trei voblere pentru ape reci.

Malin Musetescu

Odata cu sosirea toamnei si racirea apei, locurile care in timpul verii s-au remarcat printr-un pescuit fructuos la stiuca, nu mai aduc nici macar o ratare. Pescuitul de toamna si iarna al stiucii este sensibil afectat de schimbarile termice si mai ales de viteza cu care acestea se produc. Este momentul in care lansetistul trebuie sa-si adapteze tehnica, tactica si echipamentul acestor conditii, cautand stiuca acolo unde are noile terenuri de vanatoare si sa-i ofere nalucile pe care aceasta este tentata sa le accepte ca prada.

Voblerele care evolueaza bine in ape putin profunde (shallow runner), pot fi ideale pentru pescuitul stiucii in ape reci, cand pestii marunti se retrag temporar spre maluri, cautandu-si refugiul in structura acestor zone. Aceste voblere lucreaza cel mai bine cand tatoneaza substratul cu barbeta, lovindu-se de el, sau cand se lovesc de obstacole (craci, pietre etc.). Acest tip de evolutie  determina naluca sa se balanseze de pe un flanc pe altul sau sa-si ridice coada in functie de unghiul sub care are loc impactul. Evolutia devine astfel eratica dand senzatia unui peste ranit, speriat si dezorientat, prada usoara pentru stiuca.

Cu cat zonele explorate vor avea mai multe obstacole pentru naluca, cu atat vor fi mai multe locuri de adapost pentru prada, cat si mai multe posibilitati de camuflare pentru rapitor. Apa putin adanca va va da sansa sa recuperati naluca in cazul in care ramane agatata in structura. Folosirea unei barci este ideala nu numai pentru un acces usor in zonele izolate de mal datorita peretelui de stuf ci si datorita mobilitatii de care trebuie sa va folositi atunci cand aveti de salvat un vobler pretios. Recomand sa nu lipseasca din trusa dezagatatorul, care are avantajul de a scoate si naluca si lansetistul din situatii dificile.

        Cu toate ca in apele descrise mai sus si teoria si practica au demonstrat ca rotativele mai mari (rotatie lenta) si nalucile din silicon dau rezultate multumitoare, voblerele si-au confirmat in multe randuri versatilitatea si eficienta mai ales in locuri intens pescuite cu primele doua tipuri de naluci.

CORDELL BIG-O.

Aparut pe piata inca din 1967, este un vobler "fat", de dimensiuni mari (5/8 oz, 3 ˝ inch), care lucreaza bine in ape tulburi. Are o amplitudine mare a balansului si un zgomot puternic (pe frecvente joase) datorita bilei mari din interior. Greutatea destul de mare a acestei naluci necesitata, pentru lansari precise, o lanseta din clasa de putere medium si o actiune moderate sau fast.

BAGLEY'S  KILLER B II.

Cand plantele subacvatice de la maluri incep sa se rareasca odata cu racirea apei, stiuca are oportunitatea sa-ai mute spatiul de vanatoare in aceste zone. Este momentul in care rotativele mari, cu paleta in forma de salcie (willow leaf), cu bataie ampla si rara, dau rezultate bune. La fel de eficient este insa si acest Bagley's care, in timpul unei recuperari moderate, se mentine la 50-60 cm adancime, fiind chiar mai usor de de purtat printre ierburi decat o rotativa grea. Cele mai bune rezultate le da explorand zona de atac printr-o survolare razanta a tufelor de bradis scufundate. De dimensiuni mai mici decat voblerul anterior, Killer B II este echipat cu o bila  mobila (rattle) care face naluca destul de "zgomotoasa" in timpul recuperarii.

RAPALA SHALLOW SHAD RAP SR 5.

Toamna, in ape limpezi, acest vobel da rezultate rezultate bune doarece stiuca devine circumspecta si destul de ezitanta in alegerea victimelor. Rapala Shallow SR poate fi chiar mai eficient decat nalucile soft-plastic (grubs si shad) deoarece are o vibratie marunta, discreta si un aspect natural. Nu are bile interioare si un joc saltat, cu stopari scurte, permite nalucii flotabile sa se ridice peste obstacole.

        ALEGEREA NALUCII.

        Temperatura si transparenta apei dau - prin insumare - cheia alegerii unei naluci. In apa rece, trebuie ales un vobler cu oscilatie marunta, in cazul in care si transparenta apei este de minim 30 cm.

        O usoara incalzire a apei va determina cresterea activitatii stiucii, care va fi dispusa sa atace voblere ceva mai "bataioase", cu o vibratie mai ampla.

        Spre exemplu, voblerele fat-free sau flat (aplatizate lateral) au o oscilatie foarte larga, ceea ce le face eficiente primavara si vara, in timp ce iarna acest tip isi va pierde din atractivitate.

        Cand transparenta apei este scazuta si corelam asta cu temperaturi sub 10 grade, alegerea unui vobler mai "violent" in actiune va contracara lipsa de vizibilitate.

        Deasemenea, transparenta apei este o coordonata ce stabileste culoarea nalucii. In ape cu transparenta scazuta (sub 20 cm), chartreuse, fire tiger sau alte paternuri in aceeasi gama cromatica vor fi alegerea potrivita. Cand vizibilitatea creste, culorile si paternurile naturale vor fi cele mai eficiente.

        Dimensiunea voblerului este alt parametru ce va determina stiuca sa atace. Ca regula generala - apele reci determina rapitorii sa caute o prada de dimensiuni mai mici, insa este la fel de important sa fie adaptata dimensiunea nalucii cu pestisorii-prada existenti in apa in care se pescuieste la momentul respectiv.

        Ricoseul voblerelor shallow, aparut in urma lovirii de diferite obstacole sau de un substrat dur confera evolutiei acestora un aspect eratic, imprevizibil. Momentul ce urmeaza ricoseului, cand voblerul ramane cateva fractiuni de secunda suspendat, aparent in deriva, surprinde stiuca si o determina  sa atace fara somatie.

        Folosirea voblerelor shallow in apele de toamna sau chiar iarna (cand temperatura se situeaza undeva in jurul a 7-8 grade) cere din partea lansetistului imaginatie, indemanare si perseverenta. Chiar si riscul pe care si-l asuma lansand o naluca scumpa - raportat la pretul unui shad din silicon sau a unei rotative - cere un anume curaj. Experienta arata insa ca tocmai acesti pescari, care incearca o gama variata de naluci vor aborda tehnica potrivita locului si momentului potrivit.

SPINNING II

Alegerea Nalucii

        Mai mult ca orice sport desfasurat in aer liber, pescuitul este dependent de conditiile de mediu. Un pescar incercat va "supravietui" probabil vicisitudinilor meteo, infruntand arsita, gerul, ploaia si ninsoarea. Indiferent insa de sacrificiile facute de noi pentru a fi acolo, pe malul apei, pestii vor raspunde sau nu provocarilor pescaresti, ajustandu-si activitatea si comportamentul exclusiv in functie de starea ecosistemului acvatic.

       Cum pescuitul sportiv se bazeaza in special pe bunavointa pestilor de a manca, lansetistul trebuie sa priveasca serios acei factori care influenteaza comportamentul de hranire al vietuitoarelor acvatice. Fiecare specie de pesti (fie ei rapitori, fie "pasnici") are caracteristici de hranire legate de preferintele de mediu (adica tocmai acel habitat in care s-a integrat in cursul evolutiei).

        Intensitatea hranirii si respectiv agresivitatea fata de naluci este masura stabilirii unui optim de mediu.

Pe de o parte, proprietatile fizice si chimice ale apei vor determina cantitatea de oxigen solvit , element ce sta

(intr-un raport direct proportional) la baza stabilirii unei rate crescute a metabolismului si deci a intensitatii de hranire. Oxigenul (dependent la randul sau de temperatura, pH, ionizare si presiune atmosferica) va conditiona pestele in paralel cu temperatura apei. Organisme poikilotereme (avand temperatura mediului ambiant) pestii isi vor regla activitatea in functie de cat de calda sau de rece este apa. Astfel, o temperatura scazuta (apa bogata in oxigen) - in afara optimului termic - va determina o scadere a activitatii (hibernare), o crestere a temperaturii - in limitele optimului termic - va duce la o crestere a activitatii, in timp ce o crestere exagerata a temperaturii - depasind optimul termic - va conduce la o stopare a activitatii.

        In al treilea rand, daca oxigenul si temperatura permit o rata crescuta a metabolismului, pestii vor trebui sa gaseasca acea portiune de apa in care sunt cel mai bine adaptati si in care se pot hrani cu maxim de eficienta. Pestii vor alege un habitat in functie de structura, termen ce desemneaza profilul albiei, tipul de sedimente (de la mal la pietris), vegetatie, bolovani, gropi, copaci scufundati, curent.

        Cunoscand parametrii ce definesc specia cautata, lansetistul va reusi sa localizeze rapitorul si sa-si prezinte naluca in acel loc in care exista cea mai mare sansa sa apara atacul. Pentru a descrie un tablou complet, trebuie spus ca poluarea si modificarile majore ale ecosistemelor acvatice (interventii antropice) afecteaza in mod dramatic optimul de mediu, eliminand practic o serie de pesti incapabili sa se adapteze noilor conditii, in timp ce reproducerea si migratia (chiar zonala) pot altera sau potenta intensitatea de hranire.

        Daca lansetistul nu poate schimba parametrii de mediu si comportamentul de hranire al pestilor, el se poate folosi de aceste date pentru a construi o strategie ce va conduce la alegerea nalucii, a locului de pescuit, a evolutiei (tipul de deplasare si adancimea la care plonjeaza naluca), a jocului (traseul imprimat nalucii din varga si din mulinare) si a vitezei cu care aceasta strabate zona de atac. Cu alte cuvinte, naluca trebuie aleasa in functie de : 1. modul in care mediul influenteaza capacitatea nalucii de a stimula senzorial pestele; 2. nivelul (intensitatea) la care pestele este apt sa recepteze stimulii senzoriali ai nalucii; 3. gradul in care naluca este recunoscuta si acceptata ca prada..

        ALEGEREA NALUCII IN FUNCTIE DE PARAMETRII MEDIULUI.

        Odata lansata si ajunsa in apa, naluca va deveni o suma de stimuli destinati perceptiei rapitorului. Vobler, soft plastic (shad, twister), lingura oscilanta sau rotativa, spinner-bait si musca artificiala sunt tipuri de naluci care actioneaza ca stimuli vizuali si/sau vibratori sub diferite raporturi.      

        Prezenta vizuala. Culoarea, contrastul, gradul de reflexie si marimea sunt elemente vizuale ce sufera modificari atunci cand naluca se afla o anumita adancime, intr-o apa caracterizata prin transparenta (turbiditate) si culoare. Suprapunerea nalucii pe un anumit fundal (substrat, cer) va fi defapt o importanta integrare cromatica in ambianta. Lafel de importanta este si lumina  prin intensitate si temperatura de culoare -- rasarit, amiaza, apus (vezi PM nr.36/99). Paradoxal, chiar si marimea nalucii devine relativa datorita transparentei apei : cu cat apa este mai incarcata de suspensii cu atat lumina reflectata de naluca este mai difuza. Astfel, un punct va deveni o pata, iar naluca prin difuzia intregului contur va apare ca un obiect mai mare decat in realitate.

        Prezenta sonora. Prin deplasare, indiferent de tipul constructiv, naluca va genera unde de presiune receptate de peste (in functie de frecventa)  auditiv si prin linia laterala.

        Adaptat fiind conditiilor acvatice, pestele nu are o ureche externe, aparatul auditiv preluand vibratiile de inalta frecventa prin intermediul vezicii inotatoare, care are rolul unui corp de rezonanta. Linia laterala sesizeaza undele cu joasa frecventa, caracteristice deplasarii unui corp prin apa si chiar este capabila sa identifice prezenta curentilor sau a unor obstacole aflate in afara perceptiei vizuale.

        In functie de amplitudinea si tipul evolutiei (de la shad la rotativa) vom avea o anumita intensitate vibratorie care trebuie sa tina seama de nivelul senzorial in care se inscrie pestele la momentul respectiv.

        Trebuie stiut ca o apa cu transparenta scazuta are un zgomot de fond mare, prin multiplele reflexii sonore datorate suspensiilor, atenuand stimulii vibratori ai nalucii. Daca adaugam ca mediul acvatic se interpune optic intre peste si naluca stergand detaliile (nu si stralucirile) vom intelege dece lingurile oscilante si rotative, neavand nimic comun cu ceea ce se numeste prada, vor deveni extrem de eficiente in ape cu o transparenta mai scazuta.

        ALEGEREA NALUCII IN FUNCTIE DE GRADUL DE ACTIVITATE AL PESTILOR.

        Intensitatea cu care se hraneste un peste este masura gradului sau de activitate. Stabilindu-se un optim de mediu, pestele va fi activ, deci agresiv fata de o gama larga de naluci. O agresivitate scazuta (muscaturi rare si greu sesizabile, urmariri nefinalizate etc.) indica prezenta unor pesti slab activi si o fluctuatie a parametrilor de mediu ce nu permit atingerea unui optim.

        Cu cat este mai activ, cu atat rapitorul va fi mai apt sa receptioneze stimulii nalucii la intensitati mai mari. Culori ostentative, contrast ridicat, vibratie puternica, sunt trasaturi ale unei naluci pe gustul unui astfel de rapitor.

        Cu cat rapitorul este mai putin activ sau chiar neutru , naluca acceptata va fi una cu un aspect natural, care genereaza stimuli discreti.

        Potrivind naluca gradului de activitate al pestelui, pescarul trebuie sa ajusteze miscarea acestei naluci, astfel incat amplitudinea evolutiei, viteza si jocul sa fie capabile sa declanseze atacul.

        In aceasta ordine de idei, o naluca ce evolueaza amplu (oscilatie sau rotatie larga), jucata mai putin din varga (traseu aproape liniar) si recuperata rapid, va avea o probabilitate mare sa fie atacata de pestele activ. Reversul medaliei - evolutie marunta, joc amplu din varga (fara a brusca naluca) si recuperare lenta vor scoate din apatie rapitorul slab-activ.

        S-a observat ca un peste activ este tentat sa atace o prada de dimensiuni mai mari, deci dimensiunea nalucii trebuie sa se conformeze acestei observatii.

        Nu in ultimul rand  forma, culoarea si dimensiunea asociaza naluca pestelui-prada. Rapitorul va ataca ceea ce lansetistul are la capatul firului atunci cand este convins ca va putea digera "darul" oferit cu atata marinimie.

		NODUL MONOTEXTIl (ALBRIGHT)- serveste la legarea in prelungire a unui fir textil, de un monofilament. Este extrem de rezistent si poate fi folosit pt. legarea de monofilament sau textil pe struna de otel sau pe fire de diametre groase.
		NODUL SHOCK - folosit la legarea a doua monofilamente de diametre foarte diferite (+/- 30%)
		FISHERMAN'S BEND KNOT - un nod recomandat pt. a lega doua fire de diametre apropiate in prelungire. Se foloseste mai ales pt. fire de diametre mari (>035mm)
		FISHERMAN'S BEND KNOT (2) - o variatie a nodului anterior. Nodul aluneca mai bine prin inele, capetele firelor iesind prin mijlocul nodului.
		BLOOD KNOT - poate cel mai folosit nod pt. legarea forfacelor de musca. Functioneaza cel mai bine pt. diametre destul de apropiate.
		BLOOD KNOT (2) - acelasi nod ca mai sus, dar folosit pt. fire de diametre foarte diferite. Firul mai subtire se pune in 'doua'.
		NODUL TRIPLU - este relativ simplu de realizat si este recomandat pt. monofilamente de acelasi diametru
		NODUL TUBULAR - pentru constructia nodului se foloseste un tub (de preferintza un ac de seringa cu varful rotunjit sau o mmina de pix in cazul firelor de diametre mari). Nodul preferat pt. legarea firului de musca de cel de 'backing'.
		NODUL SIMPLU - se formeaza un nod simplu peste cele doua fire alaturate. Cel mai bun nod pt. fire f. subtiri (<014)
		CANADA KNOT - modalitate de a lega doua fire in prelungire, folosita mai ales de pescarii canadieni. Foarte bun pentru executarea forfacului de 'musca', pe tronsoanele subtiri.
		NODUL FLAMAND - bucla pt. legarea voblerelor. Lucrare: YUMEIHO (tehnicile de baza) Lucrare: Fotbalul - sportul rege - reguli de joc
		NODUL LEADER - pentru a tenua socul din lansare care poate rupe firul, se poate atasa un 'leader' de diametru mai mare. Nodul care face legatura trebuie sa 'curga' cat mai usor printre inele.

[noduri prelungitoare][noduri de atas][noduri speciale]

STIUCA - OSCILANTA SAU VOBLER ?

Polemica dintre pescarii care prefera in pescuitul stiucii oscilanta si cei care nu vor sa auda decat de vobler este veche si va continua atata timp cat vor mai fi stiuci prin apele noastre. Ca de obicei, adevarul este pe undeva la mijloc,fanatismul in pescuitul cu naluci neavand nimic in comun cu intelegerea modului in care stiucile se arunca sinucigase in ancorele noastre, ori ignora cu desavarsire lingura sau voblerul.  

Pescuit la lingura.

Agresivitatea fata de virtuala prada - caracteristica generala a pestilor rapitori - este si in cazul stiucii, o masura a intensitatii cu care aceasta, la un moment dat, se hraneste si este dependenta de existenta unui optim de mediu specific. Disponibilitatea stiucii de a ataca, poate fi influentata de modul in care nalucile apar ca stimuli eficienti pentru organele senzoriale ale pestelui. Linia laterala, auzul si vazul sunt principalele atu-uri ale stiucii (pe langa camuflaj, imobilitate perfecta si dinti neiertatori), atu-uri ce pot trece in mana lansetistului ,daca acesta stie cum sa le obtina. Finalitatea comportamentului agresiv consta in declansarea atacului, abia dupa ce stiuca a reperat existenta prazii si a localizat-o, concomitent cu  evaluarea pericolelor ce pot surveni in timpul parasirii adapostului.

Tipul nalucilor, forma, culoarea, modul de evolutie (ostentativ sau discret), adancimea, viteza cu care sunt recuperate si felul in care sunt "jucate" aceste naluci, trebuie corelate cu factorii de mediu (transparenta si nivelul apei, prezenta sau absenta vegetatiei, tipul de prada preponderent, existenta curentului, temperatura, lumina, ora din zi etc), dar si cu factori antropici (circulatia ambarcatiunilor cu motor si pescuit intensiv).

Evident ca zonele de apa explorate trebuie sa fie cele care au posibilitatea cea mai mare de a adaposti pestii cautati. Efectul de margine , element major in comportamentul multor pesti, localizeaza de obicei stiuca la limita de demarcatie a doua structuri diferite (bradis-apa libera, marginea stufului, praguri abrupte). Stransa dependenta a stiucii de aceste structuri obliga pescarul sa-si poarte nalucile tocmai prin astfel de locuri, chiar si cu riscul unor sacrificii inerente . dictate de desele agatari.

Experiente de laborator cu stiuci aflate in captivitate, in acvarii spatioase, au demonstrat ca exista un ciclu foarte bine conturat, hranire - repaus. Odata capturata prada, stiuca se retrage in adapost sa o digere, timpul variind in functie de cantitatea de hrana ingerata - 5 ore ). Observatiile unor lansetisti cu experienta indelungata in pescuitul stiucii, tind sa confirme faptul ca majoritatea populatiei de stiuci dintr-o zona , are un grafic comun de hranire in functie de ora, temperatura etc. Spre exemplu, fenomen comun in Delta, stiucile dintr-un anumit ghiol , incetand hranirea la amiaza, fac inutil pescuitul cu naluci pentru cateva ore bune. Pescuind pe canalele adiacente acelui ghiol, de multe ori veti constata ca stiucile de aici inca se lasa atrase de naluci, fiind exclusa posibilitatea ca toate stiucile din ghiol sa fi migrat in canalele limitrofe.

 Lingura este poate naluca cea mai folosita - la noi si aiurea - in pescuitul stiucii, detasandu-se prin evolutia ostentativa, vibratiile puternice, cat si prin reflexele luminoase (pulsatorii) pe care le emite, caracteristici ce o fac sa fie reperata de la mare distanta. O lingura buna oscileaza in jurul axei, in ambele sensuri, fara a se roti continuu, Este eficienta in ape cu vizibilitate mai redusa, unde se face remarcata de catre stiuca tocmai datorita caracteristicilor enumerate mai sus. Sunt 5 elemente care trebuie avute in vedere atunci cand este aleasa lingura : greutate, culoare, dimensiune, forma si profil.

 Greutate. Este o alegere ce tine de adancimea la care pescarul isi propune sa poarte lingura. In cazul in care stiuca vaneaza in profunzimea apelor (sfarsit de toamna, dupa ce a cazut bradisul sau primavara, timpuriu) este folosita o lingura grea care sa poata evolua constant la 3-4 m adancime. Dezavantajele lingurilor grele sunt diminuarea atractivitatii evolutiei si faptul ca lucreaza, practic, numai la viteze mari ale recuperarii.

Lingurile medii ca greutate sunt cele mai eficiente, deoarece isi pastreaza o evolutie atractiva si in acelasi timp ii permit pescarului sa exploreze straturile profunde ale apei, fara a recurge la  o recuperare exagerat de rapida sau la opriri prea lungi din recuperare (cum este cazul lingurilor foarte usoare).

Lingurile ultra-usoare se preteaza bine la evolutii in straturi le superficiale, de langa mal si mai ales la "rasul' vegetatiei, acolo unde bradisul inca nu a atins suprafata (aceste locuri fiind de cele mai multe ori extrem de   productive).

Ca o regula generala, jocul nalucii va fi discontinuu, cu opriri si accelerari (nu foarte accentuate), uneori jucand lingura pentru cateva secunde din varful lansetei (mentinand firul intins). Viteza de recuperare este un alt element important, in general fiind corelat cu gradul  de activitate (agresivitate) al stiucii : 1. Cand stiuca este foarte activa, hranindu-se intens, o recuperare mai rapida va determina atacul, intr-un mod brutal, resimtit ca atare in lanseta  (doua trei socuri consecutive), iar intepatura trebuie sa vina ca un raspuns imediat si ferm. 2. Recuperarile lente sunt o alternativa in cazul in care stiuca este mai putin activa (in conexie cu factorii de mediu) sau activitatea de hranire este stanjenita datorita diferitelor activitati umane. Apatia sau  suspiciunea stiucii pot fi puse in cumpana printr-o lentoare a jocului nalucii care aproape se va tara pe fundul apei. Muscatura va fi deosebit de discreta, semanand mai mult cu o agatare. Intepatura ferma va fi singura in masura sa dezvaluie adevaratul motiv al tensionarii firului (peste - scoica - bradis - craca . ?

Folositi linguri cu amplitudine mica de oscilatie pentru recuperari rapide si linguri cu amplitudine mare a oscilatiei, in cazul recuperarilor lente.

Culoare. Cea mai eficienta culoare la  un moment dat, este dependenta de transparenta apei, cantitea si tipul de lumina (rasarit, amiaza, apus, cer noros) si prada caracteristica zonei respective.

• Argintiu (nichel)  : soare la amiaza, cer noros, apa tulbure.
• Argintiu (argint)  : aceleasi conditii de iluminare dar ape mai transparente.
•  Auriu (alama)    : soare la rasarit si apus, ape tulburi.
• Auriu  (cupru)       :  aceleasi conditii de iluminare dar ape mai limpezi.
• Galben-Rosu         : soare la amiaza, ape tulburi.
• Sidef-Rosu-Verde-Albastru : cantitate de lumina mare si transparenta suficienta a apei.

Gradul de reflexie pe care il are lingura trebuie corelat cu lumina existenta (linguri stralucitoare, in conditii de lumina scazuta - linguri mate, in conditii de lumina crescuta), transparenta apei (apa tulure, linguri lucioase - apa transparenta, linguri mate) si de profunzimea unde evolueaza (adanc, linguri lucioase - suprafata, linguri mate). Lingurile care au solzi gravati sau cele care au partial sau total suprafata convexa in "lovitura de ciocan" vor difuza lumina, reflexiile vor fi mai putin concentrate, aspectul vizual fiind foarte natural. Deasemenea, stiut fiind faptul ca in profunzimea apelor, singurele raze de lumina care patrund sunt cele din partea albastra a spectrului, orice alta culoare folosita in afara de albastru - va fi greu de reperat de catre rapitor. La toate aceste elemente de culoare-reflexie se adauga existenta stimulului ochi (punct negru sau rosu pe fond alb sau auriu, plasat in partea anterioara  a lingurii) si plasticul de culoare rosie, aplicat pe ochet sau varnisul de aceeasi culoare, direct pe tija ancorei (stimul coada).

Acest patern al culorilor a fost stabilit conform experientei directe dar si teoretic, avand in vedere caracteristicile spectrale ale luminii solare la diferite ore  ( apus-rasarit = portiunea rosie a spectrului ; amiaza = spectru complet ; cer noros = portiunea albastra a spectrului). Culoarea si transparenta apei pot modifica reflexul luminos dat de lingura, alegerea nalucii trebuind sa tina cont de modul in  care apare aceasta in apa si nu in . trusa.

Dimensiune. Practic, suprafata lingurii - in functie si de forma acesteia - va influenta gradul in care stimulii vizuali si vibratori, vor fi receptati de stiuca. O lingura mai mare va fi mai "zgomotoasa" in timpul actiunii si va reflecta o cantitate mai mare de lumina. In al doilea rand, dimensiunea lingurii este  o relatie directa cu alegerea prazii de catre rapitor, conform legii de conservare a energiei care guverneaza lumea vie (stiuca va prefera prazi a caror dimensiune este cat mai aproape de capacitatea sa de a captura si de a ingurgita, ceea ce ii va permite timpi mai lungi de digestie - repaus  intre hraniri). Evident, tinand cont de raportul dimensional pradator-prada, lingura mare inseamna (teoretic) stiuca mare. Practic insa, lucrurile nu stau tocmai asa, lingurile mijlocii dovedindu-se mai eficiente decat deja demodatele . "polonice".

Forma si profil. Un element constructiv, ce tine mai mult de aspectul natural al nalucii si de speciile de pesti care intra in meniul uzual al stiucilor dintr-o apa sau alta , este forma sau silueta. Aceasta (ovala, piscot, lacrima, fusiforma), aditionata profilului (concav, dublu-concav, concav-convex sau curbura plana), este raspunzatoare de tipul de actiune al fiecarei linguri, imprimandu-i un caracter ondulatoriu (lingura se intoarce de pe o parte pe alta), oscilant (lingura "bate" apa asemenea unui vobler) sau ondulatoriu-rotativ (lingura alterneaza rotirile cu intoarcerile de pe o parte pe alta). Actiunea ondulatorie, cat si cea ondulatorie-rotativa, au un grad de ostentativitate mai mare decat o actiune oscilanta, fiecare tip de actiune pretandu-se conditiilor descrise anterior, in care intensitatea cu care naluca isi face simtita prezenta, trebuie sa fie direct proportionala cu gradul de agresivitate al rapitorului.

Cea mai comuna greseala pe care o fac lansetistii incepatori atunci cand flosesc linguri, este tendinta de a recupera prea rapid si liniar, din dorinta de a simti naluca lucrand (vibratia si tensiunea din fir).

 Fiecare tip de lingura are o evolutie optima la o anumita viteza de recuperare . Aceasta viteza se stabileste prin incercari repetate la adancimi ce permit vizualizarea nalucii de catre pescarul care va reusi astfel sa cunoasca detaliile prin care poate exploata la maxim calitatile lingurii respective.

In general, recuperarile mai lente si jocul lingurii, lasand-o sa "cada", pentru a reancepe apoi recuperarea, urmata de cateva ridicari din varful lansetei, maresc atractivitatea evolutiei si determina stiuca sa atace.

In cazul in care stiuca urmareste lingura pana in apropierea barcii, fara sa atace, incercati sa jucati naluca langa barca pe un traseu ce descrie forma cifrei 8. De cele mai multe ori stiuca se va lasa pacalita de acest siretlic. Deasemenea, daca zariti stiuca venind in urma nalucii, nu va pierdeti firea si nu accelerati recuperarea, ci opriti cateva secunde mulinarea, pentru a-i da timp nalucii sa se scufunde lent, stiuca luand lingura din cadere.

Folosirea strunei metalice sau din kevlar este necesara pentru a nu da sansa dintilor taiosi sa ciupeasca firul, in cazul in care lingura a fost inghitita prea adang. Strunele prea rigide vor altera evolutia lingurilor, iar cele metalice de culoare argintie vor fi prea vizibile si vor starni susceptibilitatea stiucii.

Deasemenea, existenta unei agrafe cu vartej va elimina rasucirea firului si aparitia nedoritei "peruci".

 PESCUIT LA VOBLER.

Inainte de a incepe discutia despre voblere destinate pescuitului stiucii, va propun sa luam in considerare doua ipostaze figurative.

 In prima, avand la indemana un nasture de care este legata o sfoara, testati reflexele de atac ale unei pisici. Aruncati nasturele in apropierea pisicii, pastrand celalalt capat al sforii in mana si urmariti reactiile : pisica sesizeaza zgomotul facut de nasture si il localizeaza, privind spre sursa sonora. O usoara tractiune din sfoara va misca nasturele iar pisica va capata postura de atac, asteptand incordata. Alte cateva miscari sacadate ale nasturelui vor determina saltul pisicii care . va captura "prada".

A doua ipostaza va introduce in atmosfera unui spectacol specific teatrului de marionete. Copiii din sala urmaresc cele doua marionete - sa zicem, un caine si o pisica - aflate in plin conflict. Cainele alearga pisica in hohotele de ras ale micilor spectatori, iar o privire curioasa in culisele scenei va va divulga papusarii ce manuie firele, dand viata alcatuirilor - altfel inerte - din lemn. Munca artistilor papusari este rasplatita de reactiile copiilor din sala , care demonstreaza ca acestia fac abstractie de sfori si cred cu adevarat in spontaneitatea personajelor de pe scena.

Revenind acum la stiucile noastre, sa incercam in cateva cuvinte sa descriem diferenta dintre linguri si voblere. Privind o lingura veti constata ca - fara miscare - aceasta este o bucata de metal si atat, neexistand nici o asemanare intre vietuitoarele acvatice si aceasta. Ce face insa stiuca (si nu numai) sa saliveze pofticios la vederea bucatilor de metal imposibil de digerat ? Evoluand in apa, lingura devine o NALUCA in adevaratul sens al cuvantului, o suma de stimuli difuzi, mai mult intuitivi. Lingura reprezinta pentru stiuca miscarea prazii dar nu si prada in sine. Comparand pescuitul stiucii la lingura cu exemplul pisicii care captureaza nasturele tras de o sfoara, vom constata similitudini certe. Nasturele este un obiect neutru, indiferent pentru pisica, dar devine interesant pentru aceasta atunci cand incepe sa se miste, acelasi lucru fiind valabil si in realtia lingura - stiuca.

Voblerul este - trebuie sa recunoastem - mult mai spectaculos in infatisare. Forma, desenul, culorile si aspectul sau in general sunt naturale, imitand foarte reusit un peste. Si fara a fi recuperat prin apa, un vobler este replica unui peste-prada. Daca ii adugam acestuia si miscarea, asemanarea cu un peste adevarat este si mai evidenta. Asa cum marionetele din al doilea exemplu prind viata manuite, prin tesatura de sfori, de catre papusari, asa si voblerul devine o vietate acvatica, un pestisor ranit sau bolnav, care innoata stangaci si este numai bun de insfacat de stiuca lenesa care nu are chef sa dea doua ture de stadion pentru o amarata de gustare. Daca un papusar lipsit  de har nu este in stare decat sa transforme marioneta intr-o silueta umana dezmembrata de miscari grotesti, asa si un pescar stangaci nu va reusi decat sa plimbe prin apa o bucata de lemn sau plastic, care nu va avea nici o tangenta cu stiuca mult visata si nici cu pescuitul cu naluci in general.

Fiecare vobler de calitate este gandit si construit  pentru un tip de pescuit anume, deci adaptarea tehnicilor de pescuit pe care pescarul le abordeaza odata cu alegerea unui vobler este absolut necesara, pentru a fi siguri ca voblerul respectiv va evolua la parametrii pe care constructorul I-a avut in vedere.

In mare, datorita flotabilitatii specifice, suprafetei si inclinarii barbetei, voblerul va evolua la o anumita adancime care trebuie stiuta de pescar. De exemplu, folosind un vobler flotabil, dar care plonjeaza abrupt in timpul recuperarii, atunci cand stiuca vaneaza langa mal (apa putin adanca si invadata de vegetatie), misiunea pescarului va fi dificila, daca nu imposibila. Desele agatari, ca sa nu vorbim de pierderea voblerului, nu vor avea darul de a da sansa capturarii unei stiuci in aceste conditii, in schimb un vobler flotabil, de suprafata , cu plonjare progresiva, va fi singurul in stare sa scoata o stiuca din astfel de ape. Dar acelasi vobler, folosit intr-o zona in care stiuca asteapta prada, retrasa la 2-3 m adancime, va fi la fel de inutil ca un pantof tras prin apa !

Odata depasite aceste principii elementare (voblerul potrivit la apa potrivita), se poate trece si la detalii ceva mai sofisticate, cum ar fi balansul voblerului si viteza de recuperare. Voblerele de calitate evolueaza executand doua tipuri de balans : primul, reprezinta o oscilatie in jurul unei axe imaginare verticale, situata intre centrul de greutate (mijloc) si coada (oscilatia cap-coada); al doilea tip reprezinta un balans cu amplitudine mica in jurul axei longitudinale, balans ce permite voblerului sa-si "arate" laturile. Combinate, aceste doua tipuri de balans dau aspectul natural al evolutiei unui vobler, care va imita in general, innotul haotic al unui peste ranit, bolnav sau panicat, prada usoara pentru orice rapitor.

Anumite tipuri de voblere sunt concepute sa evolueze cu diferite amplitudini de vibratie, in functie de conditiile de mediu (transparenta apei, adancime si lumina) dar si in functie de gradul de apetenta-agresivitate al stiucii. Ca si in cazul lingurilor, o amplitudine mai mare a vibratiilor va face ca voblerul sa fie reperat de catre rapitor chiar in conditii vitrege (apa tulbure, adancime mare - deci vizibiltate redusa). Voblere cu o "bataie" mai marunta sunt preferabile in ape limpezi sau in cazul in care stiuca este mai putin inclinata spre aventuri pescaresti, in aceste cazuri discretia si naturaletea fiind cele mai importante atu-uri ale nalucii.

In functie de forma (raportul lungime/inaltime/sectiune) voblerele sunt clasificate in trei clase distincte :

Minnow (fusiform) - silueta aducand cu cea unui oblete sau rosioare.

Crank-bait (sferic) - voblere cu aspect compact, avand partea anterioara aproape rotunda, semanand cu un pui de somn.

Flat (aplatizate lateral) - acelasi profil ca la tipul anterior dar fara a mai avea laturile bombate, semanand cu un caras, platica etc. Forma isi va dovedi eficienta numai prin incercari la fata locului, unde unde se poate constata probabil ca un gracil minnow Rapala este ignorat de stiuci, in timp ce un Bomber A, umflat si foarte agresiv in evolutie (plus zgomotul bilelor interioare) va avea, la sfarsitul zilei de pescuit,  ceva zgarieturi de dinti de stiuca. Defapt aceasta este poate cea mai importanta regula in pescuitul stiucii : acoperiti o suprafata cat mai mare de apa, explorati toate straturile apei, folositi o gama variata de naluci si diverse tipuri de recuperare . este singura cale de a afla unde, cum si cand musca cel mai bine cumatra. Atentie : numai in acea zi !

Criteriul cel mai important de clasificare a voblerelor este insa gradul de flotabilitate, cu alte cuvinte densitatea specifica a materialului din care este confectionat corpul acestora. In functie de modelul constructiv, maniera de recuperare va tine cont de modul in care voblerul reactioneaza la alternanta recuperare-stopare si de viteza la care acesta are cea mai eficienta actiune.

Voblere flotabile (floating) : sunt modelele cele mai versatile. Faptul ca, odata incetata recuperarea, voblerul incepe sa se ridice, balansand spre suprafata, le confera o actiune complexa si foarte atractiva. Viteza cu care voblerul se ridica la suprafata este si ea o caracteristica a fiecarui model in parte si este dependenta de gradul de flotabilitate. In functie de marimea si inclinarea barbetei (unghiul pe care aceasta il face cu corpul voblerului), aceste naluci se vor scufunda mai mult sau mai putin in timpul recuperarii, pretandu-se pentru anumite conditii (adancime, prezenta sau absenta vegetatiei etc), alegerea unui plonjor rapid sau a unuia lent-scufundator trebuind sa fie un gest motivat si nu unul aleatoriu. Voblerele flotabile se potrivesc foarte bine unei maniere de recuperare alternante, cu stopari scurte ce vor permite voblerului sa se ridice sovaind spre suprafata. Ritmul lent de recuperare va fi punctat cu accelerari dublate de ridicari ale varfului lansetei, urmate de stopari, dupa care va fi reluata recuperarea tinand varful lansetei cat mai aproape de apa. Sunt naluci extrem de manevrabile, mai ales in ape invadate de vegetatie, cu o transparenta ce permite vizualizarea voblerului (caz in care sunt utili ochelarii polarizati), vobler ce va sari peste ostacole prin simpla stopare la timp a recuperarii.

Voblere cu flotabilitate neutra (suspending) : aparute relativ recent pe piata, aceste voblere au capacitatea ca, odata scufundate la o anumita adancime (concomitent cu stoparea recuperarii) sa ramana suspendate la acea adancime, timp in care pescarul poate juca naluca practic pe loc, prin miscari din varful vergii. Micsorand viteza de recuperare si ridicand varga, va fi posibila revenirea voblerului spre straturile superficiale ale apei. Sunt naluci excelente atunci cand rapitorul vaneaza intre ape, caz in care pescarul trebuie sa mentina voblerul in masa apei, relativ la acelasi nivel pe tot parcursul recuperarii. Jocul nalucii este dat de o maniera de mulinare discontinua, cu dese opriri si recuperari , variind viteza de evolutie, pastrand (cu ajutorul jocului din varful vergii) un traseu in zig-zag.

Voblere scufundatoare (sinking) : sunt realizate in asa fel incat au densitatea mai mare decat a apei, scufundandu-se chiar si daca nu sunt recuperate. Concepute sa evolueze in straturile mai profunde ale apei, au si  cea mai mare incidenta la agatare, caci acolo aproape de albie pandesc si cele mai multe pericole pentru . trusa pescarului. Cand insa stiuca asteapta prada la adanc, nu vad alta solutie, deci . recuperare lenta, cu scurte opriri  urmate de usoare ridicari din varful vergii, pentru a-I imprima nalucii o evolutie in zig-zag. Daca aveti posibilitatea, armati voblerul cu ancore anti-bradis, ceea ce va reduce riscul agatarilor.

Indiferent de tipul voblerului folosit, pescarul trebuie sa dea dovada de imaginatie si indemanare atunci cand se straduieste sa-I imprime voblerului o evolutie cat mai eficienta. In primul rand, el trebuie sa intuiasca miscarea voblerului din ceea ce simte in lanseta atunci cand il recupereaza si sa fie in contact permanent  cu naluca, atat fizic cat mai ales mental. Acest lucru este posibil prin concentrare  si prin experienta. In al doilea rand, trebuie sa stie ca pozitia lansetei fata de apa schimba considerabil evolutia voblerului, iar jocul acestei naluci rezida atat din recuperare (ritm si alternanta) cat si din ceea ce se intampla cu lanseta in timpul recuperarii respective.

Orice adaugati firului (agrafa, vartej, struna) va insemna o greutate suplimentara ce va altera echilibrul voblerului si deci evolutia acestuia. Prindeti naluca de fir si in cazul in care folositi un vobler de mici dimensiuni ce risca sa fie inghitit adanc de catre stiuca, apelati la strune usoare (monofilament , multifilament sau kevlar).

Dupa o lupta prelungita cu un peste mare ce va supune la eforturi considerabile ochetii voblerului (vobler-ancore si vobler-fir) este posibil ca evolutia nalucii sa fie afectata negativ, prin faptul ca aceasta va avea tendinta la recuperare sa vina in deriva spre stanga sau spre dreapta, evoluand pe o parte. Nu aruncati voblerul in coltul cu amintiri al trusei ci - cu ajutorul unui patent - indoiti usor lateral, in sensul opus deviatiei, ochetul de prindere al firului, pana cand deriva nu va mai aparea.

Culorile si desenul pe care le pot avea voblerele sunt extrem de variate si pot crea confuzie atunci cand nu stiti  exact ce patern lucreaza cel mai bine in apa respectiva (exista lacuri unde, spre exemplu, stiuca nu ataca decat voblere cu spate albastru, altele in care flancurile aurii, cu solzi, desemneaza voblerul castigator etc.). In general, culorile si desenele naturale lucreaza bine in ape transparente si la adancimi mai mici, culorile fistichii, desenele . abstracte si contrastul puternic fiind o buna alegere pentru ape cu vizibilitate mai redusa si la adancime mare.

Daca aveti de gand sa schimbati ancorele voblerului, in cazul in care acestea sunt uzate sau unul din brate este rupt, folositi dimensiunea originala si oricum, incercati voblerul intr-un recipient inainte de a-l folosi. Daca este un vobler flotabil, schimbarea facuta nu trebuie sa-I afecteze echilibrul (plutirea cu capul sau coada in jos va afecta dramatic evolutia); daca este un vobler scufundator, el va trebui sa se scufunde (in repaus) in pozitie orizontala.

Voblerele articulate au un efect vizual deosebit, etaland o evolutie ostentativa si in multe cazuri . apetisanta pentru rapitor. Nu toate voblerele articulate (2 bucati) sunt eficiente, deaceea va sfatuiesc sa apelati la firme consacrate, cum ar fi Rapala sau Rebel.

Voblerele fara barbeta, avand ochetul de prindere pozitinat superior, undeva la baza gatului, sunt excelente in ape adanci si lipsite de vizibilitate, unde (datorita vibratiei puternice) au sanse sa fie reperate de rapitori (incercati Rapala Rat'l'n Trap sau Coton Cordell).

 Rapala

Acest nod este cel pe care il recomanda producarul de momeli artificiale Rapala, pentru a lega voblerele si linguritele sale.

In pescuitul cleanului una dintre cele mai bune naluci a parut a fi o rotativa dam effzet cu paleta rosie, am prins clean in aproape ori si ce situatie

Cele mai bune rezultate le-am avut la dam si dupaia cred ca mepps(si ceva cu care miam inceput spinningu' Mosca 1 -da cred ca face parte din categoria no name

am constatat ca e atras in special de rotativele mici, ceva mai grele si cu fulgi rosii sau negri in coada. Am avut un Balzer colonel de 3 fantastic, pe care l-am ingropat intr-un lac in Canada.

Pai daca cauti cleanul, ia-ti o lanseta de apox. 2.10, light, o mulineta mica care sa se echilibreze ok cu batul, fir mono intre 0.12 si 0.16 si fati un stoc de naluci, voblere si rotative in general. La voblere poti incerca cu cele de 2-3 cm. uneori chiar mai mari daca vrei sa prinzi exemplare mai mari. Eu dau deseori cu Cozma de 4 cm si nu de multe ori am prins cleni cat degetu'. La rotative inceraca de la nr. 0 pana pe la nr. 2, eu rezultate bune am avut si cu cele cu paleta direct pe ax. (Mepps Elix si Berti). Cel mai bine e sa-ti faci un stoc de mai mult naluci, si voblere (Cozma, Salo, Rapala, Dady si multe altele) si rotative de la diferite firme iar in timp o sa vezi care e mai prinzatoare in locurile care le bati, si care ti se potriveste cel mai bine. La Rotative pune o mica agrafa cu vartej iar la voblere leaga-le direct cu nodul Rapala (eu asta il folosesc) sau alt nod care iti convine, eventual pentru comoditate poti sa pui si la vobler o agrafa mica, fara vartej, insa la cele de 2 - 2.5 cm le cam dezechilibreaza.

Dupa ceva bai si plansete, miam facut si eu o BILA, dintrun plumb de 150gr in forma de bila , un inel de chei de care am atarnat 4 bucati mici de lant, din pacate a functionat o singura data cand am scos un vobler agatat de lant, in rest leg o ancora mai mare (ancora de pescuit) de un siret, apoi siretul de o za din lant si dau fratilor cu bila pana prind crengile care se ascund in apa si le trag afarametoda asta ma scutit de cateva bai , simplu, o bucata si de plumb, o sfoara pe un mosor, o ancora legata de un siret si de bila de plumb, si lanseuri prin metoda 'azvarlire'
Recomandat pana la maxim 15 metri de mal in rest 'baitza placuta'

Pescuitul stiucii

Iliuta Goean, 21 Iulie 2004

Multi se duc la pescuitul acestui peste, cu mari sperante, de la baltile de prin parcuri pana in minunata Delta.

Poate ca nu toti dintre dvs. sunteti experti in acest pescuit, de aceea va voi prezenta cateva stiluri si naluci pentru pescuitul stiucii, din experienta mea si mai ales din a altora.

Echipamente

Lanseta: Daca pescuiti din barca nu aveti nevoie de o lanseta mai lunga de 2,10 m, cele mai indicate fiind 1,8 - 2,1 m. La actiunea lansetei parerile sunt impartite, unii vor nuiele altii pari, e vorba de gusturi. Oricum eu m-am luat dupa recomandarile specialistilor americani, am testat mai multe tipuri de actiuni si am ajuns sa folosesc pentru lingura o lanseta de 2m (6'6') de putere 7-18 g (1/4-5/8 oz) moderata, iar la vobler una de 2,1m (7'), aceeasi putere dar mai moale pe varf.

De pe mal puteti folosi si o lanseta de 2 m dar pierdeti din sensibilitate.

Mulineta trebuie in primul rand sa se echilibreze foarte bine pe varga, altfel pescuitul va fi prea obsitor pentru a fi placut. O mulineta pe care sa incapa 100 m de 0 -0,30 este foarte buna. Raportul de recuperare nu trebuie sa fie prea mare, stiuca este un peste mai lenes. Un raport de 1:5 este limita maxima.

Firul pe care il folositi trebuie sa fie in primul rand foarte matasos, de culoare verde deschis sau transparent, nu folositi fire fluo sau culori inchise.

Cel mai important lucru la alegerea grosimii firului este sa stiti cu ce naluci pescuiti si sa alegeti grosimea optima pentru fiecare in parte sau pentru o clasa de naluci (este esential sa stiti care este puterea lansetei si sa incadrati nalucile si firul in acesti parametrii)

Un alt accesoriu important in acest pescuit este struna. Strunele sunt folosite la noi in tara nu numai la pescuitul stiucii, am vazut oameni care folosesc struna si la salau sau pastrav. Chiar daca majoritatea rapitorilor au dinti acestia nu taie pt. ca sunt rotunzi in sectiune, singurul peste de la noi cu dintii taiosi (ca niste lame) este stiuca. Strunele sunt din sarma de otel (sunt prea rigide si reduc mult actiunea nalucilor), din cablu multifilar din otel si acoperite cu plastic (acestea sunt foarte bune, in plus plasticul este colorat si nu luceste), kevsteel (kevlar cu insertie de otel, este excelent, rezista bine la frecari repetate pe dintii stiucilor si este foarte flexibil) sau din kevlar simplu (acesta este cel mai bun pt ca nu influenteaza aproape de loc actiunea nalucilor).

Agrafele recomandate pentru naluci sunt obligatoriu rotunde si nu cu unghiuri, mie cel mai mult imi plac cele 'duolock'.

Cascatorul este un obiect foarte practic, in special pentru incepatorii care nu sunt obisnuiti cu manevrarea unei stiuci.

Pensa sau chiar un patent sunt obligatorii, va asigur ca nu este prea placut sa umblati cu degetele goale prin gura unei stiuci ca sa va recuperati naluca.

Pescuitul stiucii in ape mici, mie mi se pare cel mai spectaculos pescuit si este pescuitul tipic in ghioluri ce nu depasesc 1 -2m adancime.

Nalucile folosite in acest pescuit sunt cele clasice pentru pescuitul stiucii: oscilante, rotative, voblere, soft plastics (twistere) si spinner bait.

Oscilantele ideale pentru aceste ape sunt cele facute din tabla de 0,4-0,7 mm, cu suprafata mare care se pot 'juca' lent intr-un spatiu restrans fara a se scufunda prea mult. Ceea ce trebuie sa invatati din start este ca o naluca nu se recupereaza aiurea prin apa ci trebuie animata.

Stiuca reactioneaza la miscari lenese urmate de zvacniri iuti si scurte. Insistati mai mult intr-un loc care vi se pare promitator prin ridicari bruste ale ligurii si coborari, atentie, pe coborare firul trebuie sa fie intins ca sa simtiti muscatura si sa puteti reactiona rapid.

Culoarea oscilantelor este o mare dilema, multi recomanda 'alb pe luminozitate redusa si galben pe lumina puternica (soare)' dar asta nu este o regula. Am prins bine la argintata lustruita pe soare puternic atunci cand lacul era plin de obleti (care erau argintii si pe soare si pe umbra) La fel am prins bine pe lacuri cu fund malos la liguri cromate sau inox pt ca sub apa reflectau exact culoarea fundului (asa cum stiti pestii se coloreaza prin mimetism natural in culorile din jurul lor). Cel mai bine este sa observati apa, pestii si mai ales sa incercati si sa va dati seama de ce o culoare a mers atunci si acolo si alta nu.

Eficienta unei linguri poate fi sporita prin adaugarea de semnale optice, astfel lingurile ce au fetele de culori diferite sunt deosebit de atractive (2 culori metalice sau una metalica si una normala; rosie, verde, neagra etc), dungile sau simple pete de culoare pot influenta decizia unei stiuci.

Pe piata autohtona aveti de unde alege oscilante: Dara Killer merg la sigur, fiecare model este verificat (de producator si de noi), BerTi sunt tot mai cautate de pescari etc.

Rotativele sunt naluci excelente pt stiuca, pentru apele mici cele mai bune rotative sunt cele marimile 3-6 fara corp. Animatia este si aici foarte importanta, nu tarati pur si simplu rotativa, lansati, intindeti firul imediat, smuciti usor lanseta pt a pune rotativa in miscare, recuperati 1m - 2m, opriti, lasati rotativa sa cada cativa cm (functie de adancimea apei), iar smuciti usor

In ape reci rotativa prinde uneori mai bine decat oscilantele sau alte naluci, la fel si in ape tulburi, vibratiile emise de rotativa sunt mai puternice iar stiuca o detecteaza mai usor.

Ca modele sigure (va spun care sunt preferatele mele) puteti folosi Mosca Spanto si Longet, Vibrax, Mepps Aglia si Lusox, BerTi Clasic etc.

Voblerele mi se par cele mai bune naluci in apa mica, in ape de 1m, cu bradis, orice alta naluca ia bradis si nu mai lucreaza pe cand un vobler, bine manuit, lucreaza fara piedici, fara graba, fara rateuri. Pentru pescuitul de suprafata se folosesc numai voblere plutitoare cu sau fara barbeta.

Clasa voblerelor este foarte mare si nu o voi putea acoperi intr-un articol asa ca am sa va prezint numai cateva.

Voblere de suprafata cu barbeta, in aceasta categorie se inscriu mai multe modele: Minnow (Salmo Minnow; Rapala Original si Husky Jerk), Shad (Salmo Roach si Perch; Rapala SSR), Pike, imitatia stiucii, un vobler excelent cel mai bun model este cel de la Salmo (au mai incercat si altii sa-l copieze dar rezultatele au fost slabe) si Fat (Salmo Butcher; Rapala Shallow Fat Rap). Esentialul la aceste voblere este sa alegeti din modelele pe care vi le-am prezentat (sau din altele) numai pe cele strict de suprafata (sa nu uitam ca e vorba acum de pescuitul in ape mici).

Animarea voblerelor este foarte importanta, incerc sa va fac un filmulet povestit: lansati (atentie sa controlati lanseul si aveti firul sub control tot timpul) cand voblerul a cazut in apa inchideti pikupul si asteptati, valurile facute de vobler in cadere sunt suficiente pentru a-l misca, o stiuca aflata la panda in apropiere sigur a auzit caderea voblerului in apa si va fi curioasa sa vada ce s-a intamplat, lasa-ti-i timp de reactie. Asteptati cateva secunde (20-30) apoi smuciti usor voblerul si mulinati 5-6 ture de manivela opriti porniti voblerul usor, la cea mai mica viteza cu care lucreaza, ar trebui sa vedeti pe suprafata apei dara lasata de miscarea voblerului . dupa 2-3 metri opriti iar si miscati usor voblerul din varful lansetei smuciti usor.

Voblerele fara barbeta, modelele mele preferate sunt Popp-erele (Salmo Pop) si Jerk-urile (Salmo Jack si Fatso). Daca voblerele cu barbeta se misca doar la o simpla tractiune din cauza barbetei aici lucrurile se schimba, totul depinde numai de pescar.

Popper-ele au in fata o cavitate care atunci cand sunt smucite brusc produce un splash (adica un fel de pleosc, o stropitura care atrage atentia rapitorilor aflati in zona), cred ca deja v-ati dat seama cum functioneaza: lansati, asteptati sa se linisteasca apa smuciti puternic dar scurt asteptati smuciti. Aceste voblere au avantajul ca nu se scufunda nici un pic iar in cazul unei ape invadate de bradis il puteti folosi intr-o palma de apa.

Twisterele sunt foarte productive in anumite situatii, merg bine viermii mari si pestisorii de 8-12 cm. Culorile cele mai bune mi s-au parut alb si galben. Pentru ape mici exista niste capete speciale din material plastic cu densitatea un pic mai mare decat cea a apei care au si greutate pentru lanseu si nici nu se scufunda cu viteza mare.

Foarte bune la pescuitul in ape cu bradis este slug-ul, tot din categoria twisterelor (soft plastics). La pescuitul cu twistere animarea este un pic diferita de restul nalucilor, lansati twisterul si intindeti imediat firul, naluca evolueaza foarte bine pe cadere, urmaritit firul cu mare atentie, cand considerati ca s-a scufundat destul ridicati twisterul si trageti-l un metru doi apoi lasati-l iar sa cada

Spinner bait-urile merg excelent pe ape mici, la stiuca eu folosesc palete cam nr 3-4 si un vierme de 8-10 cm (grub) alb sau galben. Paleta tine montura la suprafata si se poate tracta naluca cu viteza redusa fara a se agata in bradis. Au fost situatii in care un spiner bait a salvat ziua de pescuit de 'gherla'.

Exista variante de spiner bait cu 2 palete, eu nu le-am folosit dar am vazut alti pescari prinzand bine cu ele.

Cam atat despre echipamente si pescuitul cu acestea, daca aveti intrebari sau nelamuriri nu ezitati sa ne scrieti (pe adresa de email pescuit@rapitori.ro)

Sunt un pasionat al pescuitului la clean.Am incercat numeroase tipuri de voblere,linguritecate si
mai cateproduse de firme prestigioase dar de multe ori am ramas pe parcursul unei partide fara nici o
captura.Pana ce am descoperit pescuitul la clean cu pestisor viu de 2-4 cm prinsi cu minciog pe langa
maluri.Rezultatele sunt extraordinare.Varga de 6 m ,pluta adancime de 0,5 m siclean dupa clean.