Tendoanele - organe conjunctive ce leaga muschii

TENDOANELE

Tendoanele sunt organe conjunctive care realizeaza insertia muschilor pe formatiunile pasive ale aparatului locomotor (oase, fascii sau ligamente). Cealalta extremitate a tendonului participa la realizarea jonctiunii miotendinoase. Tendoanele sunt formate din fascicule de fibre de

colagen, dispuse paralel cu axul mare al tendonului si din celule tendinoase (sau tendinocite).

Tendinocitele, reduse numeric, dispuse printre fasciculele tendinoase,provin din fibroblaste. Au aspect de celule cu aripi (celule aliforme),datorita unui corp latit ce se aplica pe fasciculul de fibre, emitand prelungiri aliforme, ce imbratiseaza coloana de fibre. Tendinocitele se divid, rezultand celule fiice care raman apropiate din cauza lipsei de spatiu,generand aspectul de nuclei bigeminati. Matricea extracelulara, interfibrilara, se gaseste in cantitate foarte mica. Fiind lipsit de vase intrinseci,tendonul se hraneste prin difuziune, dar primeste fibre si terminatiuni nervoase.

Componenta conjunctiva  a tendonului este reprezentata de endotenoniu, peritenoniu si epitenoniu. Endotenoniul este o tunica subtire de tesut conjunctiv fibroelastic ce inconjoara tendonul primar, format din mai multe fascicule de fibre de colagen, impreuna cu tendinocitele adiacente si cu matricea extracelulara aferenta. Peritenoniul este tunica conjunctiva care inconjoara un tendon secundar, format din gruparea mai multor tendoane primare. Epitenoniul este teaca conjunctivo-vasculara, care inconjoara tendonul ca organ, detasand de pe fata sa interna peritenoniul.

La unele tendoane, epitenoniul se continua cu foita viscerala a tecii vaginale sinoviale tendinoase. Teaca vaginala sinoviala tendinoasa este formata din doua foite conjunctive: una viscerala in continuitate cu epitenoniul si alta parietala, ancorata pe structurile conjunctive peritendinoase. Intre cele doua foite se delimiteaza o cavitate sinoviala tapetata cu mezoteliu, plina cu lichid sinovial ce contine apa, proteine, glicozaminoglicani si ioni. Lichidul sinovial lubrefiaza foitele in contact, facilitand alunecarea tendonului in teaca sinoviala.

1. Jonctiunea miotendinoasa

Tesutul conjunctiv intramuscular (din endo-, peri- si epimisiu) devinefibros, la nivelul jonctiunii miotendinoase ( jonctio miotendinea) continuandu-se cu tendonul.

Fibrele de colagen din lamina bazala si reticulara a fibrelor musculare se continua cu fibrele de colagen din tendon. Pe masura ce se apropie de jonctiunea miotendinoasa, fibrele musculare se subtiaza, iar sarcolema prezinta un numar mare de invaginatii in deget de manusa, marind in

acest mod suprafata de contact fibra musculara-fibra tendinoasa, de circa 20 - 30 ori. Se realizeaza, astfel, o ancorare mai puternica a zonei prin care este transmisa forta de la muschi la tendon. In apropierea zonei de jonctiune, in structura fibrei musculare se produc mai multe modificari: sarcomerele terminale sunt mai scurte; volumul ocupat de mitocondrii este dublu sau triplu, fata de restul fibrei, indicand o supraproductie locala de ATP; volumul reticulului sarcoplasmic longitudinal scade cu circa 35 %, fata de restul fibrei.

La realizarea jonctiunii miotendinoase participa si o serie de compusi ai matricei extracelulare, precum: fibronectina, diferite tipuri de colagen, laminina, acetilcolinesteraza, heparan sulfati. In perioada vietii intrauterine apare un antigen miotendinos in modelul cartilaginos al viitorului os si in pericondru, de unde se extinde treptat pe calea epimisimiumului masei musculare. Acestui antigen ii revine un rol important in realizarea si mentinerea legaturii dintre fibrele musculare, fibrele tendinoase si fascii.