Botanica
Liliacul (Syringa vulgaris)Liliacul (Syringa vulgaris) - arbust indigen - 3-4 m inaltime, uneori cu aspect de arbore (7 m); tulpina ramificata de la baza, formeaza un tot ovoid; la exemplarele batrine scoarta este bruna-roscata, cu crapaturi in spirala, muguri opusi mari, muchiati, departati de lujer; in virful lujerilor se afla cite doi muguri; - frunzele = 6-12 cm lungime si 6-10 cm latime, simpli, ovate, cu virful ascutit si marginile intregi, petiolul lung de 2-3 cm; sint caduce; - florile = liliachii la formele spontane, frumos mirositoare; inflorescente in panicule dese, terminale, lungi de 10-20 cm, de obicei cite doua la un loc; primavara (mai), cind este in plina floare, pare un buchet gigant de flori; - fructele - capsule, cu seminte aripate. Drajoneaza si lastareste puternic. Temperament de climat mediteranean. Creste spontan in Europa de sud-est. La noi in tara este intilnit in Banat, pe Valea Cernei (Domogled), in Oltenia, pe Valea Topolnitei si Tismanei, pe colinele insorite si stincariile calcaroase din aceste tinuturi.
Pretinde semiumbra si un climat mai rece, cu precipitatii abundente; nu are pretentii fata de sol; cu cit inainteaza in virsta, cu atit are nevoie de mai multa lumina. Cerintele sale ecologice explica faptul ca se afla situat in partile superioare ale muntilor. Este cel mai raspindit arbore dintre rasinoasele din tara noastra (19%), formind paduri intinse, pure (molidisuri). Longevitate, 600 de ani; unii cercetatorii sint de parere ca poate atinge virsta maxima de 1 200 de ani. Lemnul sau drept, moale, usor, elastic etc, este foarte mult intrebuintat ca material de cherestea, mobila, celuloza, hirtie etc. Unele exemplare de elita, cu inele anuale apropiate (inguste), cunoscute sube denumirea de lemn de rezonanta sint folosite la confectionarea instrumentelor muzicale de coarde. Fiind un arbore care are amplitud
|