Alcoolii si derivatii lor

Alcoolii si derivatii lor
In grupul mare al medicamentelor antiseptice, alcoolii ocupa un loc important. Desi ei nu actioneaza asupra formelor de rezistenta ale microorganismelor, cum sunt sporii acestora, totusi, fiind usor accesibili, putin iritanti pentru tesuturi in anumite concentratii, precum si datorita faptului ca sunt buni dizolvanti pentru alte medicamente din aceasta grupa farmacodinamica, alcoolii sunt inca larg utilizati in acest scop.
Alcoolii produc antisepsia prin precipitarea proteinelor protoplasmatice, denaturandu-le si impiedicand dezvoltarea microorganismelor. Sunt utilizati de obicei alcoolii alifatici care au actiunea antiseptica cea mai puternica. In aceasta serie actiunea antiseptica creste pe masura ce creste greutatea moleculara pana la hexanol, dupa care incepe sa scada.
1. Alcoolul etilic (Etanol, Spirt, Alcoholum, CH3-CH2-OH). Lichid incolor, inflamabil, cu miros caracteristic particular, cu gust arzator, miscibil cu apa si unii solventi organici.
Este un foarte bun solvent pentru diverse substante: iod, brom, alcalii, diferite saruri. Farmacopeea Romana, editia X-a prevede alcoolul etilic cu o concentratie de 95C, sub denumirea de Alcoholum si alcoolul etilic diluat, cu o concentratie de 70C, sub denumirea Alcoholum dilutum.
Alcoolul etilic este un bun antiseptic, un bun revulsiv si astringent. Ca antiseptic se foloseste alcoolul diluat, actiunea solutiei fiind mai puternica decat a alcoolului anhidru sau de concentratie 95,5C. Se foloseste pentru antisepsia mainilor, a diferitelor teritorii cutanate, a plagilor. Aplicarea pe mucoase este contraindicata intrucat manifesta o actiune iritanta evidenta. Aplicat pe arsuri previne formarea veziculelor. Intern, administrat in cantitate mica, este usor stimulent al SNC, administrat in cantitate mare este un inhibitor central. Intrucat este avid de apa, deshidrateaza protoplasma si precipita proteinele; asa se explica actiunea sa iritanta si antimicrobiana. In mediul exterior este bactericid pentru multe microorganisme; incepand cu concentratia de 70C, determina in vitro efecte bactericide, ca si solutiile dezinfectante cu sublimat, formol sau iod, dar care efecte scad sensibil in prezenta substantelor organice. Este inactiv fata de spori si virusuri si aproape inactiv fata de stafilococi si bacilul tuberculozei. Local, la nivelul pielii, datorita evaporarii sale, produce mai intai o senzatie de racire, apoi dupa absorbtie, o senzatie de arsura, pentru ca irita terminatiile nervoase. Urmeaza abolirea senzatiilor dureroase si aparitia vasodilatatiei locale. Compresele cu alcool, in afara de faptul ca sunt antiflogistice, mai determina si analgezie locala, fiind recomandate in tratamentul unor dermatite, inflamatii ale tecilor tendinoase ale articulatiilor.
Alcoolul sanitar este un lichid albastrui cu 75 % alcool etilic si 25 % alcool metilic. Concentratia in alcool este de 80 %. Alcoolul sanitar este denaturat cu piridina (pentru a-i conferi un gust gretos) si cu albastru de metilen. Se foloseste ca atare sau diluat cu apa in concentratie de 50 – 70 %.
2. Alcoolul metilic (Metanol, CH3-OH). Lichid limpede, incolor, cu miros caracteristic. Este un antiseptic asemanator alcoolului etilic, insa mai toxic (pentru nervul optic).
3. Etilenglicolul (Etandiolul). Lichid incolor cu aspect siropos, gust usor dulce, lipsit de miros, solubil in apa. Este un foarte bun solvent si reactiv oficinal. Este folosit ca fixator in parfumerie si ca antiseptic. Etilenglicolul pulverizat, in anumite proportii, in spatii inchise, produce sterilizarea atmosferei. Fiind toxic, se va utiliza cu prudenta.
Monoclorhidrina etilenglicolului este raticida.
4. Propilenglicolul (Propandiolul). In practica se foloseste izomerul alfa, oficinal. Este un foarte bun antiseptic folosit sub forma de pulverizari in spatii inchise pentru prevenirea infectiilor propagate prin atmosfera. Activitatea cea mai buna este la 20-30% umiditate si este diminuata mult, atunci cand umiditatea depaseste 60%. Este mai putin toxic decat etilenglicolul. Este un bun solvent, intrebuintat la prepararea unor solutii injectabile. Monosteratul de proprilenglicol, denumit monolen, se foloseste ca excipient pentru supozitoare.

Fenolii si derivatii lor

Fenolii au fost folositi in practica medicala pentru actiunea antiseptica puternica. In decurs de un secol de la introducerea fenolului in practica chirurgicala (Lister, 1867), numarul compusilor din aceasta grupa a crescut foarte mult prin sinteza unor derivati mai activi si mai bine suportati de catre organism.
Crezolii. Din punct de vedere chimic sunt fenoli ai toluenului. Au actiune bactericida mai puternica decat cea a fenolilor.
1. Fenolul. Substanta solida, incolora cand este proaspat distilata, colorata in rosu-brun dupa o conservare indelungata, solubila in apa 1:1,5. La lumina si aer trece in chinona care da culoarea roz. Este reactiv oficinal. Se pastreaza la Separanda. Fenolul a fost folosit prima oara de dr. Lister in 1867. Ulterior insa, treptat, a fost inlocuit cu antiseptice mai putin toxice si mai eficiente. Totusi, si astazi se mai obisnuieste sa se faca apel la indicele fenolic ca sa se exprime valoarea altor antiseptice si dezinfectante.
In concentratii de 2 – 3 % fenolul este bacteriostatic, chiar bactericid fata de multe forme vegetative ale microorganismelor. Rezistent este bacilul tuberculozei, iar formele sporulate sunt insensibile. Dintre virusuri, cel al anemiei infectioase este foarte rezistent, iar cel al febrei aftoase foarte sensibil. Solutiile de fenol incalzite sau cele cu clorura de sodiu si acid clorhidric sunt mai active in sens antimicrobian. Tot asa, si adaosul de sapun 2 – 3 %, accentueaza antisepsia, faptul datorandu-se maririi posibilitatii de penetrare a fenolului. Solutiile si unguentele 2 – 4 % impiedica granularea plagilor, pentru care motiv formele medicamentoase se folosesc numai un timp limitat pentru actiunea antiseptica. In concentratii de 2 – 3 % irita mucoasele si apoi determina actiune anestezica locala. La 5 – 7 %, fenolul devine caustic pentru piele.
Pentru calitatile caustice, fenolul se utilizeaza in crapod, plagi infectate etc.; pentru dezinfectii, sunt utile solutiile de fenol brut 3 – 5 %, grajdurile dezinfectate cu fenol nu se populeaza cu animale de macelarie.
2. Clorfenolul. Compus solid, cristalizat, greu solubil in apa, usor solubil in alcool, glicerina, eter. Este reactiv oficinal. Se utilizeaza ca antiseptic extern sub forma de unguente in concentratie de 2,5 % sau sub forma de solutii sau suspensii.
3. Diclorfenolul. Cristale albe, practic insolubile in apa, solubile in alcool metilic, eter si in solutii alcaline, datorita functiei fenol libere. Este dotat cu o foarte buna actiune antiseptica, are insa dezavantajul ca nu este solubil in apa. Avand, de asemenea, actiune fungicida foarte buna, este folosit sub forma de unguente in tratamentul unor micoze cutanate.
4. Cloroxifenolii
Sunt compusi pe baza de paraclorometoxifenol, care sunt de 60 de ori mai puternici decat fenolul. Activitatea dezinfectanta a acestor compusi este redusa in prezenta materiilor organice, acesta fiind si motivul pentru care se utilizeaza mai putin. Prezinta insa avantajul ca sunt putin toxice si neiritante. Solutiile in concentratie de 5% nu afecteaza pielea, dar peste aceasta concentratie este posibila aparitia unor alergii.
Paraclormetoxifenolul – se prezinta sub forma de pulbere alb crem cristalina, cu un usor miros de fenol.
Este insolubil in apa, dar solubil in solventi organici si sapunuri.
Cea mai cunoscuta conditionare este solutia de cloroxifenol 5% in asociere cu solutii alcoolice de terpinol 10%. Aceasta forma este activa mai ales fata de bacteriile Gram pozitive, precum streptococi, stafilococi. Se foloseste ca antiseptic in chirurgie, pentru pregatirea pielii preoperator sub forma de dilutii 1:4.
Pentru antisepsia plagilor si aplicari intravaginale, intrauterine, se recomanda solutiile 1-2%.
Diclormetoxifenolul este un preparat cu aceleasi recomandari ca si precedentul, dar de circa 4 ori mai puternic.
5. Decontaminol – se prezinta sub forma de flacoane a 100 ml, 1000 ml si 3000 ml solutie dezinfectanta ce contine clorura de alchil-fenol-dimetil-amoniu, glutaralaldehida, alcool izopropilic si nonilfenolpolietoxilat.
Se foloseste solutia 0,5 % in cantitate de 0,5 l/m2 pentru dezinfectia suprafetelor neabsorbante si de 1 l/m2 pentru suprafetele absorbante. Pentru dezinfectia instrumentarului se utilizeaza solutia 1 % care actioneaza bactericid intr-un timp de la 10 minute la 5 ore.
6. Micocid solutie, prezinta actiune bactericida si antimicotica si este utilizata in tratamentul tricofitiei la vitei.
7. Prophyl (Franta) solutie ce contine 4 cloro 3 metilfenol si 2 benzil 4 clorofenol, dezinfectant cu efect bactericid, virulicid si fungicid, se utilizeaza pentru adaposturile de animale si pasari, incubatoare si echipamente zootehnice de protectie.
8. Hexaclorofen. Cristale albe, practic insolubile, in apa, solubile in alcool, acetona, uleiuri grase si solutii alcaline. Este un bun antiseptic, sarea monopotasica avand coeficientul fenolic 125.
Se foloseste sub forma de suspensii sau solutii in diferiti solventi organici in tratamentul afectiunilor cutanate.
9. Tricrezolul. Este un amestec de orto-, meta- si paracrezol. Se obtine din gudroanele de huila prin distilare. Lichid vascos, incolor daca este proaspat, galben daca este mai vechi, refringent, cu miros caracteristic, puternic, de fenol. Este solubil in apa 2 %. Poseda actiune antiseptica mai puternica decat fenolul, fiind mai putin toxic si mai bine suportat de tesuturi. Se foloseste ca antiseptic extern in diverse preparate dintre care cele mai frecvent folosite sunt lizolul (crezol saponat), solutie de crezol si sapun de potasiu si creolina, emulsie apoasa de crezoli, fenoli si hidrocarburi.
10. Lotagenul este un lichid rezultat din condensarea acidului metacrezol sulfonic cu aldehida formica, cu un pH foarte acid, in concentratie de 36 %. Medicamentul este antiseptic, dezinfectant, hemostatic, cicatrizant, antifungic, necrolitic specific, cu afinitate fata de tesuturile mortificate.
11. Racilinul este un produs romanesc care se deosebeste de Lotagen prin aceea ca in locul metacrezolului se gasesc cei trei izomeri; orto-, meta- si paracrezol. Concentratia in substanta activa este tot 36 %. Medicamentul este necrolitic selectiv, coaguleaza exsudatele, secretiile si mucozitatile de la suprafata tesuturilor, stimuland si favorizand delimitarea partilor mortificate de cele sanatoase. Stimuleaza epitelizarea, fiind totodata si hemostatic, in acelasi timp fiind antiseptic, bacteriolitic si fungicid. Se recomanda in solutii 2 – 5 %, in inflamatiile tractului genital femel, in retentii secundare, in pododermatite, furunculoza, plagi, escoriatii.
12. Naftalina (Naftalen, Naphtalinum). Foite incolore lucioase, cu miros caracteristic, insolubile in apa, solubile in eter, cloroform si alcool fierbinte. Poseda proprietati antiseptice, antiparazitare, insectifuge, cheratoplastice si altele. Actiunea antiseptica s-ar datora transformarii naftalinei in naftol prin oxidare la nivelul tesuturilor. Se utilizeaza extern, per se in amestec cu alte substante (de exemplu, cu sulfamide, iodoform, acid boric, alaun, etc.), sub forma de pulberi sau unguente 5 – 10 % in eczeme, ulcere, plagi de castrare.
13. Betanaftolul (Betanaphtolum). Pulbere alba, cristalina, aproape insolubila in apa rece, solubila in alcool si alti solventi organici. Are actiune antiseptica, antipruriginoasa si antiparazitara. Extern se utilizeaza sub forma de solutii alcoolice sau unguente 5 – 19 % in eczeme, pitiriazis, tricofitie.
14. Benzonaftolul (Benzoat de betanaftol, Naphtolum bezoicum). Pulbere cristalina alba, insolubila in apa, putin solubila in alcool rece. Este un atiseptic al tractului digestiv, nefiind iritant, in intestin descompunandu-se in betanaftol si acid bezoic. Se administreaza per os, 5 – 10 g la animalele mari si 0,5 – 1 g la caini.
15. Rezorcina (Rezorcinum, 1 – 3 dihidroxibenzen). Cristale incolore sau colorate in roz, cu gust dulceag si apoi amar arzator, solubile in apa, alcool, eter, benzen si glicerina. Se foloseste ca antiseptic extern, indicat in diferite afectiuni dermatologice sub forma de unguente si solutii hidroalcoolice.
Medicamentul nu poate fi administrat pe cale interna datorita actiunii iritante asupra mucoasei tractului digestiv.
16. Hidrochinona (Hydrochinonum, 1 – 4 dihidroxibenzen). Substanta solida cristalizata, incolora sau colorata in galben brun, fara miros, cu gust dulce, astrigent. Se foloseste ca antioxidant si antiseptic extern.
17. Gaiacolul (Guajacolum). Chimic este 2-metoxifenol. Cristale incolore care se topesc la 30oC sau lichid uleios, rosiatic, cu miros puternic aromatic si gust arzator. Substanta oficinala. Determina efecte antiseptice, fiind insa iritant pentru mucoase. Se absoarbe destul de usor, se distribuie in tot organismul, se oxideaza si se elimina prin rinichi combinat cu acidul glicuronic; prin plamani se elimina partea nemodificata in organism, la acest nivel determinand actiune antiseptica si antisecretorie bronhica. Dozele sunt urmatoarele: 5 – 12 g la animalele mari, 1 – 2 g la animalele mijlocii si 0,5 – 0,2 g la caini.
Local, solutia uleioasa de gaiacol produce o racire urmata de o analgezie notabila; de aceea se asociaza cu substante care produc durere.
18. Thiocolul (Gaiacosulfonatul de potasiu, Kalii guajacosulfonas). Derivat al gaiacolului mai putin activ, iritant, chimic fiind un amestec de saruri de potasiu ale acizilor meta- si paragaiacosulfonici. Substanta este oficinala. Este mai putin activ decat gaiacolul.
19. Duotalul (Guajacolum carbonicum). Pulbere cristalina alba, cu vag miros de gaiacol, insolubila in apa, solubila in solutii alcaline. Ca si thiocolul, duotalul se utilizeaza ca antiseptic intestinal si pulmonar si ca antisecretor bronhic, in doze de 2 – 10 g la animalele mari, 0,2 – 1 g la animalele mijlocii si 0,1 – 0,3 g la caini.
20. Creozotul (Creozotum). Este un amestec de derivati fenolici, cei mai importanti fiind creozolul sau metil gaiacolul si gaiacolul. Se obtine prin distilare din gudronul de fag. Este antibacterian, antiparazitar si cu actiune locala ca si fenolul. Se recomanda in bronsite, bronhopneumonii, gastroenterite, in aceleasi doze ca si gaiacolul.

Gudroanele,Ihtiolul,Clorhexidina

Gudroanele sunt substante semilichide, de culoare bruna sau negricioasa, obtinute prin distilarea uscata a lemnului, in special de conifere, a huilei si antracitului, a unor produse animale si a rocilor bituminoase.
1. Gudronul de pin (Gudronul vegetal, Pix liquida) se obtine prin distilarea uscata a lemnului de Abietacee. Este o substanta semilichida, brun-negricioasa, cu miros empireumatic, practic insolubila in apa. Din punct de vedere chimic contine fenol, derivati fenolici, hidrocarburi aromatice (naftalen, antracen, fenantren), rezine si acizi organici inferiori.
In concentratii de 2 – 5 %, gudronul vegetal este cheratoplastic si antipruriginos, iar la 30 – 50% devine cheratolitic. Mai determina efecte bactericide si antiparazitare externe. In concentratii mai mari, iritante, dar in acelasi timp cheratolitice, gudronul vegetal induce vasodilatatie locala, fapt care conduce la reacutizarea proceselor inflamatorii cronice ale cutisului, cu reale posibilitati de vindecare. Nu se recomanda in concentratii foarte mari, cheratolitice, in inflamatiile acute ale cutisului, cum ar fi eczemele umede; in astfel de inflamatii se foloseste Zooderminul, produs farmaceutic avand la baza gudron vegetal, tanoform, talc, oxid de zinc si vaselina.
In tratamentul plagilor, ulcerelor, etc., gudronul se foloseste sub forma de unguente si solutii 5 – 10 %, iar ca antiscabios 15 – 20 %. Unsorile de copite trebuie sa contina 10 – 15 % gudron, apoi ceara, seu si axungie.
2. Gudronul de huila (Coaltar, Pix lithantracis). Are calitati asemanatoare precedentului gudron, mirosul sau aducand cu cel de naftalina. Contine fenoli, naftalina, baze anilinice, piridina, chinoleina, etc., pH-ul sau fiind alcalin. Este un gudron mai iritant si mai toxic. Se utilizeaza in eczeme si in dermatite pruriginoase.
3. Gudronul de mesteacan (Oleum Rusci, Pix betulina). Contine cantitati mari de gaiacol si creozot si numai urme de fenoli si creozoli. Este mai putin activ, dar si mai putin iritant si toxic. Se utilizeaza ca antiparazitar extern si in dermatologie.
4. Uleiul de cad (Oleum cadinum, Pix cadi, Pix Juniperi). Este un lichid mai fluid decat gudroanele anterioare si mai putin toxic. Se recomanda ca si celelalte gudroane. Substanta este oficinala.
5. Ihtiolul (Ihtiosulfonatul de amoniu, Ichthammolum, Amonium ichtyosulfonicum). Se obtine prin distilarea uscata a gudroanelor din unele sisturi bituminoase, sulfonate si neutralizate cu amoniac. Contine hidrocarburi, 8 – 12 % sulf total in diverse combinatii, dintre cele mai importante fiind tiofenul si omologii sai. Este un lichid vascos, brun inchis, cu miros caracteristic, solubil in apa (gudroanele, dimpotriva, sunt insolubile). Se amesteca cu vaselina, lanolina, axungia, dar nu cu uleiul de vaselina si cu cel gras. Substanta este oficinala.
Sulful din medicament asigura proprietati reducatoare, antiseptice, antiparazitare, cheratoplastice, antipruriginoase; in concentratii mai mari, ihtiolul devine iritant si produce vasodilatatie locala.
Se recomanda sub forma de unguent 10 % in arsuri, degeraturi, eczeme, furunculoza, pododermatite, etc., locurile bolnave ungandu-se de mai multe ori. Local se foloseste si per se sau in solutii alcoolice 10–20%. In ginecologie sunt utile ovulele si bujiurile cu ihtiol 5–10%.
Un produs romanesc este Crezogalul, pasta ce contine: ihtiol, sulfat de cupru deshidratat, acid salicilic, ulei de ricin, lanolina si vaselina. Se utilizeaza in pododermatite, necrobaciloza, panaritii si alte inflamatii septice ale ongloanelor. Se aplica repetat la 3 – 4 zile, paralel cu o igiena locala adecvata.
6. Derivatii biguanidinici
Clorhexidina hidroclorica este o bisbiguanida obtinuta prin sinteza, de natura cationica pornind de la 1, 6 –hexametilendiamina.

Prezinta o activitate antiseptica buna, folosindu-se diacetatul, digluconatul, diclorhidratul de clorhexidina. Activitatea impotriva microorganismelor Gram pozitive si Gram negative este foarte diferita in ceea ce priveste concentratiile, respectiv: 1/2000 pentru Streptococcus pyogenes, 1/100.000 pentru E. Coli, 1/300.000 impotriva lui Vibrio cholerae etc.
In ceea ce priveste actiunea fata de spori, virusuri si fungi, aceasta se considera partiala.
Intrucat clorhexidina reduce densitatea microorganismelor la nivelul gingiilor si cavitatii bucale, a devenit un component de baza al produselor dentare.
Prezinta o activitate antiseptica buna chiar si in prezenta puroiului. Se pare ca proprietatile antimicrobiene sunt influentate de pH, actionand cel mai bine la un pH = 5-7. In prezenta unor antiseptice precum sarurile cuaternare de amoniu, activitatea antibacteriana este amplificata, dar clorhexidina este incompatibila cu compusii anionici si cu sapunurile.
Pentru a prelungi actiunea clorhexidinei, aceasta este conditionata sub forma de pulberi 1% sau paste. In general, diacetatul si gluconatul sunt folosite in concentratii de 0,5-1% in solutii apoase sau alcoolice.
Se utilizeaza pentru igiena mamelei in concentratie de 1/5000, ca antiseptic in oftalmologie in concentratie de 1/1000, iar in metrite sub forma de pesarii de 1g.
Preparate comerciale
• Clorodin U – este un unguent cu efect antibacterian fiind utilizat in special pentru tratarea plagilor de pe uger si mamela.
• Germostop-antimastita – este o solutie cu actiune antibacteriana utilizata pentru prevenirea mastitelor. Contine digluconat de clorhexidina, glicerina si excipient. Se utilizeaza pentru spalarea ugerului si mameloanelor dupa fiecare muls.
• Germostop dermatologic – unguent emulsie ce contine digluconat de clorhexidina si care se utilizeaza cu efect antimicrobian pentru antisepsia plagilor superficiale la cai, caini si pisici.
• Germostop L este o solutie dezinfectanta cu digluconat de clorhexidina utilizat pentru dezinfectia suprafetelor in industria alimentara, a oualor pentru incubat, a incubatoarelor, a pielii, a apei de baut. Se mai produc: Germostop hexasol chirurgical, Germostop hexasol scrumb, Germostop pentru instrumentar, Germostop pentru uger, Germostop sampon.
Alte produse pe baza de clorhexidine: Neohexidin, Hydrex, Hibiscrub, pentru decontaminarea mainilor, Hibitone, Plurexid, Betasept, Biseptine, pentru decontaminarea preoperatorie a pielii si a plagilor, Betagin, Travosept folosite in vulvovaginite, Peridex Drill, pentru tratamentul infectiilor bucale, Auristan folosit in tratamentul otitelor.

Saruri cuaternare de Amoniu

1.     Bromosept 50 (Israel). Este un dezinfectant ce contine bromura de dodecildimetil amoniu si se utilizeaza pentru dezinfectia instalatiilor zootehnice, alimentare si a apei de baut.
2. Canivir T 48 – este un antiseptic si dezinfectant care contine clorura de alchildimetil benzil amoniu 1,5 pentandial metanol si se poate utiliza preventiv la cainii sanatosi aflati in focare in care evolueaza viroze digestive produse de parvovirusuri si coronavirusuri. S-au obtinut rezultate si in stadiul incipient al bolii daca se utilizeaza si terapia de sustinere a marilor functii. (dupa Veturia Nueleanu, 2004)
3. Deo-Vet este un detergent cu actiune dezinfectanta care contine o substanta tensioactiva cationica si alte substante tensioactive neionice. Are proprietati bactericide, fungicide si virulicide si se utilizeaza sub forma de solutii proaspete 2,5 % pentru curatirea si dezinfectia diferitelor suprafete: gresie, faianta, materiale plastice, metal, sticla, in vederea inhibarii dezvoltarii mucegaiurilor si a mirosurilor specifice ale acestora.
Nu se asociaza cu alte substante tensioactive si nici cu dezinfectanti uzuali.
4. Catiorom 40 % se prezinta sub forma de solutie in flacoane a 100, 1000 si 2000 ml si contine clorura de alchildimetil-bezil amoniac si alcool izopropilic. Se utilizeaza pentru dezinfectia profilactica sau de necesitate a suprafetelor netede din unitatile zootehnice si industria alimentara in concentratie de 1 % sau 0,2 %, precum si pentru spalarea mainilor in concentratie 0,2 %. Timpul de contact este de 15 minute.
5. Fungisept este o solutie de clorura de alchildimetilbenzilamoniu care se utilizeaza pentru distrugerea mucegaiurilor de pe zidarie, pardoseli, faianta in fermele zootehnice. Se prezinta sub forma de flacoane de 500 ml, 5 l, 20 l, si 60 l.
6. Superactiv Biosept, solutie dezinfectanta ce contine clorura de alchildimetilbenzilamoniu, alcooli grasi etoxilati, nonil fenoli polietoxilati. Se utilizeaza pentru dezinfectii in abatoare, in unitati de prelucrare a carnii, mijloace de transport, clinici veterinare. Se prezinta sub forma de bidoane de 1 l, 5 l, 60 l si butoaie de 220 l.
7. Ewabo Aldekol DES 03. Se prezinta sub forma de solutie in flacoane de diferite marimi si contine clorura de dialchildimetilamoniu si formaldehida si poseda efect bactericid, virulicid si funcigid. Se utilizeaza pentru dezinfectia in unitati zootehnice, industria alimentara si institutii veterinare.
8. Ewabo-Aldekol DES Va se utilizeaza pentru dezinfectia salilor de crestere intensiva a animalelor.
9. Ewabo-Aldekol DES LB se utilizeaza in halele de crestere, utilaje, incubatoare, mijloace de transport, in industria alimentara.
10. Fognet este o solutie dezinfectanta ce contine clorura de dimetilamoniu, glutaraldehida, formaldehida si poseda efect bactericid virulicid si fungicid. Se foloseste la dezinfectia adaposturilor de animale, a mijloacelor de transport, in industria alimentara.
11. Misoseptol – solutie ce contine camfor, terpineol, bromura de lauril si dimetilbenzilamoniu. Se utilizeaza similar produsului Fognet.
12. Sintosept QR 15 este o solutie de alchildimetilbenzilamoniu cu actiune bactericida si fungicida folosita pentru dezinfectia in abatoare, industria alimentara, adaposturi pentru animale. Este sub forma de recipienti de 1 l, 5 l, si 60 l.

A. Combinatii ale mercurului
Derivatii anorganici ai mercurului au fost printre primele antiseptice folosite pe scara larga in terapeutica datorita actiunii lor bactericide foarte puternice. Cercetarile intreprinse mai tarziu au aratat insa ca activitatea lor este mai degraba bacteriostatica decat bactericida. Avand insa o toxicitate mare, intrebuintarile lor terapeutice sunt destul de limitate.
Mecanismul prin care compusii mercurului produc efectele antiseptice a fost foarte mult studiat, dandu-se urmatoarea explicatie: metalul se fixeaza la gruparile tiolice (SH) libere ale proteinelor si enzimelor pe care le denatureaza, blocand astfel o serie intreaga de procese metabolice esentiale pentru microorganisme. Una din dovezile experimentale pe care se sprijina aceasta conceptie este faptul ca actiunea toxica, deci si dezinfectanta, a compusilor mercurici este anihilata sau diminuata prin administrarea de compusi cu grupari tiolice libere, cum este DMS (dimercaptopropanolul).
Alti compusi organici, cat si cei anorganici ai mercurului nu arata insa o electivitate suficienta fata de grupele SH libere ale diferitelor componente biologice existente la microorganisme si organismul gazda, de unde toxicitatea ridicata si indicele chimioterapic foarte mic.
Combinatii anorganice ale mercurului
1. Clorura de mercur (Sublimat corosiv). Pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust metalic astrigent. Este reactiv oficinal. Solutiile apoase sunt acide; prin adaos de clorura de sodiu devin neutre.
Sublimatul corosiv actioneaza atat prin precipitarea proteinelor, cat si prin liposolubilitate. Actiunea dezinfectanta este diminuata mult de prezenta substantelor organice, a murdariilor. In practica, sublimatul se intrebuinteaza ca dezinfectant sau cateodata ca antiseptic in solutie 10 %o; insa antisepsia repetata poate sa duca la aparitia dermatitelor, eczemelor. In concentratie de 1 % este sigur iritant pentru piele, iar la peste 5 % este caustic. Solutiile 1‰ si in concentratii mai mari de pana la 1 % sunt acaricide si insecticide.
2. Oxidul galben de mercur (Hydrargyrum oxydatum). Pulbere grea, amorfa, foarte fina, de culoare galbena, lipsita de miros si gust. Substanta este insolubila in apa; este prevazuta in farmacopee (oficinala). In contact cu tesuturile animale se transforma lent si in cantitati mici in derivati usor iritanti si antiseptici. Se intrebuinteaza in oftalmologie ca unguent, singur sau impreuna cu abastru de metilen, in concentratii de 0,5 – 3 %.
Oficinal este si unguentul oftalmic 2 %, comercializat in tuburi de 6 g; aceasta se recomanda si in dermatologie, luandu-se masuri pentru impiedicarea animalelor de a se linge.
3. Cloramidura de mercur (Hydrargyrum amidochloratum, Precipitatul alb de mercur). Pulbere alba, fara miros si fara gust, insolubila in apa, solubila la cald in acizi. Se foloseste ca antiseptic extern in dermatologie, in special sub forma de unguente.
4. Oxicianura de mercur (Hydrargyrum oxycianatum). Pulbere microscopica, slab galbuie, fara miros, solubila in apa, insolubila in alcool si eter. Este un bun antiseptic utilizandu-se sub forma de solutii apoase si unguente in oftalmologie si obstetrica.
Combinatii organice ale mercurului
Mercurul formeaza doua tipuri de compusi organici cu formulele generale R2Hg si RHgX. Ambele tipuri de compusi sunt stabili si neionici, legatura mercur-carbon fiind covalenta; compusii cu formula generala RHgX disociaza in solutie, punand in libertate ionul R-Hg+, caruia i se atribuie activitatea terapeutica.
Ca si la compusii anorganici, cantitatea de ioni eliberata este foarte mica, totusi suficienta pentru a produce efectul antiseptic. Compusii alifatici ai mercurului nu sunt folositi in terapeutica din cauza toxicitatii lor mari. Compusii aromatici au insa o utilizare destul de larga, toxicitatea fiind mai mica, fapt dovedit de indicele chimioterapic mai mare.
1. Boratul de fenilmercur (Fenosept, Mercasept). Pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust astringent, metalic, foarte solubila in apa si alcool, oficinala. Se gaseste sub forma de solutie 2 %o. Se utilizeaza ca antiseptic si dezinfectant, pentru antisepsia plagilor se dilueaza de 20 – 40 ori; pentru instrumentar se dilueaza de 10 ori si de adauga 0,03 g nitrit de sodiu la 100 ml solutie; pentru dezinfectia din mediul exterior se dilueaza numai de 5 ori.
2. Nitratul de fenil mercur. Cristale sub forma de lamele solzoase, lucioase, fara miros si lipsite de gust. Este un bun antiseptic, dotat cu actiune bacteriostatica, insa solutiile sale sunt destul de iritante pentru tesuturi.
3. Tiomersal (Mertiolat). Pulbere cristalina alba, fara miros, solubila in apa dand solutii stabile. Contine 40 % mercur. Este utilizat pentru antisepsia pielii si dezinfectia instrumentarului. Solutiile diluate 10-4 – 2 *10-4 sunt indicate pentru spalaturi oculare, vezicale, uretrale. In plus, mertiolatul isi gaseste utilizare si pentru conservarea anumitor seruri.
4. Nitromersal (Metafen). Pulbere bruna, practic insolubila in apa, mai solubila in alcool concentrat. Antiseptic bun, este folosit la sterilizarea instrumentelor chirurgicale, desi actiunea asupra sporilor bacteriilor este nesemnificativa.
5. Merbromin (Mercurocrom). Pulbere granuloasa rosie, lipsita de miros, usor higroscopica. In timpul razboiului a fost intrebuintat ca antiseptic sub forma de de solutii alcoolice, inlocuitoare a solutiilor de iod oficinale.

B. Compusi ai argintului
Dintre compusii argintului, dotati cu actiune antiseptica sunt oficinali azotatul de argint si compusii oficinali coloidali. De altfel, metalul insusi este inzestrat cu actiune oligodinamica puternica, cunoscuta inca de mult timp (Naegeli, 1893) si studiata in scopul aplicarii ei in practica.
1. Azotatul de argint (Argentum nitricum, Argenti nitras). Substanta cristalina, oficinala, formand placi sau cristale translucide, lucioase, cu gust metalic neplacut si caustic. Sub influenta luminii si a substantelor organice capata o culoare cenusie datorita depunerii argintului metalic. Azotatul de argint trebuie conservat in absenta luminii, iar asocierea lui in produsele farmaceutice trebuie facuta tinand seama de insusirile sale chimice. Nu se va asocia cu halogenuri alcaline, substante alcaline, substante organice si substante reducatoare.
Este un foarte bun antiseptic in solutii diluate si un energic cauterizant, in solutii concentrate sau in stare solida. Este folosit sub forma de solutii 1 % in oftalmologie, iar in solutii mai diluate, 10-3 – 10-5, este utilizat pentru antisepsia mucoaselor (uretrala, vezicala) sau a plagilor. In anumite afectiuni dermatologice se obtin rezultate bune prin aplicarea azotatului de argint sub forma de unguente. Pentru cauterizari sunt utilizate creioanele, obtinute prin turnarea in forme a azotatului de argint topit, in amestec cu azotatul de potasiu. Azotatul de argint se intrebuinteaza nu numai in oftalmologie, ginecologie si chirurgie (solutii 1 %o – 1 %), ci si in tratamentul eczemelor umede, diverselor dermatite, arsurilor, etc. sub forma de solutii 2 – 5 % sau in tratamentul aftelor in solutie 0,5 %.
2. Protargolul (Proteinatul de argint, Argentum proteinicum, Argenti proteinas). Pulbere fina, aderenta, de culoare galbena, galben bruna, usor higroscopica, fara miros si gust metalic amarui. Se disperseaza cu incetul in apa, formand o solutie coloidala de culoare bruna. Solutiile apoase au reactie alcalina; ele se prepara cu apa rece si se conserva in sticle colorate. Contine 7,8 – 8,3 % argint. Substanta este antiseptica, putin astrigenta sau iritanta. In calitate de antiseptic, se foloseste sub forma de solutii 0,5 – 3 % si de unguente 5 – 10 % in oftalmologie si ginecologie.
3. Colargolul (Argintul coloidal, Argentum colloidale, Argenti colloidalis). Produs coloidal de argint, oficinal, in care coloidul protector este o albumina. Pulbere granuloasa sau lamele, de culoare neagra verzuie sau albastru inchis, cu luciu metalic, cu miros caracteristic si cu gust amarui-metalic. Se disperseaza lent in apa si alcool diluat, formand o solutie coloidala de culoare brun inchis. Se intrebuinteaza ca antiseptic extern, aplicat in special pe mucoase, fiind neiritant si netoxic. Formele de utilizare sunt: solutii 1,5 % pentru instilatii oculare si nazale, solutii 0,1 % pentru spalaturi, unguente 10 – 15 %, ovule si supozitoare continand de obicei 0,1 g colargol.
4. Vitelinatul de argint (Argentum vitellinatum, Argenti vitellinas, Argirol). Fragmente sau lamele de culoare albastra inchis spre negru, cu luciu metalic, fara miros, cu gust caracteristic. Se obtine prin precipitare din vitelina, o fosfoproteina din galbenusul de ou si azotat de argint. Ca sursa de proteina se mai pot intrebuinta gelatina, serumalbumina sau cazeina. Se foloseste ca antiseptic intocmai ca si ceilalti compusi coloidali de argint. Este bun antiseptic, insa are si o usoara actiune iritanta asupra tesuturilor.

C. Compusi ai cuprului
Dintre compusii cuprului este folosit in terapeutica numai sulfatul de cupru.
Sulfatul de cupru (Cuprum sulfuricum, Cuprii sulfas) – produs cristalizat in prisme albastre, cu gust metalic, astringent, neplacut. In aer este eflorescent, transformandu-se in trihidrat; la 100oC formeaza monohidratul, iar la 230oC pierde complet apa de cristalizare devenind o pulbere alba, higroscopica.
In solutii de 0,5 – 1 %, sulfatul de cupru este bactericid fata de formele vegetative (mai ales stafilococi), in aceleasi concentratii fiind si astringent pentru plagi si mucoase. Peste 1 – 2 % devine iritant, iar peste 10 – 20 % sau per se actioneaza caustic.
Solutiile cicatrizante pentru plagi sunt solutiile glicerinate. Este si un bun antihelmintic in moniezioza, hemoncoza, trihostrongiloza ovina, dar cu conditia administrarii unui purgativ ulterior; aceeasi solutie 1 % se recomanda in coccidioza bovina sau in intoxicatiile cu fosfor (2-10 g/animal), cuprul, impiedicand absorbtia toxicului. In arsurile cu fosfor, se aplica solutiile cu sulfat de cupru 3 – 5 % sub forma de comprese. Unguentele 5 – 10 % dau unele rezulate in tratamentul necrobacilozei, panaritiului. Preparatul Tricofitin contine si sulfat de cupru.
Pentru distrugerea gasteropodelor la pasuni, se folosesc solutiile 1–2%, calculandu-se 2 g sulfat de cupru pentru 1 m2.
Creionul cu sulfat de cupru mai contine si alaun, camfor, azotat de potasiu, purtand si denumirea de Lapis ophtalmicus sau lapis divinus, este un caustic putin energic, folosit per se in oftalmologie.