Scumpie - arbust indigen - ramuri cu frunze si inflorescenta fructificata

Familia Anacardiaceae Lindl

Genul Cotinus Mill

Denumire stiintifica:              cotinus coggygria Scop.

Alte denumiri stiintifice:       Rhus cotinus L.

Denumire populara:              scumpie

Arbust indigen, 5 m, tufa cu numeroase tulpini si frunzis rar (figura ).

Scoarta este fin-brazdata, cu solzi mici, bogata in tanin, iar lemnul este galben.

Lujeri rotunzi, roscati, glabri, la taiere secreta un suc laptos, cu miros de morcov.

Muguri alterni, mici, ovoizi, departati de lujer, cei laterali ingramaditi spre varful lujerului.

Frunze obovate sau eliptice, simple, de 3-8 cm, emarginate, intregi, glabre, cu petiol de 1-4 cm, toamna colorandu-se in rosu aprins (contin 21-35% tanin).

Flori poligame, foarte mici, 3 mm, verzi-galbui, pe tipul 5, grupate in panicule terminale rare, cu numerosi pedunculi sterili cu peri plumosi cenusii; inflorescenta dureaza din mai pana in iulie, iar spre sfarsitul verii devine violacee, decorativa.

Fructele sunt drupe uscate obovate, negre, glabre, se coc repede in iulie-august, fructifica de la 3-4 ani, anual si abundent.

Longevitatea scumpiei este de circa 70 ani.

Scumpia este un element submediteranean (Europa meridionala, Balcani, Europa de Sud si sudul Europei Centrale, Asia Mica, Asia pana in nord-vest Himalaia).

La noi apare la campie si coline, fiind frecventa in sudul Banatului si Dobrogea, precum si insular in Oltenia, Muntenia, Moldova, alaturi de stejarii termofili.

In silvostepa Dobrogei si Moldovei constituie o specie componenta a subarboretului. In silvostepa nordica a Moldovei este semnalata la Breazu, Roscani, Ciornohal (BT), iar in insula de silvostepa Dealu Perchiu-Onesti creste pe stancarii alaturi de stejarul pufos.

Prefera statiuni adapostite, calde, suporta gerurile (-30sC) si seceta, creste pe soluri calcaroase, cernoziomuri levigate de silvostepa.

Temperament de semiumbra.