Cu arcul la ciortan

Cu arcul la ciortan

Pescuitul in metoda feeder combina pescuitul traditional "la arc" cu pescuitul la feeder (naditor), metoda traditional englezeasca. Asta nu inseamna ca pescuitul "la arc" ar fi o inventie romaneasca, el ajungand la noi tot din vestul Europei, e adevarat cu cateva zeci de ani in urma.

Nada, cel mai bun bucatar

Desi principiul metodei este acelasi, diferentele sunt notabile in ceea ce priveste tehnica de nadire si echipamentul folosit. Pescuitul cu arc naditor este o metoda eficienta, veche, dar inca foarte raspandita, care permite capturarea pestilor aflati la distanta medie de mal cu un echipament simplu.

Pescuitul in metoda feeder implica un echipament similar pescuitului clasic la naditor, dar de putere mai mare. Aceasta metoda este extrem de eficienta atunci cand pestii musca, iar finetea nu face decat sa complice partida de pescuit. Comparativ cu pescuitul clasic la naditor, unde lungimea forfacului variaza intre 30 si 120cm, functie de conditiile de pescuit, de pestii cautati si de momeala folosita, la pescuitul in metoda feeder vom folosi un forfac extrem de scurt (6-8, maximum 10cm) si puternic, legat in continuarea naditorului. Practic, montura este extrem de simpla, fara nici o derivatie, ceea ce usureaza lansarile si reduce incurcarea liniei de pescuit.

Echipamentul folosit
Vom folosi o lanseta cu un varf semnalizator rigid, puternic. Cele mai bune sunt lansetele de feeder pentru pescuitul la distanta sau pentru ape curgatoare. Nu avem nevoie de sensibilitatea varfului semnalizator, intrucat cand folosim un forfac foarte scurt pestii se inteapa, practic, singuri.

Metoda feeder este extrem de eficienta in special in apele statatoare, de adancime mica (in jur de 1,5-2m), adica exact conditiile din marea majoritate a iazurilor noastre, din zona de campie. In apele mai adanci, este de preferat folosirea unui forfac mai lung, pentru a obtine o coborare naturala a momelii. In astfel de situatii, pestii navigheaza imediat deasupra fundului, in norul de nada, si urmaresc coborarea momelii si, de multe ori, nu o apuca decat dupa ce aceasta a atins substratul. Cand adancimea apei este mica, pestii se simt mai in siguranta in exteriorul zonei nadite, nu in imediata vecinatate a naditorului si, cand aud zgomotul produs de caderea acestuia in apa, inoata spre substrat pentru a se hrani direct din naditor. Aceasta interpretare este valabila in special pentru platica si ne permite sa intelegem rostul utilizarii unui forfac foarte scurt. In functie de marimea arcului naditor si de distanta de pescuit, vom alege puterea lansetei. Pe mulineta punem de obicei nailon cu diametru de minim 0,20mm, preferabil 0,25-0,30mm. La aceasta metoda nu se recomanda utilizarea firelor textile, intrucat muscaturile sunt oricum foarte evidente si riscam, folosind fir textil, sa rupem gura pestilor la intepare, data fiind lipsa totala de elasticitate a acestor fire. In cazul unor distante de lansare mai lungi, care depasesc 30-40m, se poate folosi un segment terminal al liniei mai gros, un "bici", pentru a evita rupturile la lansarile in forta.

Intrucat forfacul este foarte scurt, iar la astfel de lungimi nailonul cedeaza usor la socul produs de muscatura pestelui, se recomanda realizarea forfacului din fir textil, cu rezistenta de 4-8 livre. Tinand cont de violenta cu care se transmit atacurile pestilor, avem tot interesul sa folosim carlige groase "in carne", de forma rotunjita si suficient de mari (numerele 10-16).

Tipuri de naditoare

Putem folosi naditoare fixe sau naditoare culisante, cu culisare mai mult sau mai putin ampla, functie de conditiile de pescuit si de specia cautata. Naditoarele pot fi simple arcuri circulare, de marimi si forme foarte diferite, lestate sau nelestate, culisante sau fixe sau pot fi naditoare plate, lestate, de asemenea, culisante sau fixe, care au avantajul ca aterizeaza pe substrat pe partea lestata, iar pestii descopera mai usor carligul ascuns in nada.

Aranjarea pescarului
Cum pescuitul in metoda feeder este un pescuit in forta, modul de dispunere a echipamentului difera comparativ cu pescuitul la naditor, in maniera clasica. In primul rand, lanseta se va fixa perpendicular pe apa si nu paralel cu malul, ca la pescuitul clasic cu naditor. La acest stil este practic inutil ca pescarul sa supravegheze varful semnalizator. Pestii care musca, mai ales daca este vorba de crap, se inteapa singuri, datorita forfacului foarte scurt, si pleaca imediat cu montura.

In al doilea rand, nu este nevoie ca pescarul sa tina mana pe lanseta, pentru ca inteparea nu trebuie sa fie concomitenta cu muscatura, aceasta fiind una dintre cauzele ruperilor la intepare. Practic, la aceasta metoda nici nu trebuie intepat, ci doar trebuie ridicata lanseta si preluat contactul cu pestele, care de cele mai multe ori pleaca "ca din pusca". De aceea, e bine ca la pescuitul in metoda feeder sa folosim o mulineta cu frana cu bait-runner (frina debraiabila), pentru a permite pestelui sa plece in forta. Nu sunt rare situatiile in care pestele intepat, care pleaca in tromba, poate sa rupa o linie cu frana prea stransa sau poate sa plece cu tot cu lanseta si mulineta, daca pescarul nu este pe faza.

Consistenta nadei
La aceast tip de pescuit, consistenta nadei este extrem de importanta. Pentru a reduce numarul ratarilor, este obligatoriu ca sa ramana in permanenta nada pe arcul naditor. Daca aducem linia la mal si arcul naditor este complet gol, inseamna ca nada noastra nu este suficient de aderenta. Interiorul arcului trebuie sa contina nada in permanenta. Nada de pe arc confera greutate ansamblului si asigura autointeparea pestelui, datorita forfacului foarte scurt. Una dintre componentele de baza pentru nadele folosite la metoda feeder este faina de peste, folosita ca atare sau obtinuta din macinarea peletelor. Nu numai ca este foarte lipicioasa, dar este si foarte grasa si, o data ajunsa in apa, degaja efluvii de aroma puternica, care atrag toate ciprinidele la locul nadit. De asemenea, un alt component de baza este PV1, la origine un nutret bogat in melasa, folosit la hranirea bovinelor.

Ceea ce conteaza la acest stil este capacitatea colanta a amestecului si mai putin compozitia sa. Pentru a permite unei nade foarte colante sa lucreze, vom proceda la o supraumectare a ei. Similara pescuitului clasic la naditor, si metoda feeder este o tehnica economica. Pentru o zi intreaga de pescuit, rareori vom avea nevoie de mai mult de 2 kg de nada uscata. In functie de distanta de pescuit, incarcam arcul naditor cu mai multa sau mai putina nada. In timpul verii pestii reactioneaza rapid la zgomotul produs de lansarea repetata a naditorului. Ritmul de lansare a arcului naditor variaza de la 5 la 10 minute si chiar la 30 de minute, atunci cand pescuitul este dificil si pestii sunt mofturosi. In nada de arc se pot adauga seminte de canepa si boabe de grau sau porumb, de asemenea, pelete, rame tocate sau casteri, dar nu se recomanda folosirea viermusilor vii, pentru ca acestia, prin miscarea lor continua, "sparg" nada. Pentru cei care vor sa foloseasca viermusi, se recomanda omorarea acestora in prealabil, prin oparire, congelare sau asfixiere.

Pescuitul cu metoda feeder are marele avantaj al simplitatii si eficacitatii, cu conditia respectarii unor reguli simple, deja descrise.
Este uimitor modul in care pestii care, la alte monturi mai fine, dau rateuri smulg efectiv lanseta din mainile pescarului, la folosirea metodei feeder.