Digitalis purpureae folium (frunze de degetel)

Digitalis purpureae folium (frunze de degetel)

Caractere de recunoastere: Planta: Specie bienala, exclusiv de cultura, in primul an numai cu o rozeta de frunze, in al doilea an cu tulpina erecta, neramificata, inalta de 30-120 cm; intreaga planta este paroasa; radacina: pivotanta, lunga de 20-30 cm, groasa de cea 1 cm, cu ramificatii subtiri si foarte dese, care acopera in intregime radacina principala; tulpina: formata numai in anul II, groasa pina la 3 cm, este cenusie din cauza perilor numerosi, moi, alipiti; frunzele: in anul I dispuse in rozeta; in anul II frunzele tulpinale apar altern, dimensiunile lor scazind treptat catre virf; toate frunzele au marginea cu dinti rotunjiti, fata superioara zbircita cu peri scurti si rari, iar cea inferioara cu peri desi, cenusii si nervatiune penata, foarte evidenta; flori: grupate in raceme cu flori numeroase, dispuse intr-o singura directie; florile au cite un pedicel lung de 1 - 1,5 cm si cite o mica bractee ovala la baza; corola zigomorfa in forma de degetar, lunga de 3,5-5 cm, avind un labiu superior rotunjit (din 2 petale) si unul inferior din unirea a 3 petale, dintre care cea mijlocie se prelungeste ca o limba; culoarea este rosie-purpurie la exterior, roza la interior, cu peri si cu pete punctiforme brune, inconjurate de cite un cerculet alb; dureaza doar 5-6 zile; fructe: capsule ovoide biloculare, lungi de cea 1 cm, protejate de caliciul persistent; in interior numeroase seminte mici, lungi de cca 2 mm, prismatice, caramizii sau brune.

Materia prima: Folium Digitalis purpureae - sint frunzele inferioare ale plantei, alungit-lanceolate, atenuate la baza in petiol, uneori aproape spatulate, lungi de 10-20 (30) cm, late de 3-6 (8) cm, ascutite, fin serate, glandulos pubescente pe ambele fete, indeosebi de-a lungul nervurilor. Frunzele mijlocii sint ovale sau eliptic-lanceolate, iar cele superioare sint descrescente si semiamplexicaule. Fata inferioara a limbului este prevazuta cu nervuri proeminente, albicioase - datorita perilor - dispuse in forma de retea, caracteristica rezultata din ramificarea si anastomozarea nervurilor secundare si tertiare. Culoarea frunzelor uscate este verde-inchis pe partea superioara si verde-cenusie pe cea inferioara. Mirosul este slab, particular, iar gustul amar. Materia prima figureaza in F.R.IX.

Ecologie si zonare in cultura: Specie pretentioasa fata de temperatura, in conditii de rasadnita rasarind cel mai bine la 22-26° (in numai 6 zile), iar la semanatul direct in cimp, fie toamna tirziu in pragul iernii, fie primavara devreme, rasarirea incepe la 4-5° (in 7-10 zile), dar in masa numai la cca 10°. Cresterea plantelor este foarte lenta timp de o luna, o luna si jumatate, datorita temperaturilor scazute, accelerindu-se odata cu cresterea temperaturii. Aceasta crestere inceata mareste pericolul de imburuienare in stadii timpurii. Peste iarna, plantele sint afectate de temperaturile scazute, mai ales daca terenul nu este acoperit cu zapada (la temperaturi medii lunare sub -4° cu minime de -20-25° nu rezista decit protejate de zapada, iar la -30° degera chiar sub strat protector). Planta este sensibilizata de perioade cu temperatura mai ridicata, urmate de geruri.In cursul verii da cele mai bune rezultate la temperaturi moderate, asa cum sint in zona de deal.

Fata de umiditate are pretentii deosebite, in special in perioada rasaririi, cauza pentru care semanatul de toamna este de preferat celui de primavara, pentru ca semintele sa beneficieze de umiditatea acumulata in sol pe timpul iernii. Vegeteaza cel mai bine in zona cu precipitatii abundente (600-650 mm anual) si umiditate atmosferica de 70%.

Degetelul rosu este o planta de lumina directa, aceasta influentind favorabil atit cresterea cit si continutul in principii active.

Fata de sol are o plasticitate deosebit de mare, mergind de la nisipuri pina la soluri turboase. Cele mai potrivite sint insa solurile cu structura, care se incalzesc mai usor, pentru a accelera dezvoltarea in primele faze. Pe soluri argiloase, grele, reci, compacte, plantele stagneaza in vegetatie, iar pe soluri cu apa stagnata plantele pot degera peste iarna sau pot fi atacate de putregaiuri.

Dat fiind cerintele ecologice, planta este zonata in nordul Moldovei (judetele, Botosani, Suceava), Transilvania (judetele Brasov, Hunedoara), Subcarpatii Meridionali (judetele Dimbovita, Arges, Vilcea).

Tehnologia de cultura: Pregatirea terenului pentru cultura Degetelului rosu se face gradinareste. Solul trebuie sa aiba in perioada aratului un continut mijlociu de apa, deoarece numai in acest moment brazda se rastoarna dupa plug in bulgari mici.

In cursul verii, dupa recoltarea plantei premergatoare, care in acest caz de preferat este o prasitoare ce lasa terenul liber cit mai devreme si cit mai curat de buruieni, stratul arabil este de obicei afinat si cu umezeala suficienta pentru a se executa o aratura buna. In aceste conditii se face aratura adinca la 27-30 cm, urmata de o grapare puternica. Dozele de ingrasaminte sint similare cu cele pentru degetelul linos.

Pina la insamintarea direct in cimp, solul se intretine curat de buruieni si se executa lucrari cu cultivatorul sau grapa pentru a-i conserva umiditatea, inainte de insamintare, terenul se tavalugeste bine. insamintarea se face in pragul iernii, in asa fel ca rasarirea plantei sa aiba loc primavara devreme. Numai in felul acesta se asigura reusita culturii si o productie abundenta. Se poate insaminta si primavara foarte devreme. Semanatul se face cu masina de semanat SU-29 sau SUP-21 la care se ataseaza cutii pentru seminte mici, iar la brazdare limitatoare de adincime, la intervale de 50 cm intre rinduri. Pentru marcarea rindurilor se folosesc plante indicatoare ca: salata, rapita de toamna sau alte plante cu seminte mici, care se pot semana toamna si au germinatia rapida. Adincimea de semanat este de 0,5 cm. Pentru a obtine o insamintare uniforma, saminta se amesteca in prealabil cu material inert in proportie de o parte saminta la 5-6 parti material inert, adaugindu-se totodata si saminta plantei indicatoare (100 g la hectar). Cantitatea de saminta de Degetel rosu necesara insamintarii unui hectar este de 1,5-2 kg, cu o germinatie de 75%, o puritate de 97% si o umiditate maxima de 12%. Greutatea medie a 1000 seminte este de cea 0,0604 g, iar la un gram intra aproximativ 16 577 seminte. Mentionam ca este absolut necesar ca insamintarea sa se faca in pamint bine pregatit si cu umiditate normala. Dupa semanat se executa o tavalugire usoara.

Lucrare: Numarul, forma, dimensiunile, volumul si durata de viata a celulelor Proiect: Varietatile regionale ale pielii - organogeneza pielii

Imediat dupa aparitia plantelor indicatoare, cind se pot distinge rindurile, se executa un plivit manual, indiferent daca rasarirea degetelului intirzie. Adesea este necesar si al doilea plivit. Odata cu plivitul se fac si prasilele. Pentru afinarea solului, distrugerea buruienilor si a crustei, sint insa necesare mai multe prasile, care se pot face cu prasitoarea mecanica.

La primele doua prasile mecanice se pun la cutitele prasitoarei aparatori laterali aranjati astfel incit sa fie indepartati de rinduri la 10 cm. La urmatoarele prasile facute mai adinc (6-8 cm) se pun prasitoarelor cutite in forma de laba de gisca. Daca cultura este prea deasa, se face rarirea plantelor pe rinduri lasindu-se buchete de 5-10 cm, distantate intre ele la 15-20 cm.
Pentru culturile producatoare de material de inmultire, in al doilea an ingrijirile se reduc la obisnuitele prasile pentru distrugerea buruienilor si afinare a solului.

La Degetelul rosu se recolteaza frunzele ajunse la deplina lor dezvoltare. Recoltarea frunzelor se face succesiv: mai intii se string frunzele exterioare ale rozetei, fara petiol, cele din mijloc lasindu-se sa se dezvolte in continuare. Recoltarea frunzelor trebuie facuta numai pe timp uscat si insorit, in special in orele de prinz.
In anul II de cultura, de pe parcelele rezervate pentru obtinerea semintelor nu se mai recolteaza frunze. Cind se deschid primele flori, se ciupesc virfurile tulpinilor. Inflorirea si coacerea fructelor (capsulelor) se produc incepind succesiv de la baza inflorescentei.

Pentru a se evita risipirea semintelor, tulpinile se taie cind o treime din capsule sint coapte, adica atunci cind sint de culoare caramizie. Tulpinile recoltate se leaga in snopi mici, grosi de 15-20 cm, care se asaza in piramide de cite 5-6 snopi si se depoziteaza intr-un loc curat unde capsulele isi termina coacerea. Treieratul se face cu mina, pe prelate. Semintele obtinute se dau prin ciur si prin vinturatoare si se pastreaza in incaperi uscate si aerisite.

Bolile, daunatorii si mijloace de combatere: Plantele tinere de Degetel rosu pot fi atacate de antracnoza (Colletotrichum fuscum Lambert). Aceasta boala se recunoaste dupa petele mici de culoare bruna-deschis care apar pe frunze. Petele sint circulare, cu diametrul de 0,5-0,7 mm si sint inconjurate de un al doilea cerc de culoare bruna-rosiatica sau purpurie. in urma atacului, frunzele se usuca. Boala se combate prin stropiri cu zeama bordeleza 0,5%, iar frunzele atacate se aduna si se ard.

O alta boala este putregaiul radacinilor si al coletului (Sclerotinia solerotiorum). Aceasta se dezvolta atunci cind se exagereaza cu udatul sau cind plantatia este facuta pe terenurile pe care apa stagneaza un anumit timp. O planta atacata de putregai se ingalbeneste si se usuca. Daca scoatem planta afara, se observa in jurul coletului sau al radacinii o pisla albicioasa. Se combate preventiv prin evitarea terenurilor grele si nepermeabile. Curativ se combate prin masuri agrotehnice.

Unele ciuperci produc patarea frunzelor imbatrinite (Ascochyta digitalis si Septoria digitalis). Se combat recoltind frunzele la maturitatea tehnica. Sint si unele viroze care ataca degetelul rosu. Acestea se recunosc dupa petele galbene-deschis mozaicat care apar pe frunze si uneori le rasucesc.
Dintre daunatori semnalam coropisnitele, larvele carabusului de mai, viermele sirma etc. Combaterea lor este cea indeobste cunoscuta si descrisa la celelalte plante.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii: Uscarea frunzelor se face pe cale naturala, intinzindu-le in poduri si incaperi amenajate in acest scop. Stratul trebuie sa fie subtire. Un produs cu aspect frumos se obtine intinzind produsul frunza cu frunza pe rame sau pe o podea acoperita cu hirtie. Pe o rama de uscat de 1 /0,70 m se pot pune 2-3 kg frunze in stare proaspata. Uscarea la temperatura normala dureaza 5-6 zile. Prelungirea acestei operatii din cauza unui timp ploios sau a unei temperaturi scazute are ca rezultat o pierdere considerabila a principiilor active din frunze.In acest caz sint recomandate uscatoriile cu aer incalzit la maximum 40°C. Frunzele sint uscate atunci cind nervura principala se rupe cu zgomot.

Randamentul de uscare este de 5,5 kg produs crud pentru 1 kg produs uscat.

Un hectar poate produce 1500-2000 kg.

Conditiile tehnice de receptie prevad ca produsul sa fie format din frunze de cel putin 6 cm latime, admitindu-se ca impuritati max. 5% frunze brunificate, max. 5% resturi de tulpini si petiol si max. 0,5% frunze sub dimensiunile reduse, corpuri straine organice - max. 0,5% si minerale - max. 0,25%, umiditate - max. 8%.

Compozitie chimica: Frunzele contin heterozide cardiotonice (0,40- 0,80%) a caror genina (aglicon) este de natura cardenolidica si heterozide necardiotonice a caror genina contine un nucleu sterolic cu 21 sau 27 atomi de carbon (glicozide de natura saponinica). La rindul lor, heterozidele cardiotonice se impart dupa structura chimica a geninei in 3 grupe sau serii: A, B si E.

Grupa A - avind ca genina digitoxigenina, din care fac parte:
- purpureaglicozidul A (desacetillanatozid A) este un heterozid care se gaseste in special in planta proaspata si care prin hidroliza enzimatica da o molecula de digitoxina si una de glucoza;
- digitoxina (digitalina Nativelle), primul heterozid extras in stare pura din frunzele de Digitalis purpurea. Prin hidroliza da o molecula de digitoxigenina si 3 molecule de digitoxoza
- heterozide care contin numai 2 sau 1 molecule de digitoxoza legate de digitoxigenina, cu sau fara molecula de glucoza;
- heterozide care au un alt zahar in loc de digitoxoza (digitaloza, furoza etc), avind sau nu si o molecula de glucoza, de exemplu: odorobiozidul G. Acesta, prin hidroliza, da odozid H si o molecula de glucoza. Odorozidul H, la rindul sau, da prin hidroliza digitoxigenina si o molecula de digitaloza.

Grupa B - Toate heterozidele din grupa A au un corespondent in seria B, care se deosebeste prin aceea ca digitoxigenina este inlocuita cu gitoxigenina, genina ce are o grupa -OH in plus (in pozitia 16). Astfel, purpureaglicozidului A ii corespunde purpureaglicozidul B, digitoxinei gitoxina, odorobiozidului G digitalinum verum, odorozidului H strospezidul etc.

Grupa E - Toate heterozidele din grupa B au un corespondent in grupa. E, care se formeaza prin inlocuirea gitoxigeninei cu gitaloxigenina, genina ce are gruparea -OH din pozitia 16 formilata (-O-CHO). Astfel, purpureaglicozidului B ii corespunde glucogitaloxina, gitoxinei gitaloxina, la digitalinum verum glucoverodoxina, strospezidului verodoxina etc.

In tara noastra au fost efectuate studii ample asupra naturii si dinamicii acumularii heterozidelor cardiotonice din speciile spontane sau cultivate (D. lanata, D. ferruginea, D. grandiflora, D. purpurea). De asemenea, s-au cultivat experimental specii de digitala originare din flora spontana a altor tari, stabilindu-se pentru prima oara heterozidele cardiotonice prezente in aceste specii.

Dintre heterozidele necardioactive (necardiotonice), se mentioneaza grupa digitanolului cu nucleu sterolic continind 21 atomi de C si din care fac parte: diginina, digitalonina, lanofoleina, digipurpurina, digipronina, digifoleina etc
Tot dintre substantele fara activitate cardiotonica mai fac parte saponozide de natura steroidica: digitonina si tigonina.

Frunzele de Digitalis purpurea mai contin cea 10% substante minerale bogate in K+, Ca+ si Mn++, acizii citric, cafeic, p-cumaric, ferulic, ascorbic etc ; flavonoide ca digitoflavona sau luteolina; colina si acetilcolina, mucilagii si enzime.

Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Prin actiunea lor specifica, heterozidele cardiotonice produc o crestere a puterii de contractie a miocardului, care este urmata de o rarire a batailor inimii, prelungirea conducerii influxului nervos prin miocard si o usoara crestere a excitabilitatii centrilor heterotropi cardiaci. Prin aceste efecte, frunzele de D. purpurea produc o ameliorare a circulatiei generale a singelui, cresterea oxigenarii tesuturilor, inlaturarea stazei si a edemelor si marirea diurezei.

Datorita prezentei saponozidelor, resorbtia heterozidelor cardiotonice este marita la nivelul intestinului subtire. Existenta in frunze a mai multor grupe de heterozide cardiotonice si a celorlalte principii active contribuie la potentarea actiunii farmacodinamice ca intensitate si durata. Mecanismul de actiune a acestor glicozide consta probabil in cresterea utilizarii glucozei la nivelul fibrei miocardice mai ales prin marirea continutului in A.T.P. necesar transformarilor acetomiozinei.

Indicatiile majore ale frunzelor de Digitalis purpurea sint in insuficienta cardiaca de diferite tipuri si in cea insotita de fibrilatie atriala. Datorita faptului ca exista si numeroase contraindicatii pentru tratamentul digitalic (insuficiente cardiace produse de pericarditele sclerozante,tahicardie ventriculara,tromboza coronariana etc),acesta va fi aplicat numai sub supravegherea medicului specialist.