Functiile fundamentale ale organismului uman (Omul are functii de relatie, aparare si reproducere)

Functiile fundamentale ale organismului uman (Omul are functii de relatie, aparare si reproducere)

Functii de relatie

- Sistemul nervos -

Clasificare:

Din punct de vedere topografic sistemul nervos indeplineste doua functii esentiale, integrarea organismului in mediul inconjurator si coordonarea activitatilor tuturor tesuturilor, organelor si sistemelor care constituie organismul.

Din punct de vedere morfologic si functional sistemul nervos este constituit din 2 componente, sistemul nervos al vietii de relatie si sistemul nervos vegetativ.

Sistemul nervos al vietii de relatie (sistemul somatic)

Sistemul nervos somatic care se refera la corpul organismelor vii, asigura legaturile dintre organism si mediul exterior transformand excitatiile in functii de natura si intensitatea stimulilor in senzatii, relatii de aparare sau de adaptare. Sistemul nervos somatic cuprinde sistemul nervos central si sistemul nervos periferic.

Sistemul nervos central este format din encefal si maduva spinarii. Encefalul cuprinde emisferele cerebrale, diencefalul (talamus, epitalamus, metatalamus si hipotalamus), cerebelul, trunchiul cerebral (bulb rahidian, punte si mezencefal). Maduva spinari si mezencefalul formeaza axul cerebrospinal sau nevraxul

Sistemul nervos periferic este format din ganglioni nervosi si nervi, din punct de vedere al localizari deosebim nervi cranieni si nervi spinali, din punct de vedere functional nervii sunt senzitivi, motorii si micsti.

Sistemul nervos al vietii vegetative

Sistemul nervos al vietii vegetative regleaza si coordoneaza activitatea organelor interne, nutritia, respiratia, circulatia si excretia. El cuprinde centri nervosi, ganglioni nervosi si nervi, in componentele sistemului nervos vegetativ intra sistemul nervos vegetativ simpatic si sistem nervos vegetativ parasimpatic. Ambele formatiuni au portiuni situate in sistemul nervos central constituit din centri nervosi vegetativi sau fibre vegetative in componentele altor nervi. Cele doua componente ale sistemului nervos in permanenta conexiune morfofunctionala realizeaza unitatea organismului si legatura sa cu mediul ambient. Sistemul nervos este un sistem unitar de organe care realizeaza si regleaza functiile senzitive motorii si psihice ale organismului in raport cu conditiile variate ale mediului.                    

Functii de nutritie

- Sistemul digestiv -

Prin functia de nutritie se realizeaza schimburile de substante si energie dintre organism si mediu precum si transformarile din interiorul organismului.

Digestia si absorbtia

Sistemul digestiv cuprinde totalitatea organelor in care se realizeaza digestia alimentelor si absorbtia nutrimentelor. In tubul digestiv are loc prelucrarea mecanica fizica si chimica a alimentelor, absorbtia si eliminarea resturilor nedigerate. Glandele anexe contribuie prin secretia lor la procesele digestive.

Sistemul digestiv este format din tubul digestiv care cuprinde cavitatea bucala cu limba, dintii, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subtire (duoden, jejun si ilion), intestinul gros (cecum si apendice, colon ascendent, colon transvers, colon descendent, colon sigmoid, reticul, orificiul anal). Glandele anexe ale tubului digestiv sunt glandele salivare (paratiroide sublinguale si submandibulare), ficatul si pancreasul exocrin.

Digestia alimentelor care se realizeaza in tubul digestiv este un proces unitar care incepe cu cavitatea bucala si se termina in intestin. Pentru a putea fi absorbite prin mucoasa intestinala alimentele sufera transformari mecanice si chimice.

Digestia mecanica presupune desfasurarea a 3 categorii de fenomene.

1.     Transformarea alimentelor integrate sub forma de fragmente, relativ mari si solide, in particule mici, moi usurand digestia chimica.

2.     Amestecarea continutului in tubul digestiv cu sucurile digestive proces ce favorizeaza transformarile chimice si absorbtia.

3.     Progresia respectiv transportul alimentelor de-a lungul tubului digestiv si eliminarea resturilor nedigerate, calitatea digestiei mecanice depinde de transformarea corespunzatoare a digestie chimice si absorbtiei intestinale.

Digestia chimica cuprinde transformarile chimice pe care le sufera substantele alimentare in timpul tranzitului lor prin tubul digestiv. Aceste transformari de tip hidrolitic se datoreaza actiunilor substantelor prezente in sucurile digestive ( saliva, suc gastric, suc pancreatic si suc intestinal). Absorbtia intestinala este un proces fiziologic complex prin care produsi de digestie (apa, saruri minerale si vitaminele) trec prin mucoasa intestinala si ajung in mediul intern. 90% din procesul de absorbtie se desfasoara la nivelul mucoasei intestinului subtire care are adaptari structurale si functionale importante. Suprafata activa, reala, de absorbtie intestinala este de 250 m². Procesele de absorbtie reduse au loc si la nivelul cavitatii bucale, stomacului pentru alcool si unele medicamente si in interiorul organismului pentru apa, saruri minerale si unele vitamine. Mecanismele prin care se realizeaza absorbtia sunt active si pasive. Absorbtia la nivelul intestinului gros cuprinde procese de fermentatie si putrefactie. Eliminarea materiilor fecale se numeste defecatie care este un act reflex controlat voluntar, simptome ale unei boli digestive, diareea si constipatia sunt stari patologice.

Functia de reproducere are rol in perpetuarea speciei umane. (de elaborat un referat de 2 sau 3 pagini despre functia de reproducere)