Osteologia si studiul oaselor

INTRODUCERE

DEFINITIE , GENERALITATI

Osteologia are ca obiect studiul oaselor. Totalitatea oaselor constituie scheletul.

Scheletul unui animal (si in particular al omului) poate fi natural sau artificial.

Scheletul uman natural este format din diferite oase legate intre ele prin articulatii si ligamente.

Scheletele artificiale se obtin prin prelucrarea oaselor de la cadavre, care sunt unite intre ele prin elemente de inlocuire (sarma sau tabla) sau sunt reprezentate de mulaje.

Un schelet uman contine in medie 206 oase la adult si se imparte intr-o portiune axiala si una apendiculara (schelet al membrelor) Portiunea axiala este formata din craniu, coloana vertebrala, coaste si stern.

CLASIFICAREA OASELOR

Oasele scheletului uman au diferite forme descriindu-li-se 3 dimensiuni: lungimea, latimea si grosimea In functie de raportul dintre aceste 3 dimensiuni oasele se impart in:

a)      oase lungi, la care predomina lungimea si care se intalnesc mai ales la nivelul membrelor;

b)      oase late, la care lungimea si latimea sunt aproape egale intre ele, depasind grosimea. Se intalnesc la nivelul cavitatilor de protectie (de exempu craniul) si sunt formate din doua lame de os compact care contin intre ele un strat de tesut osos spongios numit diploe;

c)      oase scurte, la care cele 3 dimensiuni sunt aproape egale. Se gasesc la nivelul coloanei vertebrale, carpului si tarsului si sunt formate dintr-o portiune centrala de tesut osos spongios invelit cu o lama osoasa compacta periferica.

Dupa alte criterii de clasificare se mai descriu si alte 3 tipuri de oase:

d)      oase sesamoide, ce se dezvolta in apropierea unor articulatii sau chiar in tendoanele unor muschi;

e)      oase pneumatice, care au in interiorul lor cavitati pline cu aer. (de exemplu osul frontal)

f)       oase suturale ce se pot dezvolta la nivelul suturilor craniului sau la nivelul fontanelelor. Sunt mici si inconstante.

DETALII MORFOLOGICE

La nivelul oaselor intalnim: cavitati, gauri, canale si proeminente.

a) Cavitatile pot fi articulare sau nearticulare.

Cavitatile articulare iau parte la formarea articulatiilor.

Cavitatile nearticulare servesc pentru insertia tendoanelor sau ligamentelor sau pentru adapostirea unor elemente anatomice.

b)      Gaurile si canalele de trecere sunt diferit numite in functie de forma lor. Astfel:

1. incizura= scobitura;
2. duct=canal;
3. sulcus=sant
4. foramen=gaura

c) Proeminentele pot fi articulare sau nearticulare.

Proeminentele articulare intra in alcatuirea articulatiilor.

Proeminentele nearticulare sunt determinate de tractiunea exercitata de muschi asupra oaselor. Ele se pot numi: eminente, tuberculi, spine, apofize, tuberozitati etc., in functie de caracteristicile lor.