Paltin de camp, artar - arealul general al paltinului

Denumire stiintifica:              acer platanoides L.

Denumire populara:              Paltin de camp, artar

Arbore indigen de marimea a II-a, cu inradacinare pivotant-trasanta, mai superficiala decat la paltinul de munte (figura b).

Tulpina este destul de dreapta si inalta, scoarta cenusie, cu ritidom timpuriu subtire, fin crapat longitudinal, neexfoliabil.

Lemnul este bun, dar de calitate inferioara celui de paltin de munte.

Coroana este larga, ovoida, mai regulata decat la specia precedenta.

Lujeri brun-roscati, glabri lucitori.

Muguri opusi, ovoizi, alipiti de lujer, roscati, glabri, cu solzi ciliati pe margini; mugurele terminal este mai mare in patru muchii; cicatricele mugurilor perechi se unesc intr-un unghi ascutit.

Frunze subtiri, de 9-18 cm, penta-palmat-lobate, cu lobi acuminati, ce au varfuri ascutite, pe margini cu putini dinti, cu sinusuri larg rotunjite, pe dos glabre; petiol de 8-15 cm, contine un suc laptos.

Flori poligame, verzui-galbui, grupate in corimbe erecte,  se deschid in aprilie-mai inainte de infrunzire.

Fructele sunt disamare, cu nucule turtite si aripi divergente ce sunt unite sub un unghi obtuz.

Fructificatia incepe de la 30-35 ani in masiv, aproape anual si abundent, iar maturatia fructelor este in septembrie-octombrie.

Cresterile sunt destul de rapide pana la 40-50 ani, ulterior fiind depasit de stejar, frasin, astfel ca paltinul de camp ramane in subetaj. Longevitatea este de 200 ani.

Arealul general al paltinului de camp este mai larg decat cel al paltinului de munte: Europa Centrala si estica pana in muntii Urali, la nord depasind 60 latitudine nordica in Scandinavia (Finlanda), ajunge la tarmul Oceanului Atlantic si al Marii Mediterane si in Caucaz. La noi paltinul de camp se gaseste diseminat la campie si deal, dar poate apare si la munte, in fagete si amestecuri de fag cu rasinoase.

Specia este adaptata la un climat continental excesiv: reclama caldura estivala, rezista la geruri excesive. Este mai putin pretentioasa fata de sol in raport cu paltinul de munte, solicitand totusi soluri fertile, prezenta sa fiind un indicator al fertilitatii ridicate.