Bolile pestilor exotici

Bolile pestilor exotici

Este extrem de importanta detectarea bolilor la pesti cat mai devreme posibil, deoarece tratarea prompta poate salva pestii afectati si mai ales poate impiedica proliferarea bolii in tot acvariul. Din pacate, unele probleme ale pestilor nu pot fi diagnosticate din timp pentru ca nu au simptome specifice vizibile. Totusi, majoritatea bolilor au simptome caracteristice externe usor de recunoscut.

Usurinta identificarii semnelor de boala depinde de observarea regulata a pestilor, de familiarizarea fiecaruia cu aspectul normal si comportamentul pestilor. Aceasta ar trebui sa previna ingrijorarile de prisos din pricina caracteristicilor individuale ale unor specii, care vazute la alti pesti ar reprezenta semne de boala.

De asemenea, trebuie tinut cont de faptul ca anumite specii sunt predispuse la anumite boli.

Daca aveti indoieli cu privire la diagnostic, discutati-l cu un crescator experimentat sau cu un veterinar.

Efectul bolilor asupra pestilor

Parazitii

Adesea, pestii servesc drept gazda parazitilor. Majoritatea acestora se hranesc cu stratul de mucus de pe piele si branhii, cei mai mari penetreaza tesuturile si se hranesc cu sange si fluidele prezente in tesuturi. In general, parazitii microscopici sunt usor de tratat cu substante adaugate in apa, desi cativa sunt rezistenti la tratament in unele faze ale existentei lor. Mare parte din parazitii adulti sunt indepartati cu mana, dar larvele trebuie tratate cu chimicale.

Bacteriile si mucegaiurile

Aparitia acestora este determinata de conditiile proaste de viata din acvariu, cauzate fie de materiile vegetale moarte, excremente sau hrana nemancata. Cea mai buna aparare contra lor o constituie pastrarea unui mediu curat, bine oxigenat, hranirea adecvata a pestilor, intr-un cuvant profilaxia. Unele bacterii sunt tratate cu medicamente specifice, altele cu preparate antibacteriene universale.

Deranjamente ale pielii

Cele mai multe sunt cauzate de bacterii sau paraziti. Semnele initiale sunt vizibile:

- pestii incearca sa se scarpine de pietre sau de substrat;

- culorile sunt spalacite si terne;

- ochii arata incetosati si mohorati.

Daca nu se trateaza, pot aparea alte semne:

- inotatoare cu aspect zdrentuit si tocit;

- lipsa apetitului;

- coloratie gri datorata productiei excesive de mucus;

- zone inflamate, rosiatice.

Infectiile bacteriene au semne aditionale:

- portiuni albe distincte, cateodata cu filamente albicioase vizibile;

- eroziuni ale inotatoarele sau ulcere.

Pestii extrem de afectati prezinta:

- ulcere;

- hemoragii in jurul ochilor;

- inotatoare inrosite;

- ochi bulbucati (exoftalmie);

- solzii zbarliti.

Afectiuni ale branhiilor

Ca si afectiunile noastre respiratorii, infectiile branhiilor la pesti pot fi usoare sau severe. Aceste afectiuni nu sunt imediat vizibile, desi pot exista anumite semne:

- pestele poate refuza mancarea;

- pestele poate inota doar la suprafata apei, pe langa piatra de aer sau la filtru (unde nivelul de oxigen este cel mai ridicat);

- operculii se pot misca mai rapid decat in mod normal;

- branhiile pot fi mai des vizibile, caz in care ele pot aparea a fi inflamate si mai gri decat in mod normal;

- urme inchise sau deschise la culoare (paraziti individuali) pot aparea pe branhii;

- zone mari, erodate pot aparea acolo unde tesutul a fost mancat;

- mucusul ar putea atarna de pe branhii.

Dupa un timp, branhiile se ingroasa ca raspuns la iritatia cronica, iar aceasta sufoca pestele incetul cu incetul, ducand la moarte.

Cauzele pot varia de la parazitozele date de Costia, Chilodonella sau Trichodina, parazitii de branhii sau afectiunile bacteriene.

Afectiunile ochilor

Multe boli care afecteaza pielea pestilor pot afecta si ochii lor. Manipularea neglijenta a pestilor combinata cu conditia proasta a apei cauzeaza adesea raniri minore care permit bacteriilor sau mucegaiurilor (mai ales Saprolegnia) sa se instaleze.

Sunt trei mari semne care indica probeleme oculare:

- excrescente ca o pasla (semn de mucegai);

- mucilagii ca o ceata, care se pot datora unei schimbari a apei, unei infectii bacteriene sau unor paraziti ai pielii;

- exoftalmie, cauzata de obicei de septicemie sau tuberculoza.

Hidropizie

Acest termen insemna de obicei apa in abdomen, dar la pesti desemneaza toate afectiunile care fac abdomenul sa se umfle in mod anormal. Acestea nu pot fi diferentiate intre ele fara o necropsie.

Hidropizia cronica este umflarea incetul cu incetul a abdomenului datorita cancerului organelor interne sau prezentei parazitilor mari (fie efectul marimii lor, fie al deteriorarii ficatului sau rinichilor). In asemenea cazurilor, hidropizia nu se va extinde la alti pesti atata timp cat se indeparteaza din bazin pestele bolnav.

Hidropizie acuta. Umflarea brusca determina zbarlirea imediata a solzilor. Cea mai comuna cauza este septicemia bacteriana.

Maladia Malawi afecteaza Cichlidele, producand o hidropizie ale caror cauze nu sunt cunoscute, dar care se pot datora bacteriilor sau unei conditii semi-canceroase a stomacului. Se indeparteaza specimenul afectat imediat.

Slabirea

Pierderea inceata in greutate are ca rezultat un aspect neechilibrat (deoarece pestele are un cap de dimensiuni normale pe un corp redus ca diemnsiuni) si se poate datora fie hartuirii de catre un peste mai mare care obstructioneaza accesul la mancare, fie unei boli cum ar fi tuberculoza.

Afectiuni ale vezicii inotatoare

Un mod de inot anormal sau dificultatea unui peste de a-si mentine echilibrul se pot datora:

- unei vezici deformate congenital;

- cancerului sau tuberculozei unor organe invecinate vezicii;

- constipatiei;

- proastei nutritii;

- frigului;

- infestarilor serioase cu paraziti sau cu bacterii.

Daca suspectati probleme ale vezicii inotatoare ar trebui sa verificati si sa tratati mai intai alte boli. Daca ati eliminat alte cauze, asigurati-va ca hraniti corect pestii si verificati daca acestia defeca normal. In cele din urma, verificati dca temperatura este stabila si la nivelul adecvat speciilor pe care le cresteti.

Diagnostic vizual

La inspectarea pestilor, trebuie sa va uitati dupa orice schimbari fizice: aparitia unor excrescente anormale, schimbari in forma corpului pestilor, a solzilor sau a inotatoarelor. Trebuie verificat daca exista paraziti si daca pestii au dificultati la inot. Din nou subliniem ca nu toate schimbarile se datoreaza bolilor, unele specii schimbandu-si culoarea in timpul perioadei de reproducere.

Mai jos prezentam principalele boli pornind de la simptomele lor, ca si tratamentul adecvat, dupa care vom prezenta principalele medicamente si doza in care trebuie administrate.

Probleme de piele

Document online: Deschiderea parasutei de rezerva Document online: Exercitii - triceps - antrenament

Un peste care prezinta semne de deranjamente ale pielii sufera probabil de o boala parazitara vindecabila.

Pestii cu puncte vizibile pe piele, distincte si separate sufera de boala punctelor albe (Ihtioftiriaza). Aceasta boala cunoscuta sub numele de gris afecteaza toti pestii la un moment sau altul. Aceste pete albe de pana la 1 mm in diametru sunt parazitii. Agentul ciliat Ichthyiophthirius care o determina are o existenta ciclica si isi paraseste gazda ca sa se reproduca, creind o gaura in piele, expunand astfel pestele la alte infectii bacteriene sau la actiunea mucegaiurilor. Parazitul se lasa pe fundul bazinului si secreta o substanta gelatinoasa cu care se acopera (chistul). In acest chist se divide pana cand acesta explodeaza eliberand noi paraziti, care pleaca in cautarea unor gazde. In stagiul petrecut in pielea gazdei ca si cel dinauntrul chistului, parazitul este rezistent la tratament. In afara punctelor albe, se poate observa o miscare mai rapida a branhiilor la pestii foarte afectati.

Tratamentul se face inainte de formarea chistului sau dupa ce acesta se dezintegreaza si consta din cresterea temperaturii, formol, verde de malachit si medicamente din comert.

Daca petele sunt numeroase si au un aspect de pudra, pestele este infestat cu Oodinium limneticum. Acest parazit mic se vede ca o pudra aurie pe piele. Penetreaza pielea cu niste 'radacini' cu care se hraneste. Ca si plantele, contine un pigment care foloseste lumina ca sursa alternativa de energie. Un alt simptom este miscarea rapida a branhiilor.

Tratamentul se face cu sulfat de cupru si medicamente din comert.

Pestii cu pete mucilaginoase acoperind aproape toata suprafata corpului, dand un aspect cetos, sunt infestati cu unul dintre parazitii Costia, Chilodonella sau Trichodina.

Daca observati imbolnavirea inainte de a afecta branhiile, incercati un medicament din comert. Daca nu merge, parazitul este probabil Chilodonella, si ar trebuie sa tratati pestii cu formol. Daca sunt afectate brahiile, aplicati o baie cu sare, urmata de o baie cu formol daca parazitul se dovedeste a fi rezistent la sare.

Daca astfel de pete acopera doar ochii, atunci este vorba de o boala de ochi, despre care am vorbit mai sus.

Daca aceste pete apar la gura si constau in filamente foarte scurte si fine, pestele este atacat Chondrococcus columnaris. Aceasta este o bacterie care formeaza niste fire subtiri. Viviparii sunt in mod special susceptibili la aceasta infectie. In afara de acele tufe albe la gura, un alt simptom este prezenta unor portiuni albe pe trup.

Tratamentul in prima faza este aplicarea unor medicamente din comert, iar daca acestea nu au efect se adauga antibiotice in apa. Ideal ar fi ca aceste antibiotice sa fie prescrise de veterinar. Evitati folosirea minciogului pentru prinderea pestilor bolnavi; folositi-l ca sa-i fugariti pana intra intr-o punga de plastic. Ca masura preventiva, adaugati putina sare in acvariile cu vivipari.

Pestele care are pe corp pete mucilaginoase constand intr-un soi de pasla sau bumbac (vata) grupata in tufe este atacat de Saprolegnia. Acest mucegai poate ataca orice tip de peste, dar este intalnit mai ales la speciile de apa rece. Algelor le place sa stea pe acest mucegai ca bumbacul, dandu-i un aspect murdar. De obicei actiunea mucegaiurilor este efectul secundar al unor alte probleme, cum ar fi ranirile mecanice sau infestarile cu paraziti.

Tatamentul se face cu sare, verde de malachit sau albastru de metil. Trebuie cautata cauza initiala a problemei.

Uneori parazitul care infesteaza pestele este vizibil. Daca parazitul are forma de vierme (longilina), este vorba de Lernaea. Daca este rotund, avem de-a face cu Argulus. In ambele cazuri pestele se freaca de obiecte.

Mai intai trebuie extras parazitul cu o penseta; daca nu iese, aplicati-i putina sare (aveti grija sa nu puneti sare pe peste). Urmatoarea faza este ca nu cumva pe ulcerul lasat de parazit sa actioneze bacterii sau mucegaiuri, deci se aplica un tratament profilactic.

Daca pestele prezinta ulcere si/sau inotatoarele inrosite, motivul sunt bacteriile, iar boala se numeste septicemie. Este rezultatul conditiilor proaste din acvariu. Bacteriile intra in circuitul sanguin si circula prin tesuturi cauzand inflamatii. Atacarea vaselor de sange si a tesutului inimii au ca rezultat curgerea lichidelor in abdomen, provocand hidropizie. Vasele de sange inflamate din piele si de la baza inotatoarelor se vad din exterior. Alte simptome sunt mici hemoragii la nivelul ochilor, comportament anormal, lipsa apetitului.

Pentru aceasta boala trebuie administrate antibiotice.

Probleme de inot

Daca pestele este dezechilibrat, atunci are o boala a vezicii inotatoare.

Daca pestele inoata chiar sub suprafata apei si respira normal, aceasta indica lipsa oxigenului din apa.

Daca pestele se mentine la suprafata apei si ramane linistit, chiar daca este atins, motivele pot fi: un pH prea scazut al apei, intoxicare (de ex. cu metale) sau este intr-o faza terminala a unei boli.

Cand pestele respira rapid si are branhiile palide, tinute deschise, atunci este infestat cu vreun parazit sau parazitul specific branhiilor Dactylogyrus.

Daca un peste nou introdus este foarte agitat, incearca sa sara din bazin sau sta la suprafata, motivul este fie temperatura prea mica fie pH-ul prea mic.

Medicamentele se gasesc in comert, iar pentru cele care apar in diferite concentratii exista indicatii de folosire

Mentinerea unei temperature corecte

Aceasta este usoara in conditiile existentei incalzitoarelor cu termostat, dar termometrul trebuie verificat constant pentru a detecta o eventuala defectiune la timp. In cazul defectarii incalzitorului sau al unei pane de curent, caldura se pierde incetul cu incetul, ci cu cat este bazinul mai mare, cu atat se pierde mai incet. In asemenea circumstante, acvariul poate fi protejat cu o patura. Problema inversa se pune pe timpul caniculei; in mod normal o buna aerare mentine nivelul de oxigen la un nivel acceptabil, dar in cazuri extreme se poate recurge la pungi de gheata lasate sa pluteasca pe apa.

Mentinerea caltatii apei

Calitatea apei depinde de filtrul folosit; dar un filtru calitativ nu este suficient: acesta trebuie curatat periodic. De asemenea, materialul filtrant trebuie si el curatat (adesea poate fi refolosit dupa spalare). Tuburile din/in apa trebuie si ele intretinute, iar algele care se formeaza pe ele indepartate. Cele mai multe dintre filtrele electrice au motorul sigilat, dar altele pot necesita intretinere (de ex. lubricare). Cat de des trebuie curatat un filtru depinde de tipul si numarul pestilor, ca si de marimea si eficienta filtrului. De exemplu, filtrele mici in bazine cu pesti care mananca mult se vor bloca repede. Filtrele-placa necesita foarte putina intretinere. Din cand in cand ar trebuie indepartate depunerile de sub placa filtranta. De asemenea, pietrisul trebuie afanat cateodata pentru nu se tasa prea mult pe placa. La un alt nivel, trebuie sa avem mainile curate inainte de a umbla in acvariu.

Schimbarea apei

Un filtru eficient intretine calitatea apei, dar schimbarea periodica a unei parti a apei are si rolul de a improspata substantele nutritive necesare plantelor. Se recomanda schimbarea a aproximativ 20% din volumul de apa odata la 3-4 saptamani. Aceasta actiune reduce (prin indepartare sau diluare) cantitatea de materii reziduale dizolvate in apa. O alta actiune necesara este completarea apei pentru a o inlocui pe cea care se pierde prin evaporare, mai ales daca nu exista capac. Trebuie amintita si aici necesitatea de a verifica pH-ul apei si de a nu provoca variatii bruste in nivelul acestuia.

Iluminarea

Inaintea inlocuirii sau ajustarii lor, lampile trebuie scoase din priza. Acestea trebuie verificate daca functioneaza la parametrii normali, altfel pestii si plantele nu vor creste. Si reflectorul trebuie curatat periodic. Ar fi bine se instaleze si un geam acoperitor pentru a reduce defectarea lampilor din cauza condensului.

Programul de intretinere

In general, este nevoie ca unele operatiuni de intretinere sa fie facute zilnic, altele odata pe saptamana, pe cand altele au nevoie numai de o atentie periodica.

Operatiuni zilnice :

Verificati daca toti pestii sunt prezenti si in stare buna. Asigurati-va ca temperatura este la nivelul corect.

Operatiuni saptamanale :

Indepartati frunzele de plante moarte. Retezati plantele carec cresc rapid si replantati mladitele noi. Adunati reziduurile adunate pe fundul acvariului.

Operatiuni periodice :

Curatati si/sau inlocuiti mediul de filtrare. Schimbati 20% din cantitatea de apa. Curatati algele de pe geamul frontal si de pe geamul acoperitor. Afanati substratul, mai ales in cazul filtrelor-placa. Verificati nivelul pH-ului. Inspectati pietrele de aer, sa nu se produca blocaje. Curatati filtrul si valvele de aer din pompa de aer. Verificati toate conexiunile tuburilor, mai ales la pompele electrice. Inlocuiti lampile daca nu mai lumineaza corect; cele fluorescente trebuie inlocuite dupa lungi perioade de functionare.

Mentinerea sanatatii acvariului

Carantina: Toti pestii, de oriunde ar proveni, calatoresc ceva timp pana ajung la magazinele de pesti In consecinta, ei trebuie sa se refaca pana ajung in acvariile cumparatorilor. Aceasta perioada de odihna ar trebui sa aiba loc in bazinele din magazin, unde ar trebui observate si eventualele boli. Totusi, cumparatorul nu trebuie sa se bazeze pe corectitudinea vanztorilor, mai ales daca este incepator si nu recunoaste eventuale simptome. De aceea pestii trebuie introdusi intr-un bazin separat pentru carantina. Printr-un proces similar trebuie sa treaca si plantele, mai ales ca acestea pot purta pe frunzele lor diferiti agenti nedoriti in acvariu.

Reducerea factorilor de stress: Stressul este cauzat de manipularea gresita sau de tratamentul brutal aplicat pestilor. In legatura cu acest aspect, este important sa invatam sa umblam cu mare cu grija cu pestii. Si procedura prin care se muta pestii dintr-un bazin in altul sau la distante mai mari este importanta. Un peste care suporta mult stress este mai vulnerabil la boli decat unul tratat cu grija. O alta sursa de stress este ciocanirea in geamul acvariului, deci pozitionati bazinul intr-un loc unde este mai greu sa fie lovit accidental si descurajati copiii carora le place sa ciocaneasca in geam. Unii pesti se pot obisnui cu aceste ciocaniri, daca li se creeaza un reflex conditionat (ciocanirea urmata de hranire). De asemenea, orice vibratii violente create de trantirea puternica a usilor trebuie evitate, la fel si pozitionarea televizorului sau a difuzoarelor langa acvariu. Lumina aprinsa pe timpul noptii conduce la un stress 'cronic'. (oare de ce isi inchipuie unii acvaristi incepatori ca lumina trebuie aprinsa noaptea?!) Cel mai important motiv de stress este totusi amestecul de pesti incompatibili si ca dimensiune si ca comportament, sau absenta pesterilor, in general a ascunzatorilor.

Transportul pestilor

Mutarea pestilor intre acvarii trebuie facuta cu mincioguri potrivite ca marime cu dimensiunile pestilor. Minciogurile trebuie manuite cu grija, pentru a nu cauza rani pestilor. Inca o data mai mentionam necesitatea dezinfectarii lor, mai ales daca au fost folosite pentru a muta pesti bolnavi. Transportarea pestilor pe distante mari se face in pungi de plastic transparente. Au inceput sa apara si la noi in comert pungi speciale, cu fundul rotund si lungi. Punga nu se umple cu apa pana la locul unde se inchide, ci se lasa si aer: o treime apa si doua treimi aer. Oricum, acest mod de transport este bun pentru distante scurte. Pentru destinatii indepartate se pot folosi recipiente speciale. Transportarea lor NU se face in borcane, pentru ca pestii se lovesc de peretii acestora, cauzandu-si rani.

Tratamente pentru boli la pestii de acvariu

Originea bolilor

Originea bolii poate fi externa:

- introducerea unui peste stresat de calatoria pe care a facut-o din tara de origine sau de stocarea lui la respectivul comerciant: el se poate imbolnavi si contamina alti pesti.

- introducerea unui peste purtator sanatos sau bolnav.

- introducerea de apa poluata de origine naturala.

- introducerea accidentala a unor diferite substante nocive, fum de tigara sau aerosoli.

In mod evident trebuie luate toate masurile de prevenire pentru evitarea unor astfel de accidente.

Bolile pot avea si origine interna, fiind vorba de o dereglare a echilibrului general, care duce la dezvoltarea unor boli prezente la unii pesti purtatori sanatosi.

- scaderea temperaturii sau socuri termice, adica variatii bruste, intr-un sens sau in altul, provocate de o dereglare a sistemului de incalzire.

- scaderea nivelului oxigenului.

- exces de materii azotate, datorare unei proaste functionari a filtrului sau a numarului mare de pesti.

- calitatea generala a apei.

- rani primite in cursul unei lupte sau al unei parade nuptiale putin agitate, socuri sau rani in urma atingerii decorului.

- subalimentatie sau alimentatie incorect echilibrata.

- prezenta unor plante in descompunere.

Prevenirea bolilor

Mai bine sa previi boala decat sa o vindeci: acest vechi si intelept proverb este perfect valabil in acvariofilie. Prevenirea bolilor implica o extrem de atenta observare zilnica a pestilor si mai ales a mediului, lucru care necesita unele cunostinte. Cea mai buna prevenire ramane echilibrul cat mai corect al acvariului.

Bolile si tratamentele lor

In mod global distingem doua tipuri de boli: boli infectioase si boli neinfectioase. Primele sunt provocate de microorganisme, cum sunt bacteriile, ciupercile sau virusii purtati de pesti. Factorii declansatori sunt binecunoscuti: stres, proasta alimentatie, scaderea temperaturii. Unele organisme patogene au un ciclu de viata mixt: o parte in organismul pestelui, o parte in apa.

Maladiile neinfectioase nu sunt provocate de organisme patogene, ci de mediul poluat si sarac in substante hranitoare (proasta calitate a apei, subalimentatie). Se vor evita cocteilul de medicamente si supradozajul, inutile sau daunatoare. Se va respecta durata tratamentului chiar daca in aparenta simptomele dispar repede. Totusi starea de sanatate va ramane in atentia voastra pe tot parcursul vietii pestilor. In timpul tratamentului, alimentatia pestelui trebuie sa fie moderata, dar cu alimente naturale. Dupa vindecare, ii vom furniza o alimentatie variata si bine echilibrata in substante organice, vitamine si saruri minerale pentru a-i intari starea generala.

Diferitele etape ale unui tratament

1. Plasarea pestelui intr-un acvariu-spital

2. Cresterea temperaturii pana la 27-28° C

3. Oprirea filtrarii, iar in cazul apei de mare a absorbantului de spuma, crescand aerajul

4. Diluarea medicamentului, daca e necesar

5. Varsarea pogresiva a medicamentului in acvariu, operatiunea va dura minimum o ora, chiar o zi in cazul sulfatului de cupru

6. Respectarea intocmai a duratei tratamentului

7. Golirea pe jumatate a acvariului, apoi umplerea pana la nivelul anterior cu apa identica cu cea de origine

8. Schimbarea 1/10 din volum in fiecare zi timp de 5 zile, utilizand o apa identica

9. Reinnoirea tratamentului daca acest lucru este necesar

10 Repunerea in functiune a filtrului si eventual, a absorbantului de spuma

11. Readucerea progresiva a temperaturii la nivelul initial - operatie ce dureaza 3 zile

12. Restabilirea aerajului la nivel initial.

Intr-un acvariu de ansamblu se incepe de la punctul 2.

Acvariul-spital

Se utilizeaza o cuva mica din sticla lipita, in care se pune numai materialul necesar ingrijirii pestilor. Nu exista plante, nici de sol nici de decor, cu exceptia cazurilor de pesti timizi prin structura: in acest caz li se ofera un adapost din material artificial, de exemplu PVC. Nu este necesara o filtrare normala, putem utiliza un mic filtru interior continand doar spuma. In schimb, aerajul este foarte important, unele produse influentand nivelul oxigenului. Temperatura va fi ridicata pana la 27-28° C.

Este preferabil ca acvariul-spital sa fie situat intr-un loc linistit si putin luminos, pentru a favoriza vindecarea pestelui. Geamurile acvariului pot fi acoperite cu perdele pentru filtrarea luminii. Dupa utilizare, acvariul precum si materialul folosit vor fi dezinfectate: se vor folosi 4 ml de apa de Javel la 100 l de apa, se va face o primenire timp de 24 de ore, apoi mai multe curatari succesive.

Medicamente pentru pesti de acvariu

Exista un anumit numar de medicamente vandute in toate magazinele de specialitate, specifice uneia sau mai multor boli. Progresele deosebite facute in acest domeniu sunt constante: noi medicamente extrem de eficace pentru pestii marini au aparut in ultimii ani. Este important sa respectam doza si durata tratamentului.

Bolile bacteriene pot fi tratate cu mult succes cu antibiotice. Totusi, nu va sfatuim sa folositi aceste substante greu de procurat, si care pot duce la crearea unor tulpini rezistente. Putem utiliza diferite produse chimice, cu conditia sa respectam dozele.

In primul rand, sarea de bucatarie este eficace in anumite cazuri doar pentru pestii de apa dulce. Ea se introduce in apa progresiv pana la 5-10 g/litru, dar nu trebuie depasita aceasta doza! Dupa vindecare, revenim progresiv la apa initiala nesarata, prin schimburi succesive a 25% din volumul recipientului pe zi.

Albastrul de metil este eficace impotriva ciupercilor. Se dizolva 1g pe pudra, pe care o putem gasi in farmacie, in 1 l de apa. Se trateaza pestii cu 0 pana la 1 ml/litru din aceasta solutie, iar ouale cu 1 ml/litru. Apoi se schimba in mod progresiv cate 25% din volumul de apa pentru a elimina produsul. Albastrul de metil nu se foloseste in apa de mare.

Verdele de malahit este deosebit de eficace impotriva ciupercilor, dar si impotriva ihtioftiriozei. O solutie de 1 g la 10 litri se prepara chiar in momentul folosirii, durata tratamentului nu trebuie sa depaseasca 2 ore.

Formolul este activ impotriva parazitilor externi. Se va utiliza o solutie de formaldehida 40%, disponibila in comert, care se va dilua in proportia de 20ml/100litri de apa. In general tratamentul dureaza intre 15 si 20 de minute, in nici un caz el nu trebuie sa depaseasca 30

Sulfatul de cupru este un produs adeseori utilizat in apa de mare, dar este toxic pentru nevertebrate si unele vegetale. Pestii trebuie sa fie tratati intr-un acvariu-spital daca nu sunt singurii ocupanti ai recipientului marin. Se dizolva 16 g de cristale in 1 litru de apa, doza de tratament este de 10ml/100 litri de apa avand ca baza acest nivel de diluare. Din motive de precautie, se introduce in acvariu doar doza pentru o singura zi.

Albastrul de metil, verdele de malahit si sulfatul de cupru se dizolva in apa distilata. Toate produsele, cu exceptia sarii, trebuie sa fie conservate in loc intunecos si rece, ideal fiind frigiderul. In acest caz trebuie sa fim atenti la eventualele pericole, mai ales pentru copii, care ar putea fi atrasi de lichidele colorate.

Principalele boli in acvariu

Simptome: Puncte albe pe corp si pe inotatoare (de marimea unei gamalii, maximum 1 mm)

Numele bolii: Ihtioftirioza

Cauza: Protozoar parazit, Ichthyophtirius

Tipul de apa: Apa dulce

Tratamente: Cresterea temperaturii, formol, verde de malahit, medicamente din comert

Observatii: Contagioasa, ea se declara daca temperatura scade de o maniera importanta.

Simptome: Puncte albe mai mici decat cele precedente, formand chiar un strat subtire, inotatoarele uneori lipite, atingeri ale decorului

Numele bolii: Oodinioza

Cauza: Parazit unicelular, Oodinium, prevazut cu un flagel pentru deplasare

Tipul de apa: Apa dulce, dar mai ales apa de mare

Tratamente: Sulfat de cupru, medicamente din comert

Observatii: Uneori dificil de depistat la debutul ei.

Simptome: Identic cu precedentul, dar punctele sunt mai mari

Numele bolii: Cryptocarioza

Cauza: Protozoar parazit, Cryptocarion

Tipul de apa: Apa de mare

Tratamente: Sulfat de cupru, medicamente din comert

Observatii: Uneori este insotita de mici pete sangerande, pestii au dificultati respiratorii.

Simptome: Smocuri albe cu aspect pufos

Numele bolii: Spuma, Saprolegniaza

Cauza: Ciuperci, dintre care Saprolegnia

Tipul de apa: Apa dulce, rar apa de mare

Tratamente: Sare, verde de malahit sau albastru de metil (cu exceptia apei de mare: sulfat de cupru, medicamente din comert)

Observatii: Dezvoltarea bolii este favorizata de rani.

Simptome: 1 sau ambii ochi umflati anorlam

Numele bolii: Exoftalmie

Cauza: Bacterii, virusuri, ciuperci, cateodata impreuna

Tipul de apa: Apa dulce si apa de mare

Tratamente: Medicamente din comert, sulfat de cupru

Observatii: Uneori dificil de tratat.

Simptome: Abdomen umflat, inotatoare dezlipite de corp

Numele bolii: Hidropizie

Cauza: In principal bacterii

Tipul de apa: Apa dulce si apa de mare

Tratamente: Sulfat de cupru, medicamente din comert

Observatii: Contagios, uneori dificil de tratat.

Simptome: Operculii indepartati, inot nesigur, viermi minusculi pe branhii

Numele bolii: Girodactiloza

Cauza: Vierme parazit, Gyrodactylus

Tipul de apa: Apa dulce

Tratamente: Sare, sulfat de cupru

Observatii: Dificil de depistat.

Simptome: Inspiratia aerului de la suprafata

Numele bolii: "Lipsa de oxigen"

Cauza: Aeratie defectuoasa, echilibrul general al acvariului perturbat

Tipul de apa: Apa dulce si apa de mare

Tratamente: Cresterea aerajului, verificarea si ajustarea parametrilor apei

Observatii: Inspirarea aerului de la suprafata este uneori simptom de boala infectioasa.

Simptome: Slabire, crestere perturbata

Numele bolii: "Probleme alimentare"

Cauza: Subalimentare sau lipsa de vitamine

Tipul de apa: Apa dulce si apa de mare

Tratamente: Alimente proaspete si hrana vie in alternanta

Observatii: Posibilitatea de a incorpora solutii vitaminizate din comert.

Simptome: Agitatie, inot dezordonat, comportament neobisnuit

Numele bolii: "Proaste conditii de crestere"

Cauza: Probleme de oxigen, slaba calitate a apei (mai ales substante azotate)

Tipul de apa: Apa dulce si apa de mare

Tratamente: Cresterea cantitatii de oxigen, schimbarea unei treimi din apa, verificarea calitatii sale (nitriti, pH)

Observatii: Simptomele se pot aplica si la o boala infectioasa.

Simptome: Deformare a scheletului alevinilor

Numele bolii: "Problema ereditara"

Cauza: Origine genetica (genitorii)

Tipul de apa: Apa dulce si apa de mare

Tratamente: Daca multi alevini sunt afectati, inseamna ca exista o problema genetica a parintilor, deci trebuie separati

Observatii: Este frecvent cazul in care cativa alevini dintr-o generatie sunt afectati.