stabilesc in procesul de invatamant intre educator si elevi, intre elevi si disciplinele de invatamant;

modul in care se realizeaza trecerea elevilor dintr-o clasa in alta.