Ulm de turkestan - specia este originara din Extremul Orient

Denumire stiintifica:              ULMUS PUMILA L.

Denumire populara: Ulm de turkestan

Specie exotica, de marimea a III-a, cu inaltimi de pana la 15 m (figura b).

Tulpina este ramificata de la baza, scoarta cenusie, cu crapaturi adanci, iar coroana bogata, des si regulat ramificata, protejand bine solul; exemplarele tinere au forma fastigiata.

Lujeri subtiri, cenusiu pubescenti, distici, cu internoduri scurte.

Muguri alterni, ovoconici, bruni-inchis, pubescenti, glabri, mici de 1.5-3 mm.

Frunze eliptice sau eliptic-lanceolate, acuminate, simetrice la baza, imperfect dublu serate, lungi  de 2-7 cm, cu petiol scurt (2-4 mm), glabre, cu aspect pielos.

Fructele sunt samare orbiculare, de 1-1.5 cm, la varf adanc si larg crestate, cu samanta centrala; fructifica incepand de la 5 ani.

Lastareste si nu drajoneaza, in tinerete avand o crestere rapida.

Specia este originara din Extremul Orient, Siberia Orientala, Mongolia, Asia Centrala, nordul Chinei. La noi a fost introdusa in plantatii forestiere si culturi ornamentale la campie. Frecvent este utilizata U. pumila var. pinnato-ramosa (port piramidal).

Se foloseste la impadurirea terenurilor degradate, precum si ca specie de amestec pentru terenurile uscate, saraturoase. Este rezistenta la atacul lui Ophiostoma ulmi.

Ulmul de Turkestan este o specie adaptata la un climat continental excesiv (rezistent la seceta, geruri). Are un temperament de lumina.

In Romania sufera din cauza ingheturilor tarzii, dar are o mare amplitudine ecologica fata de conditiile edafice.

Rezista destul de bine pe solurile grele, compacte, uscate si pietroase, pe cele calcaroase, marnoase, unde salcamul nu poate vegeta, pe saraturi, soluri degradate.

Genul Celtis L.

Genul cuprinde circa 70 specii de arbori si arbusti, raspanditi in regiunile temperata, subtropicala, rar tropicala din emisfera nordica; in Romania sunt mentionate, in diferite colectii, 17 specii din care 2 specii cresc spontan.

Ramificatiile si frunzele sunt dispuse distic, lujerii au maduva lamelar intrerupta, frunze la baza cu 3 nervuri, cu marginea dublu serata sau intreaga. Florile sint poligame - hermafrodite si mascule - apar odata cu lujerii tineri, cele mascule find grupate in fascicule, la baza lujerilor, iar cele bisexuate cate una in axila frunzelor. Fructele sunt drupe globuloase cu mezocarp subtire si sambure tare (endocarp sclerificat).