Eutanasia - argumente pro-eutanasia

Eutanasia este un corolar al dreptului la viata

Argumente pro-eutanasia

Introducere

Intens mediatizatul subiect al eutanasiei a captat in ultimele decenii in mod frecvent atentia opiniei publice. In arena dezbaterii pe marginea acceptabilitatii etice a deciziilor eutanasice, au fost aruncate diverse argumente, conducand la inevitabila confuzie ca este absolut necesara o abordare interdisciplinara a acestui delicat subiect.

Partizanii si opozantii eutanasiei isi apara cu tarie pozitia pro si respectiv, contra actului eutanasic, utilizand argumente de natura:

morala (compasiune, bine/rau, blamarea sau valorizarea suferintei);

psihologica (afectarea capacitatii de exprimare libera a vointei in contextul afectiunilor incurabile, debilitante sau invalidante);

sociologica (impactul actului eutanasic asupra mediului familial, consumarea inutila de resurse umane si materiale care ar putea fi folosite in alte domenii ale socialulului, teoria progresului social);

deontologica (menirea medicului este de tamaduitor, nu de calau);

medicala (limitele medicinii moderne in ceea ce priveste tratamentul anumitor afectiuni, ingrijirile paleative);

medico-legala si juridica (legiferarea eutanasiei, respectiv sanctionarea sa legala);

religioasa (caracterul sacru al vietii, valorizarea pocaintei prin suferinta, dreptul la viata si moarte ca atribut exclusiv al Divinitatii) si chiar filozofica.

Nu in ultimul rand, in incercarea de a-i demonstra sau infirma legitimitatea, eutanasia a fost analizata prin prisma drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Sustinatorii eutanasiei considera ca libertatea de a alege momentul si felul mortii, constituie "expresia facultatii ontologice de autodeterminare" si in acelasi timp, o modalitate de pastrare a demnitatii individului in fata suferintei si a mortii prognozate.

Definitia eutanasiei

Literatura de specialitate a propus definitii variate ale eutanasiei, de la cele strict legate de etimologia greaca a termenului ("eu"= bun, "thanatos"=moarte), pana la altele care se doresc exhaustive. In orice caz, nu s-a ajuns inca la o definitie unanim acceptata, dezbaterea pe marginea eutanasiei fiind acuta si pe acest palier. Am retinut o definitie care subliniaza ca actele eutanasice pot fi realizate atat comisiv, cat si prin omisiune.

Conform acestei definitii, eutanasia reprezinta "un ansamblu de actiuni sau inactiuni medicale, avand suport etico-juridic si fiind in interesul bolnavului, in sensul in care duce la scurtarea suferintelor unui bolnav care in momentul actual, din punctul de vedere al stiintei medicale, nu beneficiaza de un tratament etiologic, ci dimpotriva, prognosticul este un sfarsit apropiat si inevitabil".

Cu alte cuvinte, daca moartea nu este produsa intentionat, in mod deliberat, nu poate fi vorba de eutanasie.

Clasificarea eutanasiei

La fel de heterogene ca si incercarile de a defini conceptul sunt si demersurile menite a delimita diversele forme ale eutanasiei. S-au impus doua criterii majore de clasificare:

in functie de vointa, exprimata sau nu, a candidatului la eutanasie, distingem intre eutanasia voluntara (persoana are capacitatea de exprimare libera a vointei si solicita, uneori in mod repetat, eutnasierea), eutanasia involuntara (persoana, desi este capabila sa-si exprime consimtamantul sau sa refuze actul eutanasic, nu este consultata in acest sens sau chiar se ignora vointa sa exprimata anterior de a refuza eutanasia) si eutanasia non-voluntara (persoana nu are capacitatea de a-si exprima liber vointa, datorita starii sale psihice, bolnav psihic sau fizic, stare de inconstienta, coma).

Analiza: Evaluare sumativa la stiintele naturii Document online: Fisa de lucru - litera S

in functie de modul in care actioneaza medicul, deosebim eutanasia activa (produsa in mod deliberat, prin mijloace active, prin recurgerea la un procedeu tanatogen si eutanasia pasiva, produsa in mod deliberat, prin neinstituirea sau intreruperea unor masuri obisnuite de nutritie si tratament.

In ceea ce piveste suicidul asistat medical, desi este privit din punct de vedere moral-etic ca o forma particulara a eutanasiei. poate fi considerat strict un suicid rational, fara a fi asimilat eutanasiei, deoarece atat decizia, cat si actiunea apartin insasi persoanei.

Partizanii eutanasiei voluntare sustin ca nu poate fi ignorata exprimarea inechivoca si de multe ori repetitiva, a dorintei de a incheia socotelile cu o viata degradanta. In conditiile unei suferinte majore, libertatea de a alege momentul si felul mortii, nu poate fi refuzata individului, chiar daca dreptul la viata este sfant, imuabil.

Suicidul, dupa secole de condamnare morala, religioasa si legislativa, nu mai este in prezent incriminat legal, tot asa si decizia eutanasica luata in deplina cunostinta de cauza, nu ar trebui sa dea nastere unor sanctiuni juridice.

In ceea ce priveste eutanasia activa si cea pasiva, diferentele par a fi neglijabile, cel putin din punct de vedere juridic. Se pare ca exista o tendinta de admitere a eutanasiei pasive, fiind tot mai condamnata obstinatia terapeutica, adica mentinerea vietii cu orice pret, prin mijloace extraordinare, cu scopuri mari si inutile, mai ales cand aceasta contravine vointei exprimate de pacient.

De altfel, o data cu aparitia Legii drepturilor pacientilor, in Romania nu mai exista limite legale ale exercitarii dreptului persoanei competente de a refuza tratamentul, cu conditia explicarii consecintelor potential letale ale acestui refuz. Chiar si din punct de vedere religios, exista tendinta de a considera inutila si imorala o astfel de atitudine ce induce suferinta suplimentara pacientului si ii nesocoteste dreptul la autodeterminare.

Dreptul la viata

Cei care se opun eutanasiei, considera ca argumentul suprem impotriva optiunii eutanasice, este faptul ca fiecare fiinta umana se bucura de imuabilul drept la viata. A atenta la acest drept, indiferent de motivatia presupus empatica (cuparea suferintei), inseamna a avea o atitudine lipsita total de etica.

Dreptul la viata este fara indoiala, primul si cel mai natural drept al persoanei, premisa a exercitarii celorlalte drepturi fundamentale. De-a lungul istoriei pline de arbitrar si abuzuri a umanitatii lupta pentru afirmarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, apre ca un fir rosu calauzitor.

Afirmarea recenta a drepturilor omului s-a facut prin intermediul unor documente recunoscute pe plan international - Declaratia Universala a drepturilor Omului, Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice si pe plan regional - Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Conventia Americana a drepturilor Omului, Carta Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor, etc.

Partizanii eutanasiei sustin existenta unui "drept de a muri", care nu este antitetic cu dreptul la viata, ci ar fi un corolar al acestuia.

Se spune ca "moartea face parte din viata", marcandu-i finalul asa cum nasterea ii marcheaza inceputul. Putem sa ne conducem viata cum credem de cuviinta, facand eforturi ca finalul ei sa fie un semn de exclamare si nu un banal punct. Cand insa sfarsitul vietii este grevat de suferinta si decripitudine, avem puterea in virtutea autonomiei personale si a dreptului la viata privata al fiecaruia, sa transformam semnul de punctuatie de la finalul vietii, intr-un viguros semn de exclamare.

Sustinatorii eutanasiei propun in acest sens o atitudine voluntara, de refuz al unui final de viata lipsit de demnitate. Este o atitudine in spiritul stoicismului lui Seneca: "Nu viata e binele, ci faptul de a vietui bine. Prin urmare, omul intelept traieste atata timp cat trebuie, nu cat timp poateVa gandi mereu in termeni de calitate, nu de cantitate" iar "Atunci cand o moarte implica chin, iar alta e simpla si usoara, de ce sa nu o iei pe cea usoara?"

Un argument in favoarea existentei "dreptului de a muri" si poate cel mai puternic, este autonomia individuala, dreptul la autodeterminare al fiecarei persoane, principiu fundamental al bioeticii actuale. Pacientul, prin intermediul consimtamantului informat, devine colaborator si decident in cadrul actului terapeutic. Este deci firesc sa-i fie respectat si dreptul de a cere si a primi moartea, atunci cand medicina este neputincioasa, iar calitatea vietii devine sub orice critica.

Conditia esentiala pentru exercitarea acestui drept este insa o capacitate decizionala nealterata, dreptul de a muri putand fi fi solicitat decat strict in cazul eutanasiei voluntare. Clamarea dreptului de a muri, poate sa isi aiba ratiune in necesitatea respectului demnitatii umane. Suferinta profunda in bolile terminale sau invalidante, justifica optiunea pentru un final letal, dar demn.

Engelhard afirma, in spiritul celor de mai sus "Sinuciderea asistata de medic si eutanasia voluntara activa, in confruntarea cu suferinta sau lipsa de demnitate, ofera o autodeterminare si un control, oricat de firave. Ele fac parte integranta din etosul demnitatii personale ca stapanire de sine, ce sta la baza etosului cosmopolit liberal." Tot Engelhard arata ca: "Daca o societate valorizeaza alegerea individuala si autodeterminarea in ce priveste modurile de viata, va trebui si valorizeze alegerea individuala si autodeterminarea in ce priveste moartea. Viata si moartea in afara controlului personal, sunt resimtite ca injositoare, alienante si lipsite de demnitate."

Daca am admite posibilitatea clamarii actului eutanasic, acesta nu s-ar face in virtutea unui "drept" de a muri, ci ar fi de fapt o libertate de a apela la eutanasie. Libertatea se exercita in anumite conditii, strict delimitate. In acest sens, exercitarea cestei libertati de a muri, trebuie sa fie sub control etatic, recunoscandu-se dreptul statului de a interveni pentru a proteja interesele tertelor persoane, ale societatii in general si chiar pentru a proteja individul impotriva sa insusi.

Concluzii

Promovarea si respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului reprezinta o bariera in calea violentelor si abuzurilor, o garantie a moralitatii individuale si sociale. In domeniul particular al eutanasiei, dezbaterea bioetica are in vedere necesitatea respectarii dreptului la viata al fiecarui individ, ca drept primordial, natural si fundamental, dar pune in discutie si existenta dreptului de a muri, de a solicita moartea in circumstantele alterarii semnificative a calitatii vietii, ca expresie a principiului autodeterminarii.

Acest "drept" reprezinta de fapt, o libertate de a apela la eutanasie si, ca orice libertate, are limitele ei de exercitare iar statul trebuie sa aiba drept de interventie.

Bibliografie:

1. Ion, Pitulescu; Pavel, Abraham; Emil, Dersidan; Ion Ranete, Dictionar de termeni juridici uzuali, Editura National, Bucuresti, 1998
2. Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 3
3. Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art. 3
4. Constitutia Romaniei, art.1 (3)

Resurse internet:

1. www.curaj.net/eutanasia pro sau contra.
2. www.daciaclub.ro/ euthanasia.