Paltin de munte - arbore indigen cu cresterile foarte viguroase

Denumire stiintifica:              acer pseudoplatanus L.

Denumire populara:              paltin de munte

Arbore indigen de marimea I, cu inaltimi ce pot atinge 30-40 m (figura a).

Inradacinarea este puternica, pivotant-trasanta.

Tulpina dreapta, bine elagata in masiv, iar la arborii crescuti izolat cu trunchi scurt.

Scoarta cenusie, mult timp neteda, formeaza dupa 30-40 ani un ritidom brun-cenusiu exfoliabil in placi mari neregulate.

Lemn de calitate superioara, alb-galbui, fara duramen vizibil.

Coroana larga, ovoida, neregulat intrerupta.

Lujeri vigurosi, brun-verzui deschisi, glabri, cu lenticele.

Muguri opusi, ovoizi, departati de lujer, cu solzi verzi tiviti pe margine cu o dunga bruna; cel terminal este mai mare, iar cei laterali uniti printr-o linie stipelara orizontala.

Frunze mari, de 12-20 cm, penta-palmat-lobate, cu lobi acuminati ce au margine crenat-serata, cu sinusuri inguste si ascutite, pe dos glauce, paroase doar la inceput; petiolul de 5-15 cm nu contine suc laptos.

Flori poligame, andromonoice, verzui-galbui, grupate in panicule bogate pendente, de 5-15 cm si apar dupa infrunzire.

Fructele sunt disamare, cu nucule convexe si aripi de 3-6 cm, unite sub un unghi ascutit sau drept.

Fructificatia apare de la 30-40 ani in masiv, aproape anual si abundent, iar maturarea are loc prin septembrie.

Cresterile sunt foarte viguroase, rapide in tinerete, la 30 ani sunt similare fagului sau gorunului de 50-60 ani (acestia il egaleaza la 100-120 ani).

Longevitatea paltinului de munte este de 400-500 ani.

Arealul general este localizat in Asia de Vest, Europa Centrala si de Sud, depasind 55 latitudine nordica. In Romania specia se cantoneaza in regiunea colinara si montana (pana la 1500-1600 m altitudine), diseminat aparand in sleaurile de deal si molidisuri, izolat in raristile subalpine, pe grohotisuri montane.

Uneori paltinul de munte are comportament de specie pioniera, instalandu-se pe conuri de dejectie inaintea fagului.

Prefera un climat umed si racoros specific zonei montane, dar poate suporta si climate calde, uscate (zona de deal); ingheturile tarzii ii produc vatamari.

Specia este pretentioasa fata de sol, creste viguros pe soluri fertile, afanate, reavene chiar umede. Solurile formate pe substrate calcaroase, de conglomerate poligene sau roci vulcanice determina, de asemenea, cresteri semnificative.

Temperamentul paltinului de munte este de lumina, dar poate suporta si o oarecare umbrire (datorita "mozaicului foliar").