Reguli metodologice pentru scrierea lucrarilor

Reguli metododologice[1]:

Formuleaza clar, numai ce este clar formulat se poate dezlega.

Nu simplifica, simplificarea unei probleme da o alta problema

Opiniile textelor sa fie preluate fara prescurtari, ruperi din context, nu poti critica ceea ce ai deformat.

Metafora sa lase loc conceptului, atunci cind este vorba de cunoastere

Stilul sa lase loc exprimarii clare, pasiunea, obiectivitatii.

Afirmatiile facute cu prudenta si cu argumente.

Reguli de etica a spiritului critic:

Un text se critica pentru ceea ce spune.

Critica sa rezide in argumente si nu in epitete

Insemnatatea problemei este conditie necesara, dar nu suficienta a valorii unei lucrari

Aprecierea unui punct de vedere trebuie facuta dupa probele care il sustin si nu dupa consecinte

Adevarul sa fie stabilit integral, morala sanatoasa se intemeiaza pe adevar.

Adevarul modest, dar care rezista criticii este de preferat adevarurilor spectaculoase, dar necontrolabile.

Unghiurile de vedere sa fie distinse cu claritate si sa se recunoasca si justetea  altor puncte de vedere decit cel propriu

Autorul sa fie gata sa-si aplice siesi ceea ce pretinde oponentului.

Teza este un studiu, pentru aceasta trebuie.

Sa aiba un punt de vedere original

Presupune stapinirea cuprinzatoare a literaturii de baza in domeniu

Presupune luarea in considerare a punctelor de vedere rivale

Are intentii subiacente de sistem.

Fazele elaborarii unui studiu:

Presupune abordarea unei probleme in vederea unei dezlegari proprii. Cercetarea inseamna deschiderea de probleme acolo unde bunul simt vede totul in ordine.

Formularea ipotezelor. Explicatia tentativa. Sa fie formulata in asa fel incit sa implineasca conditia de relevanta: sa fie formulata incit sa permita controlul prin evidente, sa fie un raspuns la problema care a generat cercetare, sa fie mai simpla decit ipotezele alternative.

Modelarea de solutii: elaborarea scenariilor alternative.

Culegerea informatiei, stabilirea faptelor. Intocmirea de fise: de referinta bibliografica, fise de extras, fise de trimitere bibliografica etc. Ordonarea este importanta.

Compararea modelelor, alegerea solutiei: Criteriul alegerii unei solutii este capacitatea de a raspunde unei nevoi.

Argumentarea solutiei: argumentarea sau demonstratia.

Evaluarea solutiilor alternative: nu se opreste la argumentarea unei solutii, ci critica si demonstreaza de ce nu a ales celelalte solutii.

Redactarea lucrarii

Pasi in redactarea lucrarii:

Tratarea unei probleme:

Stadiul problemei.

Precizarea problemei.

Indicarea metodei.

Tratarea problemei.

Desprinderea concluziei si integrarea ei in literatura referitoare la problema.

Reguli:

Sustinerea se bazeaza pe ilustratii, argumente, exemple.

Citatele sa fie in ghilimele.

Trimiterile exacte.

Prezentarea clara.

Termenii noi introdusi sa fie explicati clar.

Secventele sa fie prezenzate intr-o inlantuire logica

CUM SA NE COMPORTAM LA EXAMENE

(Dupa Derek Rowntree, Invata cum sa inveti. Introducere programata in tehnica studiului, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1980)

I. SUCCESUL LA EXAMEN presupune PREGATIRE

A. Este necesar sa aplicati tehnici eficiente de invatare pe o perioada suficienta de lunga de timp.

B. Este necesar sa recapitulati in mod sistematic.

Incepeti acum, caci:

a.      mai tarziu nu veti avea niciodata timp destul;

b.      munca ulterioara va fi mult mai usoara.

Intocmiti un orar pentru recapitulare:

a.      impartind efortul de recapitulare pe fiecare subiect;

b.      abordand zilnic mai multe subiecte;

c.       rezervandu-va timp suficient pentru odihna si recreere.

Formeaza-si un grup impreuna cu care sa recapitulezi in mod regulat (de exemplu, trei colegi care se intalnesc de trei ori pe saptamana):

a.      invatati invatandu-i pe altii.

Pe cat posibil, pastrati-va sanatatea.

Exersati-va in a face ceea ce va cere examenul

a.      puneti accentul pe aducere aminte, nu pe recunoastere;

b.      reorganizati ideile cursului:

discutand cu altii;

trecand in revista simultan toate notitele pentru un subiect;

trecand in revista impreuna subiectele corelate;

evaluand critic notitele proprii;

rescriind notitele;

c.       daca este posibil, informati-va cu privire la subiectele de examen din anii anteriori. Folosindu-va de acestea:

intocmiti planuri si scheme;

intocmiti raspunsuri-tip complete;

dati examene simulate;

dar, nu incercati sa-l ghiciti pe examinator.

C. In ajunul examenului

Analiza: Evaluare sumativa la stiintele naturii Document online: Fisa de lucru - litera S

Nu invatati lucruri noi.

Recapitulati ca de obicei si relaxati-va total.

Adunati-va rechizitele pentru examen.

Mergeti devreme la culcare.

II. COMPORTAREA IN ZIUA EXAMENULUI

A. Nu discutati cu alti studenti perspectivele examenului. Acest lucru va poate deruta si va poate induce emotii inutile.

B. Cititi cu atentie toata tema de examen (5 minute):

Observati ce recomandari exista pentru candidati?

Identificati ce anume cere fiecare intrebare (observati verbele cheie).

Dati prioritate subiectelor cu punctajul cel mai mare si celor pe care le cunoasteti cel mai bine.

C. Impartiti cu grija timpul pentru fiecare subiect de examen.

Evaluati timpul necesar pentru terminarea fiecarui raspuns.

Repartizati timpul total in raport cu punctajul pentru fiecare intrebare.

Rezervati 10-15 minute la sfarsitul examenului pentru control.

D. Faceti un plan al raspunsurilor.

Notati ideile principale si detaliile importante.

Introduceti-le intr-o schema sumara.

Schitati toate raspunsurile inainte de a scrie vreunul (alocati pentru aceasta cam un sfert din timpul total pentru fiecare raspuns).

E. Fiti atent la prioritati.

Raspundeti mai intai la cea mai bine cotata intrebare.

Respectati timpul pe care vi l-ati repartizat pentru fiecare raspuns.

Concentrati-va asupra punctelor principale.

F. Scrieti.

Simplu, direct si la subiect, fara divagatii si inflorituri inutile.

Corect din punct de vedere gramatical, fara ortografie gresita.

Citet.

G. Cand ati terminat de scris:

Lasati-va timp pentru a verifica complet toate raspunsurile inainte de a preda foile de examen.

Nu ramaneti cu colegii la "comentariile post mortem".

III. SA INVATAM DIN EXAMENE

A. Verificand notele si observatiile facute de examinator.

B. Comparand raspunsurile cu alti studenti.

C. Discutand performanta cu profesorul.

D. Corectand orice greseli ale metodei

CUM SA LUAM NOTITE

(Dupa Derek Rowntree, Invata cum sa inveti. Introducere programata in tehnica studiului, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1980)

I. IMPORTANTA NOTITELOR

A. Notitele ne mentin atentia concentrata si activa.

B. Notitele ne asigura o inregistrare scrisa a celor studiate, pentru a fi utilizate in faza de recapitulare.

II. PASTRAREA NOTITELOR

Daca este vorba de fise de lectura, acestea se pastreaza cel mai bine in plicuri sau in cutii de dimensiuni potrivite.

Daca notitele se iau pe foi separate, acestea se pastreaza cel mai bine intr-un dosar cu mecanism (tip biblioraft), catalogate pe subiecte sau autori, pentru a putea fi mai usor manipulate.

Daca notitele sint facute in caiete, acestea trebuie marcate in mod clar si depozitate in siguranta. pentru a putea fi utilizate la nevoie.

III. LUAREA NOTITELOR IN TIMPUL STUDIULUI

A. Notitele ar trebui sa includa:

Ideile principale ale textului studiat si detaliile importante.

Planul logic al expunerii.

B. Luati notite in faza de aducere aminte, nu a primei lecturi.

C. In afara citatelor importante, folositi cuvintele proprii in formularea notitelor.

D. Adoptati forma de schema (in loc de rezumat) oriunde acest lucru este posibil:

dezvoltati titlurile si redactati din nou frazele-subiect;

scrieti intre paranteze detaliile importante;

utilizati retrageri ale textului in interiorul paginii, precum si;

litere si cifre, pentru reliefarea corelatiilor.

E. Mecanismul luarii notitelor

Scrieti citet sau folosind masina de scris ori computerul

Intocmiti un sistem de prescurtari si folositi-l in mod consecvent.

In cazul utilizarii caietelor, folositi o amplasare logica, sugestiva a notitelor pe pagina:

a.      folositi pagina noua pentru fiecare noua serie de notite;

b.      lasati mult spatiu alb si margini late;

c.       transcrieti in partea de sus a paginii datele editoriale ale sursei (numele autorului, titlul lucrarii, editura, localitatea, anul aparitiei);

d.      transcrieti in dreptul fiecarui citat, expresie ori idee preluata pagina din text la care se gaseste aceasta.

In cazul utilizarii fiselor de lectura:

a.      transcrieti datele editoriale ale sursei pe prima fisa;

b.      transcrieti in partea de sus a tuturor celorlalte fise provenind din aceasta sursa doar numele autorului si titlul lucrarii

c.       transcrieti in fiecare fisa o singura idee sau un singur citat;

d.      notati pe fiecare fisa numarul exact al paginii din sursa la cere se afla ideea notata.

Folositi culori, diagrame, evidentierea punctelor cheie etc.

Incadrati cuvintele si propozitiile importante.

IV. LUAREA NOTITELOR LA LECTII SI PRELEGERI

A. Incercati sa aplicati metoda RICAR.

B. Luati putine notite

Aceasta va permite sa urmariti expunerea profesorului.

Scrieti notite mai ample acasa, imediat dupa lectie.

C. Verificati si revizuiti notitele

Acest lucru trebuie facut la cel mult cateva ore dupa prelegere.

Faceti efortul de a va reaminti continutul lectiei

Corectati notitele, adaugand noi detalii, si dandu-le forma finala

D. Atunci cand acest lucru este posibil, discutati despre lectie cu:

Profesorii.

Colegii.

ANEXA

LISTA DE CONTROL AL NOTITELOR

1. Formatul general. Observati daca nu cumva:

a.      caietul de notite este prea mic sau prea mare;

b.      paginile sunt prea incarcate sau imprastiate;

c.       scrisul este necitet;

d.      subiectele sunt invalmasite.

2. Structura notitelor. Observati daca nu cumva:

a.      sunt informatii insuficiente in partea de sus a foii;

b.      notitele nu au forma de schema (contin prea multa proza densa);

c.       sunt folosite insuficient titlurile, cifrele, retragerile, evidentierile;

d.      este greu de remarcat organizarea si corelarea ideilor.

3. Continutul si redactarea. Observati daca nu cumva:

a.      unele idei principale sunt omise;

b.      sunt prea multe detalii;

c.       sunt prea multe cuvinte;

d.      frazarea este neclara;

e.      sunt prea multe cuvinte ale autorului, in locul cuvintelor proprii;

f.        grafice si tabele importante sunt omise ori gresite.

CUM SA INTOCMIM UN ESEU

(Dupa Derek Rowntree, Invata cum sa inveti. Introducere programata in tehnica studiului, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1980)

Scrierea unui eseu sau a unei lucrari personale are cel putin trei avantaje importante pentru cel care o scrie:

Il sileste sa-si organizeze gandirea si sa-si precizeze punctul de vedere cu privire la subiectul lucrarii.

Ii permite lui (si profesorului) sa descopere anumite calitati pe care le are si pe care trebuie sa le intareasca, precum si anumite puncte slabe, pe care trebuie sa le remedieze, daca vrea sa reuseasca in domeniul lui de interes.

Scrierea este pasul care completeaza procesul gandirii si al invatarii. Deoarece aproape orice activitate umana cere capacitatea de exprimare in scris, aceasta este in mod clar "o calificare pe viata".

Procesul scrierii unui eseu implica urmatorii pasi:

I. Precizarea temei eseului

II. Strangerea si cercetarea materialului documentar

III. Structurarea eseului

IV. Redactarea eseului

V. Evaluarea critica a versiunii preliminare

VI. Rescrierea eseului

I. PRECIZAREA TEMEI ESEULUI

De obicei un eseu este intocmit ca urmare a solicitarii unui profesor sau a unui grup de studiu. De aceea, pentru a incepe lucrul in mod corect, este important sa urmam regulile de mai jos:

A. Notati cu atentie si exactitate formularea temei.

B. Analizati cu atentie formularea temei, folosindu-va de intrebari cum ar fi:

Solicita tema o abordare generala sau una specifica?

Se cere prezentarea experientei personale sau a propriilor convingeri ori numai cunoasterea pozitiilor exprimate de altii?

Se recomanda in special o anumita sursa de informatii?

Se cere doar o descriere a lucrurilor sau si o analiza a lor?

Este necesara discutarea implicatiilor si a aplicatiilor care decurg din concluzii?

II. STRANGEREA SI CERCETAREA MATERIALULUI DOCUMENTAR

A. Lista bibliografica

Aceasta este de obicei sugerata de profesor impreuna cu tema eseului. Fiecare dintre lucrarile recomandate in lista initiala poate conduce la alte surse bibliografice, care ar putea fi consultate daca exista suficient timp.

B. Intrebarile

Acestea au rolul de a directiona lectura si de a evita pierderea de timp cu lectura integrala a intregului material adunat. Cea mai buna abordare este aceea de a pune o serie de intrebari pentru clarificarea titlului sau a temei eseului.

C. Gandirea

Incepeti pregatirea lucrarii cat mai devreme posibil, pentru a permite gandirii sa "rumege" subiectul.

Fiti atenti la idei relevante si la exemplificari sugestive, pe care le puteti intalni curent in jurul vostru.

Oferiti subconstientului ocazia de a va furniza idei creative de abordare a subiectului.

D. Fisarea materialului

Toate materialele documentare cercetate trebuie sa fie fisate, mentionandu-se intotdeauna sursa (autorul, titlul lucrarii, editura, localitatea, anul aparitiei, pagina) din care am preluat o anumita idee, expresie, fraza-citat etc. Exista mai multe metode de fisare:

notitele facute pe un caiet (cea mai folosita, dar si cea mai ineficienta);

fisele de lectura (cea mai eficienta si mai ieftina metoda clasica de fisare);

notele introduse in baze de date computerizate.

Folosirea fiselor de lectura (foi de hartie, eventual liniate, de marimea unei foi A4 taiata in opt, pe care se scrie pe o singura parte) are avantajul ca este la indemana oricui si permite aranjarea materialului documentar in mai multe feluri, precum si folosirea lui ulterioara la alte teme de studiu.

III. STRUCTURAREA ESEULUI

Pentru a putea lucra in mod eficient, materialul fisat trebuie triat, eliminand tot ceea ce este banal, irelevant sau obscur. Acest lucru este realizat mai usor dupa ce am conceput deja structura generala a eseului.

Propunem celor mai putin experimentati in acest domeniu urmatoarea schema generica pentru lucrarea scrisa:

A. Introducere

Comentarii cu privire la subiectul eseului - ce inseamna si care este importanta lui.

Ce aspecte veti prezenta si de ce?

B. Tratare

Dezvoltarea argumentatiei in 3 - 4 idei principale, insotite fiecare de

exemplificarea ideilor.

C. Concluzie

Recapitularea ideilor principale.

Concluzie si implicatii, eventual viitoare perspective de studiu.

IV. REDACTAREA ESEULUI

In aceasta prima redactare a lucrarii accentul nu trebuie sa cada pe frumusetea exprimarii, ci pe acuratetea ideilor, stiind ca in final exprimarea va putea fi rafinata mai usor, daca ideile sunt clare si se inlantuie in mod logic.

A. Ordinea

Este bine sa incepeti scrierea eseului cu ultimul ei alineat, cel care contine concluziile. Acest lucru are cel putin doua avantaje:

Da orientare redactarii, stiind care sunt concluziile spre care va indreptati.

Va asigura convingerea ca lucrarea se va incheia cu o concluzie clara.

B. Stilul

Stilul reprezinta modul cum ne exprimam ideile. Acesta trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

Sa fie simplu si direct.

Sa evite argoul si exprimarea colocviala.

Sa contina fraze scurte.

Sa fie concis.

C. Forma

Punerea textului in pagina trebuie sa reflecte structura gandirii.

Folositi titluri si subtitluri.

Fiecare idee principala trebuie sa aiba alineatul ei.

Folositi material ilustrativ. Acesta economiseste mult text.

Delimitati clar ideile proprii de cele imprumutate de la altii si mentionati intotdeauna sursele.

Intocmiti o bibliografie a lucrarilor consultate.

V. EVALUAREA critica a versiunii preliminare

A. Momentul evaluarii

Prima varianta a lucrarii trebuie lasata deoparte timp de cateva zile "ca sa se raceasca" si pentru ca "orgoliul autorului" sa se domoleasca. Aceasta va va permite o evaluare mai obiectiva a eseului. De asemenea, acest lucru presupune ca eseul nu trebuie sa fie scris in ultimul moment.

B. Intrebari de evaluare

Puteti folosi pentru evaluare urmatorul set de intrebari de control:

Raspunde eseul la ceea ce se cere sau la subiectul stabilit?

Acopera el cu suficienta adancime toate aspectele principale?

Este continutul lui corect si relevant pentru subiect?

Este materialul aranjat in mod logic?

Este fiecare idee sustinuta in mod corespunzator prin exemple si argumente?

Exista o delimitare precisa intre propriile idei si cele preluate de la alti autori?

Mentionati toate sursele si referintele?

Este corecta lungimea eseului in raport cu scopul ei?

Este stilul eseului limpede si simplu, fara stangacii si formulari confuze? (Pentru verificare, cititi-l cu voce tare.)

Este textul scris in mod ordonat si corect ca punctuatie, gramatica si ortografie?

C. Procesul evaluarii

Daca gasiti ca va vine greu sa va evaluati singuri propria lucrare, solicitati ajutorul unui prieten care este cat de cat competent in acel domeniu.

In procesul evaluarii, incercati sa privitii eseul din punctul de vedere al celui caruia ii este el adresat.

VI. RESCRIEREA ESEULUI

Dupa ce ati raspuns la intrebarile de mai sus, sunteti pregatit pentru a incepe redactarea finala a lucrarii.

CUM SA CITIM MAI BINE SI MAI RAPID

(Dupa Derek Rowntree, Invata cum sa inveti. Introducere programata in tehnica studiului, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1980)

In ciuda faptului ca cititul este o experienta comuna, putine persoane citesc atat de bine cat ar putea. Cei mai multi citesc prea lent, nu se pot concentra, uita.

I. CUM PUTEM CITI MAI BINE

Ideea esentiala in acest domeniu este imbunatatirea intelegerii celor citite. Aplicand metoda RICAR (vezi notele cu titlul Cum sa studiem o carte) vom dobandi obisnuinta unei lecturi active si cu scop precis.

Trei sunt elementele care trebuie urmarite in lectura atenta a unui text:

A. Ideile principale

B. Detaliile importante

C. Evaluarea textului

A. Ideile principale

Ele se pot gasi la nivelul cartii, al capitolului, al subcapitolului sau al paragrafului.

Ideea principala a unui text descriptiv este transmisa de ansamblul textului respectiv.

In textele discursive ideea principala este continuta intr-o fraza-cheie, aflata:

La inceputul textului, in abordarile deductive - in care mai intai se formuleaza o idee, iar apoi este argumentata.

La sfarsitul textului, in abordarile inductive - in care se porneste de la fapte si argumente, pentru a se ajunge in final la concluzii.

B. Detaliile importante

Acestea pot fi dovezi, exemple sau argumente in favoarea ideii principale. Observarea detaliilor poate fi usurata de urmarirea catorva tipuri de indicii:

Indicii de structura a textului:

a.      diferite tipuri de caractere tipografice (subliniate, cursive, aldine);

b.      numerotari;

c.       aranjarea textului in pagina.

Indicii morfo-sintactice

Acestea sunt cuvinte si expresii cheie, cum ar fi: "pe de alta parte", "totusi", "cu toate acestea", "de exemplu", "de aceea" etc.

Diagrame si tabele

Desi unii cititori neexperimentati au tendinta neglijarii lor, aceste indicii pot fi de mare valoare:

a.      ne ajuta in intelegerea ideilor principale si a detaliilor importante;

b.      pot face sa nu mai fie necesara lectura textului;

c.       pot cuprinde idei si amanunte importante nementionate in text.

C. Evaluarea textului

O buna intelegere a unui text presupune:

a.      interactiunea cu textul;

b.      o atitudine sceptica, critica fata de acesta;

c.       aprecierea textului din perspectiva implicatiilor practice pe care le poate avea pentru noi.

Urmatoarele intrebari s-ar putea dovedi extrem de utile in evaluarea textului citit:

Sunt corecte datele faptice prezentate in el?

Face el distinctie intre date faptice si opinii?

Rezulta concluziile lui din datele faptice?

S-ar putea extrage si alte concluzii din faptele prezentate?

Concorda concluziile lui cu ale tale si cu ale altora?

II. CUM PUTEM CITI MAI RAPID

A. Elementele citirii

Fixarile - opriri ale ochilor in timpul parcurgerii textului (atunci are loc de fapt citirea).

Reducerea numarului de fixari poate duce la marirea vitezei de citire.

Campul vizual - numarul de cuvinte pe care le poate cuprinde si citi ochiul dintr-o data in momentul fixarii.

Marirea prin exercitii si efort intens a campului vizual poate duce la marirea vitezei de citire

Revenirile - miscari inapoi ale ochilor in timpul citirii, datorate lipsei de concentrare.

Prin concentrare si reducerea la maximum a revenirilor se poate mari viteza de citire

Subvocalizarea - pronuntarea in gand sau in soapta a cuvintelor citite.

Viteza pronuntarii cuvintelor fiind mai mica decat viteza de miscare a ochilor, pentru marirea vitezei de citire este necesara eliminarea subvocalizarii.

B. Sugestii pentru imbunatatirea vitezei de citire

Verificati daca nu aveti cumva nevoie de ochelari.

Incetati sa mai pronuntati cuvintele in gand.

Faceti eforturi constiente de a citi mai rapid.

Cititi pe unitati de gandire.

Imbogatiti-va in mod continuu vocabularul:

a.      citind in mod diversificat;

b.      invatand radacinile grecesti si latinesti ale cuvintelor;

c.       notand cuvintele noi pe care nu le intelegeti;

d.      folosind dictionarul pentru a identifica sensul cuvintelor noi;

e.      utilizand in scris si in vorbire cuvintele nou invatate.

C. Exersarea citirii rapide

Exercitii de citire rapida seara inainte de culcare (15-20 de minute):

a.      citirea unor articole de lungime constanta;

b.      cronometrarea vitezei de lectura si notarea progresului;

c.       controlul intelegerii.

Citirea mai rapida a tuturor textelor

NOTA: Pentru adancirea acestei chestiuni sugeram studierea si aplicarea unora dintre lucrarile existente pe piata sau in librarii pe tema lecturii rapide. Acolo unde acest lucru este posibil, mai folositoare ar fi participarea la un seminar de citire rapida