Curpenul-de-padure = vita-alba (Clematis vitalba)

Curpenul-de-padure = vita-alba (Clematis vitalba)

- planta indigena = lemnoasa, volubila (liana); se prinde de suporti (aluni sau alti arbusti) prin rasucirea pe-tiolului frunzelor In jurul acestora. Daca nu intilneste astfel de suporti, se tiraste pe sol; are o lungime pina la 10 m; scoarta se exfoliaza in fisii, formeaza boschete naturale, vara impodobite cu florile sale frumoase, iar toamna si iarna cu tesutul fin, ca o matase, a stigmatelor argintii;

- frunzele = opuse, imparipenat-compuse 3-5 foliole; foliolele cu nervuri reticulate; marginile intregi, dintate sau lobate (usor); sucul lor este vezicant;

- florile = hermafrodite, mari (2 cm diametru), albe sau violete, grupate in panicule; infloreste din iunie pina in august;

- fructele = nucule (numeroase acheme paroase), acoperite intr-un invelis paros-matasos.

Creste prin paduri, zavoaie, pe garduri, prin parcuri, ca planta ornamentala etc, de la cimpie pina la munte!

Toate partile acestei plante sint otravitoare.

In unele tari frunzele de curpen sint folosite in dureri reumatice si nevralgii, producind un aflux mare de singe la locurile aplicate.