CONSIDERATII TEORETICE PRIVIND STOCURILE

1.1. DEFINITIA STOCURILOR

Prin stoc se intelege totalitatea bunurilor materiale existente la o intreprindere, utilizate pentru asigurarea continuitatii activitatii.Evidenta stocurilor se tine cu ajutorul clasei 3 "conturi de stocuri sii productie in cur de executie

In general insa, in economie notiunea de stoc" are doua sfere de cuprindere si anume:

a.     in sens larg stocul reprezinta cantitatea de active materiale si financiare existente la un moment dat intr-o unitate unitate patrimoniala;

b.     in sens restrans, stocul reprezinta un ansamblu de materii prime, materiale destinate productiei resprectiv de semifabricate, produse finite, marfuri destinate vanzarii.

Conform reglementarilor contabile stocurile sunt active circulante:

a.     detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii

b.     in curs de productie, in vederea vanzarii in aceleasi conditii ca mai sus;

c.      sub forma de materii prime, material si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.

1.2 STOCURILE

Acestea curpind

● marfurile (contul 371), respectiv bunurile pe care intreprinderea le cumpara in vederea revanzarii sau produsele predate spre vanzare magazinelor proprii

● materiile prime (contul 301), care participa direct la fabricarea produselor si se regasesc in produsul finit integral sau partial, fie in starea lor initiala, fie transformata

● materialele consumabile (contul 302) - materialele auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminte si materiale de plantat, fraje sau alte materiale consumabile care participa sau ajuta la procesul de fabricatie sau exploatare fara a se regasi, de regula, in produsul finit.

● produsele respectiv

- semifabricatele (contul 341), prin care se inteleg produsele al caror proces tehnologic a fost terminat intr-o sectie(faza de fabricatie) si care trec in continuare in continuare in procesul tehnologic al altei sectii(faze de fabricatie) sau se livreaza tertilor

- produsele finite (contul 345), adica produsele care au parcurs in intregime fazele procesului de fabricatie si nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare in cadrul unitatii, putand fi depozitate in vederea livrarii sau expediate direct clientilor;

- rebuturile, materialele recuperabile sau deseurile

● animalele si pasarile (contul 361), respectiv animalele nascute si cele tinere de orice fel, crescute si folosite pentru reproductie, animalele si pasarile la ingrasat pentru a valorificate, coloniile de albine, precum si animalele pentru productie- lana, lapte si blana.

● ambalejele (contul 381), care includ ambalajele refolosibile, achizitionate sau fabricate, destinate produselor vandute si care nu in mod temporar pot fi pastrate de terti cu obligatia restituirii in conditiile prevazute in contracte

● productia in curs de executie (contul 331) care reprezinta productia care nu a trecut prin toate fazele de prelucrare prevazute in procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate in intregime.

In cadrul stocurilor se includ si bunurile aflate in custodie, pentru prelucrare sau in consignatie la terti, care se inregistreaza distinct in contabilitate pe categorii de stocuri.

In aplicarea acestor prevederi este necesar sa se asigure

1. Receptionarea tuturor bunurilor materiale intrate in unitate si inregistrarea lor la locurile de depozitare.

- bunurile materiale primite pentru prelucrare, in custodie sau in consignatie se receptioneza si se inregistreaza distinct ca intrarii in gestiune.

2. In situatia unor decalaje intre aprovizionare si receptia bunurilor care se dovedesc a fi in mod cert in proprietatea unitatii, se procedeaza astfel

- bunurile sosite fara factura se inregistreaza ca intrari in gestiune atat la locul de depozitare cat si in contabilitate, pe baza receptiei si a documentelor insotitoare

- bunurile sosite si nereceptionate se inregistreaza se inregistreaza distinct in contabilitate ca intrare in gestiune.

3. In cazul unor decalaje intre vanzarea si livrarea bunurilor, acestea se inregistreaza ca iesiri din unitate, nemaifiind considerate proprietatea axcesteia astfel:

Referat: Integrarea cerealelor in elaborarea si implimentarea tehnologiei ecologice de producere a fainoaselor aglutenice: produse de panificatie si biscuiti Referat: Documentatia investitiilor si studiul de fezabilitate

- bunurile vandute si nelivrate se inregistreaza distinct in gestiune, iar in contabilitate, in conturi in afara bilantului

- bunurile livrate, dar nefacturate, se inregistreaza ca iesiri din gestiune atat la locurile de depozitare, cat si in contabilitate, pe baza documentelor care confirma iesirea din gestiune potrivit legii.

4. Bunurile aprovizionate sau vandute cu clauze privind dreptul de proprietate se inregistreaza la intrari si respectiv la iesire atat in gestiune cat si in contabilitate, potrivit contractelor incheiate.

1.3.EVALUAREA STOCURILOR

Stocurile cuprind toate bunurile existente in patrimoniu care au ca destinatie vanzarea in cursul normal al activitatii inclusiv bunurile aflate in tranzit, precum si bunurile destiante consumului productiv sau neproductiv. Pentru ca se considera ca in mod firesc aceste bunuri vor fi transformate in mijloace banesti intr-o perioada de un an ele vor fi incadrate in categoria mijloacelor circulante.

Evaluarea unui activ se face luand in considerare faptul ca va genera beneficii viitoare pentru intreprinderea care il detine.Aceste beneficii viitoare vor reprezenta baza pentru definirea unui activ.

Potrivit reglementarilor stocurile, se evalueaza in functie de sursa de provenienta astfel:

a. stocurile aduse ca aport in natura la capitalul social la constituirea sau fuziunea societatilor comerciale se evalueaza la valoarea de aport stabilita in urma evaluarii, de regula, determinata printr-un raport de expertiza tehnica;

b. stocurile dobandite cu titlu gratuit la valoarea justa;

c. stocurile procurate cu titlu oneros (contra plata) sunt evaluate la costul de achizitie;

d. stocurile produse in unitate, la cost de productie efectiv.

In evaluarea stocurilor cele mai des utilizate metode se bazeaza pe cost.

Costul reprezinta baza primara de evidenta a stocurilor, care este definit ca fiind pretul platit pentru obtinerea unui activ.

Costul de achizitie al stocurilor cuprinde urmatoarele elemente:

a. pretul din factura din care se scad diferentele discounturi(reduceri ) acordate de furnizor

b. cheltuielile de transport -aprovizionare inclusiv costul asigurarii

c. taxele si tarifele aplicabile.

Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente achizitiei si prelucrarii, precum si alte costuri suportate pentru a aduce stocurile in forma si in locul in care se gasesc.

Costurile de productie este format din totalitatea cheltuielilor ocazionate de fabricarea bunurilor respective, iar acesta devine pret de inregistrare in contabilitate. Prezinta dezavantajul ca nu este cunoscut decat dupa expirarea lunii curente.

Costul de productie, in cazul bunurilor si serviciilor obtinute din activitatea proprie de exploatare, format din:

● Pretul de achizitie a materialelor consumate;

● Cheltuielile directe de fabricatie;

● Cheltuieli indirecte de fabricatie.

1.3.1. Metode de evaluare a stocurilor

La iesirea din gestiune a stocurilor si altor active fungibile, acestea se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate prin aplicarea uneia dintre metodele:

● Metoda primului intrat-primului iesit- FIFO

● Metoda costului mediu ponderat- CMP;

● Metoda ultimului intrat-primului iesit LIFO;

● Metoda identificari specifice;

● Metoda statistica;

● Metoda costului standard.

Metoda FIFO bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie(sau de productie) al primei intrari(lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie al lotului urmator, in ordine cronologica.

Metoda costului mediu ponderat (CMP) presupune calcularea costului fiecarui element pe baza mediei ponderate a costurilor elemenentelor similar produse sau cumparate in timpul perioadei.

Metoda LIFO, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie (sau de productie) al ultimei intrari (lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie(sau de productie) al lotului anterior, in ordine cronologica.

Metoda identificarii specifice

Este una dintre metodele cele mai sigure de detrminare a costului stocurilor vandute sau consumate. Este utilizata in situatia in care unitatile din stocul final pot fi identificate ca provenind din anumite cumparari.

Metoda statistica

Exprima un demers logic, concretizeaza realitatea, exprima tipicul, esentialul, eliminand elementele aleatoare.

Metoda costului standard

Presupune stabilirea unui pret unic de inregistrare a iesirilor, ce de regula corespunde sursei principale de paovizioanare.Evaluarea si inregistrarea in contabilitate a marfurilor lap returi standard, adica la preturile medii ale bunurilor respective, denumite si preturi de inregistrare se poate face numai cu conditia evidentierii distincte a diferenselor de pret fata de costul de achizitie sau de productie dupa caz.

Preturile standard utilizate pentru inregistrarea in contbilitate a stocurilor inclusiv a marfurilor trebuie sa fie actualizate de regula cel putin o data pe an, in functie de evolutia preturilor si de alti factori. Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite se face cu ajutorul coeficientului de repartizare:

Acest coeficient se inmulteste cu valoarea bunurilor iesite din gestiune la pret de inregistrare iar suma rezultata se inregistreaza in conturile corespunzatoare in care sunt inregistrate bunurile iesite.

Metoda pretului cu amanuntul

Este utilizata in activitatea comerciala cu amanuntul, pentru evaluare costului stocului de articole numeroase si cu miscare rapida care au marje similare si pentru care nu este benefic sa se utilizeze o alta formula de determinare a costului.

1.4. METODE DE ORGANIZARE A CONTABILITATII STOCURILOR

Contabilitatea stocurilor se tine cantitativ si valoric sau numai valoric prin folosirea:

a. inventarului permanent

In conditiile folosirii inventarului permanent, in contabilitate se inregistreaza toate operatiunile de intrare si iesire, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea in orice moment a stocurilor, atat cantitativ, cat si valoric. In functie de specificul activitatii, pebntru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, in activitatea de productie , sau metoda pretului cu amanuntul, in comertul cu amanuntul.

In cazul utilizarii acestei metode, contabilitatea analitica a stocurilor se poate organiza dupa una din urmatoarele metode in functie de specificul activitatii si necesitatile proprii de evidenta si informare ale intreprinderii:

● metoda operativ contabila (per solduri) care consta in tinerea la locul de depozitare a evidentei cantitative a bunurilor materiale pe categorii, iar in contabilitate a evidentei valorice desfasurte pe gestiuni pe grupe sau pe subgrupe de bunuri, dupa caz.

● metoda cantitativ valorica (pe fise de cont analitc) care consta in tinerea evidentei cantitative pe categorii de bunuri la locul de depozitare, iar in contabilitate a evidentei cantitativ- valorice.

● metoda global-valorica consta in tinerea evidentei numai valoric, atat la nivelul gestiunii cat si in evidenta contabila.

b. inventarului intermitent

Inventarul intermitent consta in stabilitatea iesirilor si inregistrarea lor in contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfarsitul perioadei.In acest caz, iesirile se determina:

Valoarea iesirilor

Aceasta metoda se utilizeaza in cazul unitatilor mici sau mijlocii si consta in xstabilire iesirilor si inregistrarea lor in contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la finele perioadei. In cursul perioadelor de gestiune miscarile de stoc nu se inregistreaza prin conturile de stoc ci prin conturile de cheltuieli.la sfarsitul perioadei de gestiune, pe baza inventarului fasptic se compara si se regularizeaza stocul de inventar cu cel scriptic(contabil) care se paote face prin doua metode

● cand valoarea stocului de inventar e mai mare decat valoarea stocului contabil, deci variatia de stoc inregistreaza diferente in plus faptic

● cand valoarea stocului stabilit la inventar este mai mica decat valoarea stocului contabil constatandu-se diferente in minus.

1.5 CONTABILITATEA MARFURILOR

Contabilitatea marfurilor este organizata cu ajutorul grupei 371 "Marfuri , grupa structurata pe doua conturi sintetice , astfel

● contul 371 " Marfuri" care tine evidenta existentei si miscarii stocurilor de marfuri

● contul 378 " Diferente de pret la marfuri care tine eivdenta adaosului comercial aferent marfurilor din unitatile de comercializare cu amanuntul.

Termenul de marfa este cunoscut sub mai multe denumiri

Prin marfa se intelege acel produs al muncii care satisface o nevoie a omului si este destinat schimbului prin intermediul vanzarii- cumpararii.

Marfa este acel bun economic care serveste productiei sau satisfacerii nevoii oamenilor destinat vanzarii- cumpararii prin tranzactii de piata.Pornind de la aceasta definitie, marfurile sunt

● marfuri corporale de consum personal( alimente, imbracaminte, articole de igiena);

●marfuri corporale de consum indelungat( autoturisme, locuinte, mobila)

Organizarea contabilitatii marfurilor este influentata de mai multi factori.Un factor important il reprezinta modalitatea (forma) de comercializare a marfurilor

- cu ridicata ( en gros);

- cu amanuntul (en detail).

In afara conturilor din clasa a-3-a, care au ca obiect de inregistrare stocurile, contabilitatea formarii si utilizarii acestora necesita stabilirea unor corespondente cu conturi din alte clase:

● Clasa a-4-a, "Conturi de terti"- contul 401- Furnizori";

● Clasa a-6-a, "Conturi de cheltuieli"- contul 607- "Cheltuieli privind marfuril"e;

● Clasa a-7-a, "Conturi de venituri"- Contul 707 -"Venituri din productia stocata".