Aprecieri aduse operei Comisiunii Europene a Dunarii

Aprecieri aduse operei Comisiunii Europene a Dunarii.

S-a vazut din cifre in capitolele precedente, avantajele pe care navigatia le-a tras din lucrarile executate de Comisiunea Europeana la gurile Dunarii si contributia importanta pe care activitatea Comisiunii a adus-o la dezvoltarea productiei agricole si la prosperitatea Romaniei.

Trebuie sa se recunoasca ca aceste rezultate au fost apreciate corespunzator in mediile oficiale, in mediile stiintifice ca si in cateva prezentari a acestor aprecieri expuse in continuare.

La 17 mai 1894, cu ocazia inaugurarii marei taieturi pe care Comisiunea a efectuat-o pe bratul Sulina, Maiestatea sa Regele Carol I se exprima astfel :

« Am asistat cu o vie placere la inaugurarea marei taieturi pe bratul Sulina si apreciez mult eminentele servicii pe care Comisiunea le-a redat prin lucrarile sale comertului si navigatiei pe Dunarea de jos. »

« Aceasta mai ales pentru Romania care trage avantaje, avand iesirea bogatiilor sale asigurate. »

« Eu sunt deci interpretul fidel sentimentelor tarii mele multumind Comisiunii Europene de activitatea binefacatoare pe care ea o desfasoara de treizeci de ani .  »

Cativa ani mai tarziu, la 19 octombrie 1902, Alteta sa Principele Ferdinand al Romaniei, insarcinat de a-l reprezenta pe Rege la inaugurarea unei alte taieturi pe bratul Sulina, declara la randul sau :

« Regele si noi toti apreciem mult activitatea binefacatoare a Comisiunii Europene, lucrarile importante pe care le-a executat de multi ani si ca vine sa le completeze printr-un nou canal. Pentru Romania realizarile sunt cu atat mai satisfacatoare cu cat ea vede in ele un mijloc puternic pentru dezvoltarea sa economica. De asemenea ea este pe deplin recunoscatoare pentru serviciile considerabile pe care Comisiunea le-a adus comertului si navigatiei. »

Si la 10 mai 1906, cu ocazia sarbatorilor centenarului Comisiunii unde Alteta sa Principele Ferdinad al Romaniei era din nou insarcinat de a-l reprezenta pe Rege, Principele mostenitor asocia an acesti termeni Romania la sarbatorile care celebrau Comisiunea :

« Comisiunea Europeana poate sa fie mandra de opera realizata pana in aceasta zi si poate sa priveasca inapoi cu deplina satisfactie pe o jumatate de secol, munca asidua pentru care merita admiratia si recunostinta lumii civilizate. »

« Romania are in ea permanent un prieten fidel care a urmarit cu interes simpatic lucrarile intreprinse pentru inplinirea sarcinei pe care Europa a consfintit-o Comisiunii Europene. Ea se asociaza astazi din inima, felicitarilor pe care eu vi le prezint cu ocazia jubileului dumneavoastra. Ea se asociaza cu aaat mai sincer, pentru ca ea a putut profita in prima linie de binefacerea adusa comertului prin lucrarile care au facilitat navigatia pe Dunarea de jos, aceasta de asemenea gratie acestor lucrari pe care cometul a putut sa ia un atat de mare avant si sa ajunga la extinderea actuala. Ma simt deci a fi interpretul fidel al sentimentelor sale ale Regelui sau, daca aduc deplina mea admiratie si recunoastere, gandurilor mele spre toti cei care prin inspiratie, conceptie si executare, au contribuit la indeplinirea misiunii pe care Europa a consfintit-o Comisiunii. »

Daca Regele si reprezentantul sau aratau astfel cat Romania aprecia lucrarile Comisiunii, Presedintele Consiliului de Ministri, Domnul Dimitrie Sturza, nu a pierdut o ocazie timp de zece ani, din 1897 pana in 1908, de a exprima public sentimentele sale in privinta Comisiunii.

La 26 octombrie 1897, cu ocazia inaugurarii taieturii dintre milele 31 si 37 pe bratul Sulina, el s-a exprimat astfel in toastul pe care l-a adus Comisiunii :

« Noi suntem convinsi a sarbatori o noua realizare a Comisiunii Europene a Dunarii care a dat o scurta dar energica deviza « Tot timpul inainte ».

« Ca efect, daca aruncam o privire spre inceputurile acestei frumoase institutii, reprezentand munca unita cu stiinta si producand progresul, noi constatam ca ea gasea marele si majestuosul nostru fluviu in stare deplorabila. La piedica pe care o aveau navele de 500 de tone, acum ele puteau sa ajunga la Galati si Braila, iar acolo fara dificultati sa opereze.

Problema de resudare era la fel mai anevoioasa si somitatile stiintei nu erau de acord asupra solutiilor de dat. S-a manifestat indoiala la fel ca unele masuri puteau sa atinga scopul propus.  

« Comisiunea s-a pus pe treaba si, bineinteles, s-au constatat rezultate neasteptate. Navigatia a fost asigurata, nu numai pentru navele de mic tonaj care le mentionez, dar fiecare problema rezolvata crea o alta care devenea la randul sau o realitate. »

« Acum zece ani, Sir Charles Hartley nu credea la posibilitatea de a vedea plutind pe bratul Sulina o nava de 5000 de tone. Astazi el gandeste la lucrari devenite necesare pentru a face sa navige nave depasind acest tonaj. »

« Permiteti-mi domnilor Delegati, sa spun fondul gandului meu. Comisiunea Europeana a Dunarii, in care dumneavoastra sunteti membri eminenti, este una din cele mai frumoase institutii create de civilizatia secolului XIX. Nu se poate decat admira si ura ca activitatea ei, sa urmareasca marsul inceput. »

« Nu este aceasta un efect admirabil de a vedea reunite Statele cele mai puternice si cele mai luminoase de pe Glob la o opera eminamemte de pace ? »

« Nu este aceasta o fericita poveste pentru viitor, viata comuna a natiunilor ca o intitutie ornament a putut dura fara intrerupere timp de 40 de ani ? »

« Nu este aceasta o creatie care inspira cel mai mare respect de siguranta a procedeelor sale, toate incoronate de un succes complet ? »

« Nu este aceasta o opera reprezentand o mare idee umanitara, aceea de a ajuta cu un desinteres absolut, prosperitatii altora ? Caci aceasta nu este Romania care neaga ca ea este cea care profita cel mai mult de lucrarile realizate de Comisiunea Europeana a Dunarii. »

« Dar exista un alt punct remarcabil pe care imi permit sa-l semnalez : Lucrarile Comisiunii sunt un monument viu si nealterabil al acestei munci inteligente, asidua si constanta, ceea ce pot fortele unite ale popoarelor puternice, care sunt in fruntea civilizatiei, ceea ce aceste forte unite dau miscarii progresul general. »

« De asemenea Romania simte o mare satisfactie de a fi asociata la marea opera europeana care se realizeaza pe Dunarea de jos, nu numai pentru ca aceasta opera este binefacatoare pentru interesele sale materiale, dar mai mult inca pentru ca ea reprezinta o munca de un inalt aport general, depasind cercul restrans de interese locale. Romania este mandra de a se fi unit marilor si puternicilor natiuni in munca de un ordin inalt, moral si unitar. »

« Maiestatea Sa Regele Carol, care cunoaste in detalii mai putine nevoile si necesitatile tarii sale si care urmareste cu atentie progresele realizate si de indeplinit, a salutat in 1894 inaugurarea marei taieturi ca un eminent serviciu dat de Comisiunea Europeana navigatiei si comertului Dunarii de jos prin conceptia sa si prin reusita sa. »

« Sunt fericit de a putea astazi, in numele Guvernului Regal, sa va rog a goli un pahar pentru prosperitatea Comisiunii Europene a Dunarii, care a stiut atat de perfect a pune inalta stiinta in serviciul marilor interese materiale, de interese morale nu mai putin importante. »

« Va rog a bea pentru durata acestei institutii care, prin lucrarea sa posibila si constanta, este o glorie a secolului nostru »

La 31 mai 1901, cu ocazia voiajului de inspectie a lucrarilor de la Sulina unde el insotia  Comisiunea, Presedintele Consiliului de Ministri declara din nou vorbind de Comisiunea Europeana a Dunarii. 

« Ea este inca tanara, caci ea nu a trecut de o jumatate de secol, dar opera sa a devenit imortala din punct de vedere al conceptiei tehnice, de executare a lucrarilor, a rezultatelor obtinute, a efectelor economice produse si adaug spiritul ridicat care a ghidat primii membri ai Comisiunii si care se transmite succesorilor lor. »

« Executia lucrarilor Comisiunii se confunda cu rezultatele obtinute. Dunarea de jos nu era accesibila acum 45 de ani decat navelor de cel mai mic tonaj si prezenta navigatiei dificultati si pericole aproape insurmontabile. In zona unde sir Charles Hartley a esuat cu Persia in iunie 1856, gasind un anumit adapost mai neospitalier decat era Tomis in timpul lui Ovidiu, a fost transformat intr-un port demn de acest nume, iar bratul Sulina care din cauza a doua duzini de sinuozitati, avea aspectul unui sarpe daunator, a devenit un canal drept dand acces facil si sigur navelor depasind sase mii de tone greutate.

« Cat priveste efectele economice, care vor fi ? Cheltuielile de navigatie au scazut in mod constant, gratie spiritului larg care tot timpul a caracterizat conceptiile Comisiunii Europene si care a dat un atat de puternic avant comertului tarilor udate de frumosul fluviu al Dunarii. »

« Ceea ce este totusi la fel remarcabil in aceasta opera a Comisiunii, este spiritul de urmat, este sentimentul umanitar si superior de care Comisiunea nu se indeparteaza un singur moment, este aceasta minunata intelegere care intodeauna a guvernat aceasta institutie.

« Astfel Comisiunea Europeana a Dunarii a devenit o institutie internationala cu radacini profunde, reprezentand tendinta universala de a asigura popoarelor binefacerile pacii si civilizatiei tendinta si generozitatea interpretata de August Promoteur Conferintelor de la Haga. »

« Creata pentru a nu avea decat o durata pasagera, Comisiunea Europeana a Dunarii a devenit o necesitate pentru viata economica si progresul Statelor si popoarelor acestor intinderi. Mai mult inca, permanenta acestei institutii se impune ca o consecinta naturala de mari si frumoase opere ale civilizatiei si speram prin a anticipa de asemenea sub acest aspect ca, Comisiunea Europeana a Dunarii a depasit jumatate de secol si o va astepta secolul. »

Cu ocazia unui alt voiaj de inspectie la care a participat in anul urmator, Domnul Sturza se exprima la fel la 13 mai 1902 :

« De fiecare data cand ai in fata o opera perfecta, sentimentul ce te incearca este admiratia, care te forteaza de a retine amintirea multa vreme si care creaza dorinta ca obiectul acestei satisfactii puternice sa invinga instabilitatea lucrurilor omenesti. « 

« De fiecare data cand imi procurati placerea de a vizita cu dumneavoastra lucrarile intreprinse la gura frumosului fluviu care uda aceste intinderi, eu incerc acest sentiment de admiratie, si adaug de o admiratie netulburatoare, pentru o opera care reprezinta reunirea intr-un fascicol de bunavointe si de eforturi din cele mai mari si de cele mai puternice State de pe Glob, care au asociat Romania la munca lor. »

« Opera Comisiunii Europene reprezinta in realitate, sub raport tehnic, o opera bine conceputa din capul locului, admirabil executata in continuare, de vreme ce se poate calcula astazi cu o precizie matematica efectele pe care le-a produs fiecare nou proiect. »

« Aceasta situatie a creat pentru dumneavoastra posibilitatea de a stabili in opera dumneavoastra o dezvoltare constanta. S-a inceput prin fondarea portului Sulina cu ajutorul a doua mari diguri extinse in mare. Apoi s-a venit cu taieturile de mica importanta, dar absolut necesare pentru a elimina obstacolele serioase intampinate de navigatie. »

« S-au abordat in fine taieturi din ce in ce mai mari si a sosit finalitatea, ideii de a schimba cursul serpentin al canalului Sulina intr-o linie dreapta, pentru a scurta ruta navelor si a da fluviului posibilitatea de a sapa un canal destul de adanc pentru primirea navelor de un tonaj din ce in ce mai ridicat. »

« Astfel ca Sulina a devenit un port remarcabil, iar Galati si Braila au fost transformate in porturi maritime. »

« In dezvoltarea operii Comisiunii, fiecare progres realizat, care parea ca inchide seria antreprizelor sale, a dat nastere la noi proiecte avand ca scop o ameliorare a navigatiei, pusa la nivelul exigentelor noi si crescute ale stiintei si comertului. »

« Astfel Comisiunea Europeana a Dunarii lucreaza astazi ca un veritabil artist. Taietura transversala a lacului Obretin este o proba. »

« Nu numai canalul navigabil a traversat in cateva luni lacul, dar si digurile care incorseteaza canalul se vor prezenta ca veritabile lucrari de arta. »

« Opera dumneavoastra are o alta parte de o mare realizare, care este partea umanitara si de educatie exercitata prin personalul diriguitor. Rezultatele sunt mai putin vizibile ochilor, dar sunt profund simtite ca stimulente civilizatorii. »

Analiza: Metoda valorii - ingineria valorii Document online: Forme de comunicare in negocierile internaționale

« Aceasta-i a patra oara cand viu la Sulina. Fiecare data, vad noi lucrari executate fiecare data, vad Comisiunea preocupata de noi si utile conceptii. »

« Astfel pot sa asigur membrii Comisiunii ca Guvernul Romaniei, sub impulsul dat de Maiestatea Sa Regele, Augustul meu Maestru, urmareste cu cel mai viu interes lucrarile dumneavoastra si va da intodeauna sprijinul sau sincer si cel mai activ frumoasei dumneavoastre opere, caci canalul Sulina a devenit si va ramane artera principala a comertului nostru. Romania este recunoscatoare fondatorilor acestei opere din care ea trage cel mai mare si principal avantaj. »

« Personal, sunt fericit de a asista din nou la o sedinta a dumneavoastra, intodeauna plina de interes si continand germenul deciziilor utile progresului general al popoarelor. »

«Imi exprim sentimentul de bun Roman adresand Comisiunii Europene a Dunarii urarea sincera : Vivat, Crescat, Floreant. »

In sedinta din 8 mai 1903, Domnul Sturza a venid sa expuna Comisiunii opinia Guvernului roman privind subiectul crearii la Sulina a unui port de masuri sanitare. Cu aceasta ocazie a declarat :

« Stabilita initial scopurilor ei de doi ani, durata Comisiunii Europene a fost prelungita in 1858, 1866, 1871 si 1883, limitele lucrarilor sale conducand succesiv la extindere.

« Ultima mare taietura, inaugurata in toamna trecuta, a scurtat lungimea canalului Sulina si va contribui de asemenea la adancirea lui, dar aceasta noua ameliorare adusa navigatiei fluviului nostru frumos nu reprezinta desigur ultimul termen al scopului care a fost atribuit Comisiunii la instituirea sa - aceea de a pune partea Dunarii de jos consfintita nevoilor sale in conditii exceptional de bune posibilitati navigatiei. Acesta este caracterul tuturor marilor opere pe care zarile lor se largesc in viitor si pe masura progreselor pe care ele le nasc. »

In fine la 4 mai 1908, intr-un voiaj de inspectie a Comisiunii Europene la Sulina la care a luat parte la cererea sa, Domnul Sturza a facut o expunere istorica impresionanta a activitatii Comisiunii Europene si a rezultatelor acestei activitati. El s-a exprimat astfel :

« Mai multe tari participa la avantajele create navigatiei si comertului de lucrarile de ameliorare executate la gurile Dunarii in timpul ultimilor 50 de ani. Fara indoiala, acestea sunt tarile udate de apele acestui frumos fluviu care au profitat mai mult. De asemenea interesul constant si permanent crescand al Guvernului roman pentru marea opera realizata  pe teritoriul sau este intru totul natural.

« Ameliorarea navigatiei gurilor Dunarii este pentru Romania o problema de prim ordin si Comisiunea Europeana as vrea sa admita ca eu expun vederile Guvernului Regal, examinand rapidele inceputuri ale activitatii Comisiunii, situatia ei actuala si problemele de viitor care decurg.

« Nu se putea fixa de o maniera mai concisa, intr-un stil mai lapidar, misiunea consfintita Comisiunii Europene a Dunarii pe care nu le fac articolele 15 si 16 a Tratatului de la Paris din 30 martie 1856 ..(Urmeaza textul a doua articole.)

« In ciuda declaratiilor sale nete si precise, Puterile semnatare ale Tratatului din 1856 nu se refereau la detaliile de intreprins si de extins ale acestor lucrari. Se cunostea starea deplorabila a gurilor fluviului, declarata international, dar nu se avea decat o idee vaga asupra scopului care se propusese de a se atinge ca si cailor si mijloacelor de realizare.

« Comisiunea Europeana a Dunarii se constituise la Galatti la 4 noiembrie 1856, sub auspiciile articolului 18 din Tratatul de la Paris, care hotara ca, Comisiunea trebuia sa realizeze sarcina sa intr-un interval de doi ani, si ca Puterile semnatare ale Tratatului reunite in Conferinta si informate de acest fapt, se vor pronunta, dupa adoptarea actului, la dizolvarea Comisiunii.

« O noua Conferinta, reunita la Paris in 1858, avand dobandita conventia ca lucrarile intreprinse nu pot fi terminate intr-un atat de scurt interval, prelungea la 19 august, existenta Comisiunii pana la terminarea lucrarilor.

« Nu au trecut decat noua ani dupa crearea sa si Comisiunea a putut da preliminar ameliorarile obtinute in regimul navigatiei fluviului. Actul public din 2 noiembrie 1865 referitor la navigatia gurilor Dunarii, semnat la Galati, enumera aceste ameliorari ..(Urmeaza textul Preambului la aces tact.)

« Aces act important determina in acelasi timp drepturile si obligatiile pe care noua stare de lucruri stabilita pe Dunarea de jos le-a creat pentru diferite interese si in special pentru pavilioanele care practicau navigatia fluviului.

« Puterile reunite din nou in Conferinta la Paris au ratificat la 28 martie 1866 Actul public din 2 noiembrie 1865 iar la 24 aprilie au prelungit cu inca cinci ani durata Comisiunii. Expirarea mandatului era fixata pentru 24 aprilie 1871.

« Cincisprezece ani erau scursi de la 1856 si opera Comisiunii era departe de a fi terminata, care inceputa, a luat o extindere atat de considerabila incat Tratatul de la Londra din 13 martie 1871, a fixat atributiile acestei Comisiuni pana la un nou termen de 12 ani, adica pana  in 24 aprilie 1883.

« Tratatul de la Berlin din 13 iulie 1878 confirma aceste dispozitii, largind prin articolele 53 si 54 campul de actiune al acestei institutii internationale.

« La 28 mai 1881, Comisiunea punea Actul public din 2 noiembrie 1865 in armonie cu stipularile Tratatului de la Berlin prin Actul aditional la Actul public anterior.

«  Rezultatele obtinute in primul sfert de secol prin lucrarile Comisiunii Europene au stabilit autoritatea sa si situatia sa de o maniera incontestabila. Nu se putea mai mult « a se pronunta dizolvarea sa » fara a abandona o anumita cadere a uneia din institutiile internationale cele mai reusite si utile a timpurilor moderne.

« Tratatul de la Londra din 10 mai 1883, extindea deci juridictia Comisiunii pana la Braila, ultimul port maritim interior fluviului si prelungea puterile sale incepand din 24 aprilie 1883 pana la 24 aprilie 1904, pentru o perioada de 20 de ani. Acest tratat adauga : « La expirarea acestei perioade, puterile Comisiunii vor trebui reinnoite printr-o tacita amanare din trei in trei ani, afara de cazul cand una sau alta din Inaltele Parti Contractante vor notifica, un an inaintea expirarii a uneia din aceste perioade treienale, intentia de a propune modificari in constituirea sa, sau in puterile sale.

« Creata pentru o scurta durata de doi ani, Comisiunea Europeana a Dunarii inplinea 52 de ani de existenta la 4 noiembrie 1908. Ea a redat mari servicii navigatiei internationale, comertului general, ca si progresului economic si prosperitatii tarilor traversate de cursul inferior al Dunarii pe o lungime de aproape 1000 de km ( de la Varciorova km 893 la Sulina). Comisiunea este astazi decana institutiilor internationale care ajuta la stabilirea intre natiuni de relatii de prietenie durabila.

« Voi incerca sa schitez in cateva cuvinte rezultatele obtinute de Comisiune, pentru mai buna intelegere a importantei sale.

« Harta Dunarii intre Braila si Marea Neagra, ridicata intre 1870-1871 de sir Chartles Hatley, prezinta canalul Sulina cu numeroase coturi, de la Ceatal Sfantu Gheorghe pana la gura sa, avand o lungime de 83,323 de km. Harta aceleiasi parti de Dunare, publicata in 1902 de Comisiunea Europeana, prezinta canalul Sulina cu suprimarea sectoarelor sale cotite, ca o linie aproape dreapta de 60,632 km. Canalul deci a scurtat cu 22,691 km, fie cu doua septimi lungimea sa veche.

« Cele sase mari taieturi, realizate pe canalul Sulina din 1886 la 1902, dau tabloul urmator al importantei actiunii (urmeaza tabelul acestor taieturi).

« Volumul de apa al canalului Sulina era in 1856 de 7 p. 100 din volumul de apa al Dunarii, in 1905 el era de 9 p. 100.

« Adancimea pasei Sulina era in 1856 de 2,74 m, in 1985 de 5,10 m, in 1872 de 5,94 m, intre 1881 si 1893 de 6,25 m, in 1901 de 7,31 m.

«  Adancimea medie a canalului Sulina era in 1856 de 2,44 m, in 1905 de 6,10 m.

« In 1856, navele plate, avand 200 de tone registru, nu puteau sa traverseze pasa Sulina pentru a intra pe Dunare sau a iesi, fara usurare.

«  Cresterea adancimii apei a avut consecinta ca tonajul mediu al navelor mari a crescut si ca navele de foarte mare tonaj au urcat fluviul pentru a lua incarcamantul lor la Braila si Galati.

«  Tonajul total al navelor iesite din gura Sulina, care era la 1856 de 380000 tone, a crescut continuu, ridicandu-se la 950000 in 1886, la 1200000 in 1887, la 1539445 in 1890 si la 2205061 in 1907. Tonajul mediu al navelor care au incarcat in porturile interioare ale fluviului era in 1856 de 150 de tone si in 1902 de 1300 tone. Tonajul mediu al navelor incarcate in portul Sulina era in 1856 de mai putin de 370 tone, in 1874 de 600 de tone, in 1893 de 1400 tone si in 1902 de 1717 tone .  »

Domnul Sturza examineaza apoi tonajele cele mai ridicate ale navelor incarcate in Braila si Galati in anii 1902 si 1905, dand tabelele dezvoltarii numarului de nave cu vapori iesite din Sulina si exportului de ceriale pe bratul Sulina de la 1886 la 1907, furnizand insemnari aspra navlului mediu al porturilor Dunarii in Anglia de la 1856 la 1907, examinand cheltuielile Comisiunii in timpul aceleiasi perioade, repartizate pe categorii si conchide astfel :

« Nu se pot nega aceste rezultate reprezentand un veritabil triumf al muncii internationale pacifice, concepute cu ajutorul stiintei si conduse constat, in siguranta si loialitate.

« Comisiunea Europeana a Dunarii a facut deci dovezile sale si nici o alta institutie nu o va inlocui. Permanenta sa a devenit o necesitate. Ea se afla totusi in fata unor noi probleme : ameliorarea gurii Sulina, mentinerea constanta a canalului Sulina si reforma Tarifului pentru drepturile de navigatie. Situatia actuala a Comisiunii reclama epoca de acum 20 de ani, cand ea a luat decizia de a intreprinde marile taieturi ale canalului Sulina, care au deschis Dunarea navigatiei maritime .. ».

Dupa domnul Sturza, Ministrul de Lucrari publice, domnul Porumbaru intr-o comunicare facuta  la al noualea Congres international de Geografie, dupa ce a expus lucrarile efectuate de Comisiunea Europeana a Dunarii la gura ca si rezultatele acestor lucrari, aprecia opera Comisiunii Europene :

« Astfel Comisiunea Europeana a reusit indeplinirea integrala a misiunii care i-a fost atribuita prin Tratatul de la Paris.

« Gurile Dunarii, ca si partile marine invecinate, degajarile de nisip si alte obstacole care le obstrua, se gasesc in cele mai bune conditii de navigabilitate. Dunarea de jos, este deschisa marii navigatii maritime. Este libera si spre deosebire de pasele de pe alte mari fluvii, navele tuturor natiunilor naviga in conditii de perfecta egalitate.

« Comisiunea a facut fata tuturor cheltuielilor ocazionate de marile lucrari, prin perfectionarea regulata a unei administratii foarte completa, unica la oferta taxelor moderate prelevate pentru navigatie. Toate imprumuturile sale si avansurile au fost lichidate de multa vreme si ea a putut de asemenea sa-si creeze un fond de rezerva.

« Urmare acestor lucrari considerabile, Sulina a devenit, cu adancimea actuala a pasei, un port de prima clasa la Marea Neagra. In ce priveste rezultatele economice ale acestei ameliorari, sunt vizibile : cresterea considerabila a exportului de ceriale, de 8000000 hectolitri in 1865, ajunse la 45000000 hectolitri in 1907, prin scaderea navlului, care era de 61,25 franci pe tona de ceriale in 1856, a scazut pana la 12,85 franci in 1907, in fine prin cresterea tonajului, caci, in timp ce noi avem in 1856 un numar de 2240 de nave cu panze si cu vapori cu un incarcamant care atinge 340810 tone, constatam in 1907 un incarcamant de 2205061 tone pe un numar de numai 1258 de nave.

« S-a demonstrat, Comisiunea Europeana a adus incalculabile servicii cauzei navigatiei si comertului. Din punct de vedere Geografic ea a reusit sa creeze si sa mentina intr-o stare perfecta de navigabilitate o mare cale pe apa, care permite Statelor riverane de a iesi in mare iar Stalor maritime de punere a comertului lor in comunicare cu Dunarea. Din punct de vedere politic, ea a facut sa inceteze conflictele perpetuabile care au agitat valea Dunarii realizand o mare opera pacifica si substituind vechea rivalitate de interese intr-o era de lucru si de civilizatie. In fine, din punct de vedere tehnic, ea a rezolvat o problema de stiinta care diviza cele mai eminente capete si mai ilustri ingineri. In loc de recurgere la constructia unui canal artificial, cum s-a incercat pe Nil, pe Rhin si pe Rhon, in loc de a adopta sistemul de ecluze care s-a preconizat de Conferinta tehnica de la Paris si care va avea sa constituie un mare obstacol pe un fluviu ca Dunarea, unde navele aflueazi in mare numar la epoci periodice, in locul alegerii bratului Chilia sau a bratului Sfantu Gheorghe, asa cum s-a propus la inceput, si de a se aventura in lucrari care nu aveau nici odata sansa de a crea o stare permanenta si satisfacatoare de navigabilitate, Comisiunea cu digurile sale paralele construite pe bratul Sulina, crescand curentul fluvial in mare, cu efect de combatere a barei, a reusit sa puna navigatia gurilor Dunarii in cele mai bune conditii posibile.

« Dar misiunea Comisiunii Europene este departe de a fi terminata. Astfel, mult timp cat Statele riverane nu puteau auzi de constituirea autoritatii colective fluviale prevazuta in Tratatul de la Paris din 30 martie 1856 sau de altul, existenta unei institutii reprezentand acordul marilor Puteri pe o problema care interseaza navigatia si comertul lumii, va fi absolut necesara. Exista insa probleme economice a fi rezolvate pe cursul inferior al Dunarii pe care Europa nu abandoneaza o opera la care ea lucreaza de o jumatate de secol si a caror rezultate constituie una din gloriile epocii contemporane.

« Romania in special, da o mare importanta existentei Comisiunii Europene. Ea vede un gaj de pace si o garantie pe care tratatele care au reglementat regimul Dunarii de jos vor primi satisfactia lor, in ciuda schimbarilor politice care se pot produce inca in relatiile internationale. Si apoi, cu un astfel de regim la guri, exista loc de a spera ca principiul liberei navigatii, pe care-l consacra prin dreptul gintelor, nu va intarzia a fi recunoscut si practic fara nici o piedica, pe toata intenderea fluviului⁽¹⁾.»

Em. Porumbaruu, Comisiunea Europeana a Dunarii, comunicare facuta la al noalea Congres international de Geografie in sedinta generala, Geneva, 1909, brosura, p. 15-17.

Aceasta opinie nu s-a schimbat de loc in timp de Guverne : in 1919, intr-o brosura intitulata Dunarea si interesele economice ale Europei pregatita de Delegatia romana la Conferinta de Pace cu scop de aparare inaintea Conferintei a intereselor Romaniei, s-a citit :

« Daca Romania a vazut ridicarea traficului de la 179000000 in 1860 la 1261000000 in 1911, aceasta este datorita in mare parte lucrarilor Comisiunii Europene la gurile Dunarii. Aceste lucrari au facilitat exportul Romaniei de o asemenea maniera incat ea a putut lupta inpotriva tarilor concurente si sa dezvolte comertul sau, ceea ce a avut drept consecinta cresterea  importurilor sale.

«  Romania nu poate sa fie astazi decat recunoscatoare acestei institutii care a adus servicii apreciabile comertului european, servicii de care tara a profitat de asemenea intr-o larga masura⁽²⁾.

Dunarea si interesele economice ale Europei, Paris, 1919, brosura, p. 29-30.

Opera Comisiunii Europene a Dunarii la gurile Dunarii era tratata ca « opera magnifica ».

In aceeasi brosura se specifica inca :

« Cea mai mare parte a comertului romanesc se face pe mare si mai ales prin gurile Dunarii si aceasta datorita acestei cai care faciliteaza Romaniei accesul pietii mondiale. Aceasta a permis Romaniei relatii comerciale mai extinse cu Statele de mare productie industriala, care au salvat-o de pericolul dependentei absolute de tarile Europei centrale. »

Si mai departe :

« Pentru partea maritima a acestui fluviu, adica portiunea Dunarii de la Braila pana la Sulina, s-a gasit o solutie fericita in regimul stabilit de Puterile care au instituit Comisiunea Europeana a Dunarii si a carei opera mareata, realizata de o jumatate de secol, merita sa fie admirata.

« Inaintea crearii Comisiunii Europene, era o situatie potrivit careia navele ce masurau pana la 200 de tone, puteau intra prin gurile Dunarii. Astazi, gratie operei tehnice care a adus adancimea canalului Sulina de la 2,40 m, pe care o avea inainte de 1860, la 7,50 m, permite navelor masurand pana la 8000 de tone de a naviga. La fel navlul care era in 1865 de 3,50 franci pe tona registru net, este scazut astazi la 1,10 franci pe tona.

« Sub influenta binefacatoare exercitata de aceasta opera europeana, productia agricola a Romaniei a luat un avant considerabil. Suprafata cultivata a tarii a trecut de la 1998000 hectare in 1862 la 4318930 hectare in 1900.

« Exportul sarii, care era in 1860 de 116000000 lei, a urcat in 1911 la 700000000 lei. Si ca o consecinta a acestei forte de productie, importul romanesc a urcat de la 62718000 lei in 1860 la 570000000 lei, la un total general de 178000000 lei circa, urcand importul si exportul tarii la 1400000000 lei in 1912. Pe aceasta cifra traficul pe mare prin gurile Dunarii reprezinta 706000000 lei.

« Astfel, tarile bazinului Dunarii de jos si comertul international in general au gasit in aceasta opera un avantaj incontestabil.

« Referitor la rezultatele experientelor facute pana in prezent in problema gurilor Dunarii, Comisiunea Europeana a facut dovada vitalitatii sale .  »

Trebuie adaugat ca acest punct de vedere nu a incetat din partea Guvernului roman. In 1926 generalul Valeanu, Ministrul comunicatiilor, venit sa viziteze marile lucrari la gura in timpul sesiunii plenare a Comisiunii Europene, se intalnea cu aceasta problema la Sulina la 26 octombrie si se felicita de stransa colaborare ce exista intre Guvern si Comisiunea Europeana.

Si daca se compara punctul de vedere oficial cu punctul de vedere al organelor calificate a opiniei publice romanesti, se constata aceeasi apreciere. S-a vazut aceasta reproducand opinia domnului Baicoianu, punct de vedere al unui economist. Apoi fie permis de a cita opinia unui jurist si apoi a unui tehnician.

Domnul Dr. A.G. Pitisteanu, in lucrarea sa referitoare la Dunare, publicata la Paris in 1914⁽¹⁾, se exprima astfel :

« In rezumat, Comisiunea Europeana a Dunarii a indeplinit integral misiunea care i-a fost consfintita de Puterile semnatare ale Tratatului de la Paris.

« Pentru a folosi aceleasi expresii din articolul 16 al acestui Tratat, gurile Dunarii, ca si partile marii invecinate sunt degajate de nisipuri si alte obstacole care le obstruau, si sunt in cele mai bune conditii posibile de navigabilitate.

« Dunarea de jos este deschisa marii navigatii maritime, ea este libera navelor tuturor natiunilor a naviga in conditii de perfecta egalitate.

« Comisiunea a reusit sa faca fata tuturor cheltuielilor ocazionate de marile sale lucrari cu o functionare asigurata de o administratie foarte completa, unica prin taxele moderate, prelevate pe navigatie. Toate imprumuturile si toate avansurile au fost lichidate de multa vreme si un fond de rezerva de un million a fost creat.

« La pasa gurii Sulina nu era decat o adancime de 2,74 m in 1858. Adancimea normala este mentinuta de 7,31 m. La ape mici nu era decat 2,44. Adancimea este acum de 6,70 m. « Sulina, cu adancimea actuala a pasei, a devenit un port de prima clasa la Marea Neagra.

A.G. Pitisteanu, Problema Dunarii, Paris, 1914, p.95.

Acelasi autor concluziona remarcabila lucrare in maniera urmatoare :

« Noi veneam a vedea completa lipsa de unitate care guverneaza organizarea Dunarii. Toate principiile de drept fluvial international erau nerecunoscute. Austria dupa 1856 a cautat prin toate mijloacele sa acapareze in profitul ei singur navigatia acestui mare fluviu. Ea ar fi avut probabil reusita daca nu gasea in fata ei la gurile Dunarii, Comisiunea Europeana a Dunarii.

« Din punct de vedere abstract al principiilor, regimul de dorit va fi o Comisiune riverana care va reglementa navigatia pe tot parcursul fluviului, din punctul unde devenea navigabila pana la Marea Neagra. Din punct de vedere practic, noi nu ne-am ralia la aceasta solutie. Comisiunea Europeana a facut dovezile sale. Serviciile sale imense i-au atras toate simpatiile. Pentru ca constituie un regim de exceptie, noi am vrea sa subziste si sa continuie activitatea sa civilizatorie si binefacatoare la gurile Dunarii. Pentru partea fluviului, din punctul unde el devine navigabil pana la Braila, unde incepe autoritatea Comisiunii Europene, noi am dori reintoarcerea la principiile din 1856 cu crearea unei Comisiuni riverane, care ar fi o organizatie uniforma si liberala. »

Si iata acum, pentru a incheia, cum opera Comisiunii Europene a fost apreciata de Doctorul Antipa, unul din marii specialisti ai problemei Dunarii.

« Sa examinam putin problema navigatiei la gurile Dunarii pe sectorul - zis maritim - pana la Braila, scrie Dr. Antipa, si sa urmarim de asemenea politica dusa acolo de diferite State, se vede ca din aceasta politica noi putem trage insemnari precise pentru a judeca prezentul si viitorul si pentru a decide atitudinea pe care trebuie s-o adoptam.

« Gurile Dunarii fiind cheia intregului fluviu, este natural ca importanta acestei probleme domina toate celelalte. Pentru Romania, gurile Dunarii conditioneaza toata viata sa de vreme ce totalul nostru export, 86 p.100 aproximativ trece pe calea apei Dunarii si numai o treime prin Constanta si tot restul pe Dunare. Acestea sunt precis interesele vitale care au determinat vechiul Regat a sacrifica cateva lucruri de drepturi ale suveranitatii, acceptand pe teritoriul sau Comisiunea Europeana a Dunarii a carei activitate nu se margineste numai la un control, dar care formeaza un Stat in Stat, percepand taxe, executand lucrari, pronuntand sentinte in numele sau propriu si executandu-le cu ajutorul stationarelor diferitelor Puteri puse la dispozitia sa in porturile noastre.

« Este adevarat ca Comisiunea Europeana a Dunarii a indeplinit sarcina sa cu mult tact si nu a provocat conflicte si nu a cautat nici odata a face « o politica de prost curs » sau « de acaparare » in detrimentul riveranilor ca Statele Dunarii de sus.

« Taxele care se percepeau pentru navigatie erau rezonabile, pentru ca aceste taxe nu purtau atingerea comertului nostru, lucrarile pe care ea le-a executat pot servi de model atat din punct de vedere al conceptiei, executiei si intretinerii, cat si din punctul de vedere al preturilor lor de revenire, iar in executarea sentintelor sale, in aplicarea Regulamentului sau de navigatie, ea a impus serviciului interesul general, o autoritate pe care noi, Stat mic, nu am putut-o avea in privinta marilor State si in special in ce priveste Rusia care cauta conflicte.

« Aceasta institutie avand puterile unui Stat, dar fara teritoriu, a jucat rolul Statului tampon intre Romania si Rusia si intre toate Statele a caror interese se gaseau in frictiune. Pentru aceste motive pe care Comisiunea Europeana instituita in 1856 numai pentru doi ani, a fost prelungita continuu, identificandu-se intereselor tarilor si a fost considerata aproape ca o institutie nationala.

« Interesele marilor puteri reprezentate in Comisiunea Europeana a Dunarii au fost diferite, si la fel pentru unele, direct opuse. A fost tot la fel posibil de a face sa domine interesul general - navigabilitatea gurilor, libertatea perfecta a navigatiei si comertului - care se confunda cu interesul Romaniei⁽¹⁾. »

Dr. G. Antipa, Dunarea si problemele ei stiintifice, economice si politice, Bucuresti, 1921, p.111-112.

Concluzii.

Atunci cand Plenipotentiarii Congresului de la Paris au instituit Comisiunea Europeana a Dunarii, nu se banuiau nici dificultatile misiunii care i-a fost consfintita, nici timpul care va fi necesar pentru indeplinirea acestei misiuni. De asemenea i-a fost atribuita Comisiunii Europene o existenta de scurta durata, lasand Comisiunii Riverane, care trebuia sa o inlocuiasca, nevoia de a reglementa navigatia.

Pentru punerea in opera, reprezentantii Puterilor insarcinate pentru constituirea Comisiunii Europene, se gaseau in prezenta dificultatilor considerabile ; pericole si nesiguranta unei regiuni insalubre si nelocuita unde trebuiau deschise santiere indepartate de toate centrele de aprovizionare, necunoasterea topografica a Deltei, unde nu existau harti, sovairea pentru alegerea mijloacelor a fi utilizate pentru cresterea adancimii gurii, fara a se tine cont de obstacolele de ordin politic rezultate din concursul putin grabit dat Comisiunii de Puterea teritoriala si reaua bunavointa a Puterilor riverane sau vecine Dunarii de jos, pentru care deciziile Congresului din Paris le contraria proiectele.

Energia lor si initiativa lor au permis Comisiunii Europene de a surmonta toate obstacolele.

Scurta durata care i-a fost atribuita de semnaturile Tratatului de la Paris puteau paraliza activitatea sa. Comisiunea stabilea un program de lucrari ca si cum nici o limita nu era fixata pentru durata ei. Discutiile asupra alegerii gurii de adoptat pentru facerea de mari lucrari se prelungeau in detrimentul intereselor navigatiei. Comisiunea a intreprins mai intai lucrari provizorii la gura Sulina, singura atunci frecventata de nave si, cand experienta a dovedit eficacitatea acestor lucrari, ea le-a transformat in lucrari definitive. Absenta reglementarii devenea vatamatoare navigatiei. Comisiunea fiind insarcinata prin Tratatul de la Paris unei opere exclusiv tehnice, isi lua puterea de reglementare pe care Puterile se grabisera a o consacra atunci cand ele au recunoscut efectele de binefacere. Se pot multiplica exemplele.

Rezultatul remarcabil ale primelor sale lucrari, intelepciunea deciziilor sale si serviciile pe care ele aveau sa le aduca navigatiei ameliorand intr-un interval foarte scurt si de o maniera foarte sensibila, starea gurii Sulina, au convins repede Puterile care au creat-o pentru ai acorda Comisiunii Europene durata necesara pentru a termina lucrarile incepute. Apoi aceste lucrari terminate, au trebuit intreprinse altele noi in interesul navigatiei. Pentru ai asigura in sfartit mijloacele necesare de a urmari sarcina sa fara a avea grija unui viitor incert, Puterile i-au recunoscut un caracter de permanenta. Astfel, unei durate limitate mai intai la doi ani in 1856, apoi prelungita cu cinci ani pana in 1866, de doisprezece ani pana in 1871, de douazeci de ani pana in 1883, si in fine din trei in trei ani tacit prelungirea incepand din 1904, Comisiunea Europeana a devenit permanenta in 1919. Exemplu frapant al unei institutii care s-a impus prin circumstante, si a carei utilitate s-a relevat prin opera realizata.

Figura 43. Medalia comemorativa a celei de a 75-a aniversari de activitate a Comisiunii Europene a Dunarii.

Plasata deasupra conflictelor politice, veghind impartial ca toate pavilioanele sa primeasca un tratament egal, ingrijorarea de a limita prelevarile pentru navigatie constituite prin taxele strict necesare ameliorarii si intretinerii fluviului si a gurii sale, Comisiunea Europeana a Dunarii a dobandit in trecut tot respectul. In prezent, solida nu numai pentru Puterile care au compus-o, ci pentru toate Statele a caror pavilion frecventeaza Dunarea de jos, asigurata de colaborarea fecunda a Romaniei a caror interese se confunda cu ale sale, mandra de simpatia pe care i-o manifesta comertul si navigatia lumii intregi, chemate a beneficia de avantajele rezultate din lucrarile realizate de ea pe Dunarea de jos, Comisiunea Europeana a Dunarii isi urmeaza sarcina sa inspirandu-se exclusiv din interesul general. Singura dorinta a sa este de a-si aduce contributia, prin indeplinirea constiincioasa a misiunii pe care Puterile i-au incredintat-o, la o colaborare activa dezvoltarii relatiilor intre popoare, ca si o contributie fecunda la cresterea binelui economic al natiunilor.