Islam- credinta si ritual - muhammad intemeietorul islamului

NOTIUNI INTRODUCTIVE

Termenul "islam" desemneaza religia monoteista care-si revendica paternitatea Avraamica prin Ismail, fiul sclavei izgonite Agar. Aceasta religie are la baza Coranul, al carei Profet este Muhammad "cel laudat".

Prin extensiune, cuvantul islam se refera la intreaga civilizatie, cu un cadru legislativ unic, cu structuri politice specifice, cu traditii sociale si morale care se revendica de la aceasta religie .

"Islamismul este un sincretism" spune specialistul Maurice Gaudefray; un amestec de elemente religioase diferite ca provenienta si factura. Se crede ca cele mai multe au fost luate de Muhan din Iudaism, din Biblie si din Talmud; altele din crestinism, din traditiile vechi ale arabilor, persilor .

Islamul se prezinta pe sine drept cel mai pur monoteism. Partea cea mai importanta a crezului musulman afirma, intr-o formula scurta "shahada", fara echivoc "la illah illa Allah"- "Nu este Dumnezeu afara de Allah: Muhan este profetul sau" . Cealalta formula, mai dezvoltata, este adevarata marturisire de credinta- fiind atribuita lui Muhammad, insa in realitate ea s-a format int-o lunga perioada de timp .

Muhammad- intemeietorul islamului

Muhammad (Mohamed) s-a nascut catre 570 d.Hr.- data traditionala admisa de islamologi, sau catre 580- daca este adevarat ca a murit pe la 50 de ani .

A ramas orfan de mic si a trait anii copilariei si ai tineretii in saracie. La 24 de ani a intrat in serviciul unei vaduve bogate Khadija, care s-a folosit de el in afacerile sale comericale, iar mai tarziu s-a casatorit cu el, intre ei fiind o diferenta de 15 ani. Aceasta casatorie i-a oferit multe posibilitati financiare largi, vaza in societate, timp pentru meditatii. A avut doi baieti, patru fete, supravietuind doar o fata- Fatima[6].

Se pare ca era un om inchinat spre religiozitate. Criza sufleteasca care l-a impins spre misiunea sa profetica a aparut prin 620, cand avand obiceiul de a se retrage spre meditatii in grotele din apropiere de Mecca, a avut o serie de viziuni care l-au facut sa creada ca a devenit obiectul actiunilor diavolesti. Atunci i s-a aratat ingerul Gabriel care i-a poruncit: "Recita!" "Citeste!"- text care formeaza in Coran primele 5 versuri din sura "Sangelui inchegat"(96) .

Muhammad a inceput sa propovaduiasca noua credinta, sustinut de sotia sa, fiii adoptivi Ali si Zayd, prietenul Abu- Bakr, fiind inconjurat de indiferenta, ostilitate, pentru ca mai apoi sa fie hartuit si persecutat de marile familii din Mecca, fapt ce a dus la "emigrarea" (kijra) sa si a adeptilor sai la Yathreb, oras ce va lua numele de Medina (Madinat al- Nabi- "orasul profetului"). Evenimentul numit "hegira" (exod, pribegie) din anul 622 marcheaza inceputul erei musulmane.

Din predicatorul unei noi religii devine sef al unei comunitati pe care o organizeaza cu multa abilitate. A incercat, fara succes, pe evreii din Medina sa-i castige de partea lui, insa si-a dat seama ca se inselase si n-a pierdut nici un prilej de a-i persecuta, de a-i trece prin taisul sabiei, de a le vinde femeile si copiii, chiar de a le lua averile pe care le-a impartit partizanilor sai .

Muhammad s-a intors catre "cei care se numesc crestini"; el ii lauda pentru ca au "preoti si calugari si nu sunt sumeti (mandri)" (5,88) . Va intrerupe relatiile si cu acestia pentru ca i s-au parut la fel de inflexibili ca si evreii, desi mai putin provocatori .

Anii care au urmat stabilirii lui la Medina au fost punctati de numeroase incursiuni spre Mecca, soldate cu mici victorii cand de o parte cand de alta. In 628 incheie un armistitiu cu meccanii care stipuleaza si posibilitatea indeplinirii de catre Muhammad a ritualului pelerinajului la Mecca.

Intre timp, puterea lui creste si in 630 incalca armistitiul si intra triumfator in Mecca, in fruntea unei armate, fara nici o opozitie din partea meccanilor.

Calauzit de un admirabil instinct politic, Muhammad nu si-a instalat capitala statului sau teocratic la Mecca ; dupa pelerinaj, el s-a intors la Medina .

Manat parca de o presimtire, merge in martie 632, in ultimul lui pelerinaj la Mecca; cu acest prilej prescrie in amanunt ritualurile pentru "hagg", ritualuri respectate pana azi .

Reintors la Medina, moare la 8 iunie 632, in bratele sotiei lui favorite, Aisa, una din cele noua sotii pe care si le-a luat dupa moartea primei sotii, fiica lui Abu- BaKr, care avea sa devina succesor (Khalifa) al profetului.

IZVOARELE DE CREDINTA ALE ISLAMULUI

1. Coranul este cartea sfanta a islamului, care aduna la un loc "revelatiile transmise lui Muhammad direct din cer" [13] de catre ingerul Gabriel. Henri Lammens, precum si un numar mare de orientalisti occidentali moderni, in contradictie cu atitudinea teologilor musulmani, pentru care Coranul e o carte revelata, considera ca aceastea "trebuie sa fie considerata drept opera autentica si personala a lui Muhammad" .

Invatatura lui Muhammad a fost fixata in scris de secretarul sau Zaid; dupa moartea profetului primii trei califi au strans aceste insemnari sub titlul AlQuran ("recitare"). Redactarea finala e atribuita califului Othman care a ars celelalte variante vechi pentru a exista o editie unitara a Coranului.

Aceasta "vulgata"- "versiune general acceptata" este alcatuita din 114 capitole "sure" cu o lungime variabila intre 3 si 268 de versete , scrise in cea mai mare parte sub forma prozei ritmate.

Importanta Coranului in islamism e foarte mare, servind ca baza doctrinei, vietii religioase, culturii mohamedane in general si chiar cu valoare liturgica .

2. "Hadith"- "sunnah" e al doilea izvor doctrinar al islamului si reprezinta revelatia orala transmisa pe calea traditiei.

Inca din primul secol dupa hegira a circulat urmatoarea maxima "Sunna se poate lipsi de Coran, dar nu si Coranul de Sunna", afirmandu-se chiar ca "in chestiuni controversate, Sunna are valoare decisva, chiar daca e in conradictie cu Coranul, dar nu si invers". Pana la urma s-a decis sa se considere Coranul si Sunna drept doi factori de importanta aproape egala, meniti sa stabileasca regulile vietii religioase .

3. Igna este consensul eruditilor musulmani dintr-o anumita epoca pentru chestiuni mai noi, pentru care nu se gaseau texte in Coran si in Hadith[18].

CULTUL ISLAMIC

Vorbind despre "cult" in islam ne referim la ceea ce in araba se denumeste prin "ibada"- la plural "ibadat" (practica de cult), adica forme de manifestare a unei credinte religioase, prin acte sau abtineri de la acte, altfel spus, ritual, practici rituale.

Ca si la alte religii, ritualul musulman este strans legat de credinta; el apare dominat de ideea unui Dumnezeu atotputernic, fara intermediari. Printr-o anumita sacralizare a personalitatii lui Muhammad, prin cultul "sfintilor", credinciosii incearca sa micsoreze aceasta distanta enorma care ii separa de Creator.

LOCURILE DE CULT

Musulmanii isi pot face rugaciunile rituale in orice loc socotit curat din punct de vedere religios. De la inceput insa au avut si cladiri speciale "masdjid" (locul "unde se ingenunche") de unde cuvantul "moschee"; cele principale au fost numite geamii (djami). Primul model de moschee a fost casa de rugaciune de la Medina din timpul lui Muhammad.

Moscheile au de obicei o tinda si o sala de rugaciune; cupola si minaretele- acele turnuri inalte de unde sunt chemati credinciosii la rugaciune- au devenit parti constitutive si distinctive ale arhitecturilor moscheilor.

Partea cea mai importanta din interiorul moscheii o formeaza firida (mihrab) care indica directia spre Mecca, directie spre care trebuie sa se indrepte credinciosii, cand se roaga. De regula moscheile sunt orientate spre Mecca astfel incat firida se afla in fundul moscheii, in forma de abrida. In fata acestei firide se aseaza un covor pe care sta imamul si dirijeaza rugaciunile .

OFICIANTII CULTULUI

Absenta liturghiei si a ceremoniilor de cult face inutila existenta unei clase de preoti hirotonisiti special pentru a savarsi slujba. Astfel islamul exculde orice intermediar intre om si Allah [21].

Analiza: Evaluare sumativa la stiintele naturii Document online: Fisa de lucru - litera S

Slujitorii cultului, aflasi in slujba moscheilor- imami ("cel ce merge inainte") predicatori "Khatib", muctini ("muazzin") nu au nevoie nici de o educatie speciala; li se cere sa aiba o viata morala, si sa-si cunoasca bine indatoririle pentru a duce ritualul la indeplinire. Muctinii sunt cei care se urca in varful minaretului si cheama credinciosii la rugaciune. Seful religios al unei comunitati mai mari se numeste muftiu sau cadiu.

RITURILE

Cel mai important rit al cultului islamic este rugaciunea care poate fi individuala (particulara) si rituala ("salat").

Ritul rugaciunii comporta, intre altele, citiri din Coran si anumite atitudini si gesturi fixate de lege si care trebuie indeplinite intocmai. Pentru a avea siguranta ca nu gresesc, musulmanii prefera sa-si faca rugaciunile in grup, la moschee. Aici isi lasa incaltamintea la usa si se aseaza in randuri inapoia imamului, respectand cuvintele si gesturile acestuia .

ALTE PRACTICI RITUALE

Desi nu fac parte din obligatiile rituale, o serie de comportamente, mai mult sau mai putin reglementate prin legislatia canonica, dobandesc atributele unui ritual; de exemplu, comportamentul legat de anumite evenimente ale vietii care capata caracterul unor rituri de trecere: incetarea alaptarii, intrarea in scoala coranica, circumciziunea, admiterea adolescentului la rugaciunile de la moschee, consumarea casatoriei (mai ales pentru femei) etc .

Alte rituri musulmane sunt intalnite in diverse imprejurari ale vietii: nastere, casatorie, moarte, unde anumite prescriptii religioase si obiceiuri locale se amesteca.

Copilului i se pronunta la nastere, in ureche, chemarea la rugaciune pentru a marca astfel, calitatea sa de musulman.

Sacrificarea parului (taierea motului) are loc a saptea zi, cand se taie 2 oi si 2 capre si se da de pomana argint cat cantareste parul copilului. De obicei, in aceeasi zi i se da si un nume. Principalele nume cu adevarat musulmane sunt cele ale Profetului: Ahmed, Muhammad, Mustafa; ale familiei sale: Ali, Hasan, Husein; ale marilor personaje din traditia musulmana: Ibrahim, Musa, Ismail etc; sau cele de tipul Abd Allah "servul lui Allah".

Fetelor li se dau nume ale femeilor din familia Profetului: Fatima, Aisa, Zeinab; nume care desemneaza epitete: Mahbuba "Iubita", nume de flori etc.

Ceremonia nuntii este legata de un ritual destul de complicat si care variaza, intr-o oarecare masura, de la o zona la alta.

Ritualul legat de inmormantare este destul de simplu. Mortul este spalat, invelit in giulgiu fara cusaturi si ingropta in aceeasi zi sau a doua zi dimineata. Pe drum spre cimitir imamul recita versete din Coran si din cand in cand se opreste, iar credinciosii repeta ultimul verset. In final ii cere sufletului mortului sa-si faca marturisirea de credinta, iar una din rude raspunde pentru mort: "A crezut intr-un singur Dumnezeu si in Muhammad, profetul sau" .

SARBATORILE

Sarbatoarea religioasa a musulmanilor este vinerea, insa nu are un caracter sacru, ca Duminica pentru crestini sau sambata pentru evrei. In aceasta zi, la amiaza, se face rugaciunea in comun la geamie sau moschee, dar munca nu se intrerupe.

Sunt apoi sapte sarbatori principale, dintre care doua mai importante:

sarbatoarea "de ruperea a postului" - micul Bairam- "Sheker Bairam" care are loc la sfarsitul postului Ramadam, timp de trei zile, in care musulmanii se felicita, imbraca haine noi, se fac vizite, se fac cadouri etc. La moschee are loc o rugaciune in comun numita "rugaciunea de sarbatoare";

- sarbatoarea "sacrificiilor"- marele Bairam- "Kurban Bairam" are loc incepand din ziua zece a lunii pelerinajului la Mecca, timp de patru zile, atunci cand sacrifica animalul la sanctuarul din suburbia Mina. Exista anumite cerinte pe care trebuie sa le indeplineasca atat animalul ce urmeaza a fi sacrificat, cat si cel care il sacrifica: animalul trebuie sa aiba o anumita varsta, sa nu aiba defecte fizice, cel care-l sacrifica trebuie sa rosteasca anumite formule si sa-si intoarca fata spre Mecca [25].

Carnea trebuie impartita altora si numai o mica parte ramane celui care sacrifica animalul.

La fel ca si la micul Bairam, credinciosii se aduna la moschei pentru rugaciunea de sarbatoare, se imbraca in haine noi, fac daruri, se manifesta plini de bucurie.

Alte sarbatori sunt:

Ziua a zecea a primei luni musulmane;

Ziua nasterii si ziua mortii lui Muhammed, cand au loc procesiuni, se canta, se danseaza, se recita poeme care aduc lauda Profetului;

Ziua diplomei (in care Dumnezeu prescrie faptele oamenilor pentru anul urmator)[26];

Ziua destinului, in ziua 27-a a lunii Ramadamului. Se spune ca in aceasta noapte ar fi fost revelat Coranul, dar e mai greu de inteles acest lucru, cata vreme se stie despre Coran ca nu a fost revelat dintr-o data. [27]

CEI CINCI "STALPI AI ISLAMULUI"

Viata religioasa e reglementata de institutii care sunt in acelasi timp si norme juridice, in special cei cinci "stalpi ai credintei": profesiunea de credinta (marturisirea) "sahadat", cultul rugaciunii canonice "salat", milostenia legiuita "zakat", postul din luna Ramadam "sawn" si pelerinajul la Mecca "hagg" . La acestea, unii teologi mai adauga si "razboiul sfant" (djihad).

1. Marturisirea de credinta ("sahada") consta in a afirma: "Nu este Dumnezeu afara de Allah si Muhammad este profetul Sau". Prin rostirea ei orice necredincios intra in comunitatea musulmana fiind singura conditie necesara aderarii la islam. Orice musulman trebuie sa o rosteasca dupa momentul pubertatii cind devine "balig" (matur) si "aquil" (rational), in deplinatatea facultatilor sale intelectuale, fiind considerat "muKallaf", adica "supus obligatiilor religioase" .

Ea este pronuntata in timpul rugaciunii, precum, si in momentele esentiale ale vietii (de catre cel implicat sau de catre altii): este rostita la urechea noului nascut, in cadrul marilor ceremonii, in urechea muribundului.

Formula "la illah illa Alah", este o formula cheie pentru musulmani; se spune ca insusi Muhammad ar fi numit-o "cheia raiului". E scrisa pe steagul unor tari isalmice, pe monede, strigat de lupta, formule de juramant, poate fi scrisa pe usa caselor, este considerata si drept o formula magica (pazeste de deochi, de Satana, de spirite ratacitoare) .

2. Rugaciunea

Rugaciunea individuala o poate face mohamedanul in orice timp, in orice loc, in orice limba si fara ingradire rituala, fiind o invocare spontana a lui Allah.

Rugaciunea rituala trebuie facuta de 5 ori pe zi: dimineata inainte de rasaritul Soarelui, la amiaza, dupa amiaza, seara dupa apusul Soarelui, dupa caderea intunericului, cu fata spre Mecca.

Numai bolnavii sunt scutiti de implinirea acestei obligatii si in cazuri exceptionale, calatorii sau cei care muncesc in conditii care nu le permite indeplinirea ritualului.

Aceste rugaciuni trebuie savarsite de credincios imbracat cuvincios, intors cu fata spre Mecca si pentru ca rugaciunea sa fie valabila, aceasta trebuie sa fie in starea de puritatea rituala "tahara". Altfel, rugaciunile vor fi precedate de ablutiune "wudu", adica spalarea fetei, mainilor pana la cot, a picioarelor inclusiv glezna. In caz de necesitate, spalarea cu apa poate fi inlocuita prin frecarea cu nisip. ("Sura mesei" 5,9)[31]. In caz de impuritate majora precum si inaintea rugaciunii de vineri de la pranz, este obligatorie imbaierea completa.

Indiferent daca se efectueaza in moschee, acasa sau in orice loc, rugaciunea are acelasi ritual: ea incepe cu proclamarea intentiei de a face rugaciunea, continua cu rostirea formului "Allahu akbae" (Allah este Mare), care introduce credinciosul in starea de sacralizare, dupa care urmeaza recitarea surei introductive din Coran- Al Fatiha. Aceasta parte introductiva, executata in picioare, este urmata de o succesiune de pozitii de inclinare, prosternare, semiasezare, care constituie o unitate bine definita, numita "rak'a". Se rosteste apoi "marturisirea de credinta", rugaciunea pentru Profet "salla Allahu alazhi wa sallam" si se incheie cu salutul catre cei de fata "sallam" cu intoarcere catre cei din stanga si din dreapta .

Rugaciunea de vineri este obligatorie pentru toti barbatii adulti ("Sursa adunarii" 62, 9-10)[33]. Femeile nu participa. Ea se savarseste la moschee, la ora pranzului, in prezenta a cel putin 40 de credinciosi (in cazuri exceptionale chiar si cateva persoane), sub indrumarea unui imam. Vinerea nu este zi de odihna, aceasta obligatie fiind necunoscuta in islam.

3. Milostenia "zakat" este un fel de denie sau taxa pe avere, reglementata de Muhammad si succesorii sai, perceputa in natura, in procent variabil (pana la 20%) in fiecare an, din averea musulmanului. Potrivit Coranului ("Sura caintei" 9,60)[34], nu trebuie cheltuita decat in scopuri bine definite in acest text. Legislatia canonica o trateaza ca pe o taxa religioasa obligatorie, fiind privita ca o forma de purificare a averii..

In afara de aceasta milostenie oficiala, mai exista un fel de milostenie neoficiala, obligatorie totusi, care se plateste in natura sau in bani si se practica mai ales la sfarsitul postului, precum si o milostenie benevola.

4.Postul ("saum") din luna Ramadam ("Sura vacii" 2, 183-187)[35] este obligatoriu pentru musulmanii de ambele sexe, odata cu rostirea "sahadei"; acest post diurn incepe indata ce se crapa de ziua "cand e destula lumina pentru a deosebi un fir alb de unul negru" si dureaza pana dupa apusul Soarelui, timp de o luna, in amintirea primelor revelatii ale Profetului.

Postul consta in abtinerea totala de la mancare, bautura, parfumuri, tutun si relatii conjugale. Este recomandata supravegherea intregului comportament, sunt interzise barfa, calomnia si in general e bine sa se vorbeasca cat mai putin. Toate aceste interdictii sunt anulate pe timpul noptii.

Sunt scutiti de post batranii, femeile insarcinate si care alapteaza, calatorii si soldatii in timp de razboi. Obligatia reintra in vigoare cand motivul dispensei inceteaza. Perioada dispensiei trebuie compensata printr-un numar egal de zile de post sau sa plateasca in schimb o suma de bani.

Cand Ramadamul cade vara, mai ales in regiunile tropicale, postul aduce chinuri greu de suportat prin abtinerea in special de la apa timp de 15-16 ore, precum si celor care fac munci fizice grele. Ramadamul este azi inca destul respectat in lumea isalmica.

Coranul mentioneaza si postul de "ispasire a pacatelor", in caz de omor din greseala ("Sura muierilor" 4, 94)[36], dupa uciderea vanatului in timpul pelerinajului ("Sura mesei" 5, 96) si dupa calcarea unui juramant ("Sura celui ce se cearta" 58, 4-5) .

5. Pelerinajul la Mecca ("hadj")

Dateaza din epoca preislamica si a fost pastrat de Mohammad datorita prestigiului pe care aceasta traditie o avea printre arabi, ca si datorita faptului ca prin el izbutea sa mentina unitatea politica si religioasa a unei populatii atat de imprastiate. Musulamanii sunt obligati sa faca pelerinajul la Mecca cel putin o data in viata si sa indeplineasca toate prescriptiile rituale legate de aceasta. Femeile nu pot merge la Mecca decat insotite de sotul lor sau de o ruda apropiata. Cei bolnavi pot trimite pe altcineva in locul lor, cu conditia sa-i plateasca toate cheltuielile. Cei care nu pot face acest lucru din motive serioase trebuie sa faca in schimb un act de milostenie sau sa posteasca[39].

Ceremoniile imbina doua tipuri de rituri: cele numite "omra" care se desfasoara in jurul Kaabei si in imediata vecinatate a acesteia si pelerinajul propriu-zis cu opriri la sanctuarele din suburbiile Arafa, Muzdalifa si Mina; se incheie cu sacrificiul de la Mina.

Kaaba, incinta sacra, se zice ca ar fi fost construita de Abraham cu ajutorul fiului sau, Ismail. Kaaba este de fapt un mare "cub" de piatra avand lungimea de 12 m, latimea de 10 m si inaltimea de 6 m, putin inclinat, in care se afla incrustata Piatra Neagra, o bucata de granit aflata la 1,50m inaltime. Este acoperita de o husa din bumbac si matase verde, avand pe ea o panglica lata, neagra, pe care sunt brodate versete din Coran. Kaaba este incomjurata de un fel de trotuar in forma elipsoidala, important pentru ritual, caci pe el pelerinii fac inconjurul Kaabei de 7 ori, atingand cu mana Piatra Neagra[40].

6. Razboiul sfant ("djihadul") nu este o obligatie individuala cum sunt cele precedente, ci o datorie a comunitatii musulmane, care trebuie sa lupte cu necredinciosii si sa raspandeasca islamismul.

Razboiul impotriva nemusulmanilor aproape ca a devenit "al saselea stalp al islamului". Jihadul a contribuit in mod hotarator la expansiunea musulmana, in care "misiunea" sau propaganda misionara bine organizata au jucat un rol nesemnificativ. Cel care moare ("sahid") intr-un astfel de razboi merge de-a dreptul in Rai, fara sa mai astepte judecata de apoi.

Teoretic jihadul nu trebuie sa se intrerupa niciodata si nici sa se incheie inainte de supunerea intregii lumi in fata islamului, a carei suprematie politica trebuie sa fie recunoscuta de toti. Aceasta conceptie este, incontestabil, una dintre cele mai poulare din sfera idealului islamic[41].

BIBLIOGRAFIE

Anghelescu, Nadia- "Introducere in islam", Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1993

2. Cantemir, Dimitrie- "Sistemul sau intocmirea religiei muhammedane", trad., studiu, note de Virgil Candea, Ed. Minerva, Bucuresti 1977

"Coranul", traducere din araba, dr. Silvestru Octavian, Isopescu I, Ed. ETA, Cluj Napoca 1992

4. Lammens, Henri-"Islamul- credinte si institutii", Ed. Corint, Bucuresti, 2003
5. Eliade, Mircea- "Istoria credintelor si ideilor religioase", vol.III, Ed. Stiintifica, Bucuresti 1991

Diac Prof. Dr. Vasilescu, Emilian- "Istoria Religiilor- Manual", Ed. I.B.M.B.O.R, Bucuresti 1982