Sistemul de indicatori ai nivelului de trai

Sistemul de indicatori ai nivelului de trai

Problematica nivelului de trai al populatiei ocupa un loc important in calculele si analizele macroeconomice. Cunoasterea si analiza bunastarii populatiei necesita calcularea unor indicatori de sinteza care sa exprime nivelul, structura, evolutia nivelului de trai al populatiei si compararea internationala a acestor indicatori.

Nivelul de trai este o categorie economica complexa, iar masurarea acesteia, cu scopul cunoasterii si analizei detaliate, constituie o problema importanta si de mare raspundere pentru statistica unei tari. Ca urmare a complexitatii conceptului de nivel de trai, exprimarea acestuia nu se poate face printr-un singur indicator, ci printr-un sistem de indicatori care, in ansamblul sau, sa permita o evaluare cat mai corecta a bunastarii populatiei, o analiza a modului si evolutiei acesteia. Atat pe plan national cat si international, sistemul de indicatori care sta la baza analizei nivelului de trai se poate structura in trei grupe si anume:

v      indicatori generali ai nivelului de trai. In aceasta grupa se includ indicatorii care exprima nivelul si evolutia produsului intern sau a produsului national pe locuitor si indicatorii care exprima nivelul, structura si evolutia avutiei nationale. Acesti indicatori permit sa se aprecieze posibilitatile societatii de a asigura un anumit nivel de viata populatiei tarii, dar nu permit o apreciere concludenta a nivelului si evolutiei nivelului de trai al populatiei;

v      indicatori care caracterizeaza direct (concludent) nivelul de trai al populatiei. In aceasta categorie se includ: indicatorii consumului de bunuri si servicii de catre populatie (marimea si evolutia consumului total, pe locuitor, pe categorii de populatie, pe familie etc.); indicatorii veniturilor si ai puterii de cumparare a acestora; indicatorii nivelului cultural al populatiei, ai gradului de urbanizare, ai gradului de ocupare a populatiei si ai folosirii timpului liber, indicatorii calitatii mediului inconjurator etc;

v      indicatorii efectelor nivelului de trai al populatiei. In aceasta grupa se includ unii indicatori demografici, cum sunt rata mortalitatii si durata medie a vietii.

In ansamblu, indicatorii din aceste trei grupe permit o evaluare a nivelului de trai al populatiei. Calculul si analiza acestor indicatori constituie o preocupare atat a organismelor nationale cat si a celor internationale, cu scopul de a aprecia cat mai corect si de a se putea efectua comparatii intre tari.

1 Indicatorii veniturilor si ai puterii de cumparare a populatiei

Marimea veniturilor, nivelul si caracteristicile consumului diferitelor categorii ale populatiei constituie, in sine, un subiect de preocupare sociala, dar reprezinta si o zona de legatura cu alte domenii sociale si economice. Veniturile sunt unul din factorii-cheie care influenteaza nivelul de trai; distributia veniturilor determina diferente in satisfacerea trebuintelor, explicand gradul de asigurare a existentei diferitelor categorii ale populatiei. Astfel de diferente sunt insa si rodul actiunii altor factori, averea acumulata fiind unul din ei.

Daca avem in vedere ca veniturile populatiei, ale familiilor, privite din punctul de vedere al utilizarii, se concretizeaza in consum si in economii, ca orice crestere a venitului (real) inseamna o crestere a consumului, in sensul sau cel mai larg, explicitand, in mare parte, mecanismele satisfacerii tuturor nevoilor la nivelul familiilor, atunci se impune o analiza paralela a veniturilor si consumului populatiei.

Veniturile populatiei obtinute intr-o anumita perioada de timp constituie unul din elementele esentiale pentru caracterizarea nivelului de trai.

De nivelul veniturilor depinde in mare masura nivelul si calitatea consumului de produse alimentare, nealimentare si servicii. Trebuie sa observam totusi ca nivelul consumului dintr-o anumita perioada este in functie si de acumularile de venituri din perioadele precedente, regasite in cea mai mare parte sub forma bunurilor de folosinta indelungata si alte bunuri personale ale populatiei, dupa cum, o parte a consumului se poate efectua si pe seama unor venituri ce se vor realiza ulterior (imprumuturi, credite etc. cu rambursarea din veniturile viitoare).

In studiul veniturilor populatiei se folosesc o serie de indicatori sintetici si analitici care permit caracterizarea nivelului, structurii si dinamicii veniturilor populatiei.

In cadrul indicatorilor sintetici prezinta importanta pentru cunoastere indeosebi:

Produsul intern brut

Venitul net intern brut

Veniturile reale ale populatiei

Salariul real

Veniturile din fondurile sociale de consum.

Indicatorii analitici isi propun fie sa aprofundeze cunoasterea volumului veniturilor pe categorii sociale si surse de formare, fie sa detalieze veniturile dupa continutul acestora. In gama indicatorilor analitici se includ:

v        soldul in numerar al populatiei la inceputul si sfarsitul perioadei;

v        incasarile banesti ale populatiei din: salarii, vanzarea produselor agricole, alocatia de stat pentru copii, burse, ajutor de somaj, ajutoare sociale si pensii, incasari din vanzari de terenuri, constructii, certificate de proprietate, actiuni, incasari din chirii,

v        imprumuturi si credite,

v        venituri din meserii si prestari de servicii,

v        alte incasari.

In orice societate baza consumului o reprezinta veniturile populatiei, care desigur nu se confunda cu castigul salarial.

Veniturile totale ale populatiei cuprind:

v      veniturile banesti pe surse de provenienta (salarii, venituri din activitati pe cont propriu, vanzari, ajutoare de somaj, pensii, alocatii pentru copii, burse si alte prestatii de protectie sociala, venituri din proprietati etc.);

v    contravaloarea prestatiilor (marfuri si servicii) gratuite sau cu reducere de pret primite de la agentii economici;

v    contravaloarea consumului de produse agricole (alimentare si nealimentare) din resurse proprii (productie, stoc etc.).

Evaluarea veniturilor in natura se face pe baza preturilor si tarifelor curente corespunzatoare fiecarui produs sau serviciu.

Prin venturi ale populatiei se intelege totalitatea incasarilor banesti, a contravalorii produselor in natura si serviciilor, obtinute si primite de populatie ca urmare a prestarii unor activitati utile din punct de vedere social sau ca drepturi, in conformitate cu legislatia fiecarei tari, din fondurile sociale de consum.

Insumarea veniturilor banesti, a veniturilor sub forma de bunuri, precum si a serviciilor primite in mod gratuit, si care nu au forma materializata, conduc la obtinerea venitului total al populatiei.

Veniturile reprezinta mijloace de trai la dispozitia posesorului lor, pe care acesta le poate utiliza, in general, in orice scop doreste (consum, acumulare, donatii etc.).

2 Salariul real si indicele salariului real

Principala categorie a fortei de munca este constituita din salariati, iar sursa cea mai importanta de venituri pentru populatie este salariul.

Salariul cuprinde sumele incasate pentru munca efectiv prestata, potrivit formei de salarizare aplicata, sporurile si indemnizatiile acordate ca procent la salariu, platite din fondul de salarii.

Castigul salarial este format din salariu, la care se adauga primele din profit si alte surse.

Salariul nominal sau castigul salarial nominal se calculeaza ca salariu brut si net.

Salariul nominal brut (SB) reprezinta totalitatea sumelor si avantajelor primite de angajat in contrapartida muncii depuse, si cuprinde:

Referat: Integrarea cerealelor in elaborarea si implimentarea tehnologiei ecologice de producere a fainoaselor aglutenice: produse de panificatie si biscuiti Referat: Documentatia investitiilor si studiul de fezabilitate

drepturile in bani si in natura cuvenite salariatilor pentru munca efectiv prestata (salariul propriu-zis);

sporurile si indemnizatiile acordate ca procent din salariu sau in sume fixe;

sumele platite pentru timpul nelucrat (indemnizatiile pentru concediul de odihna si de studii, sumele platite din fondul de salarii pentru concediile medicale etc.);

premiile sau primele platite salariatilor din fondul de salarii, din profitul net si din alte surse.

Aceste drepturi se acorda salariatilor conform actelor normative in vigoare si a contractelor colective si individuale de munca.

Salariul nominal net (SN) reprezinta salariul nominal brut (SB) diminuat cu totalul retinerilor (R), acestea din urma cuprinzand: impozitul pe salariu ce variaza in functie de nivelul salariului pana la 60% din acesta, contributia de 3% pentru pensia suplimentara si contributia de 1% la fondul de somaj.

Costul fortei de munca reprezinta totalitatea cheltuielilor suportate de unitati pentru forta de munca si anume:

- sumele platite direct salariatilor (cheltuielile directe): salarii, sume platite pentru timpul nelucrat, premii si alte stimulente, drepturi in natura platite din fondul de salarii sau din alte fonduri, sume pentru protectia sociala din fondul de salarii si din contributia de asigurari sociale;

- alte cheltuieli ale unitatii cu forta de munca (cheltuieli indirecte) pentru formarea profesionala, contributii pentru ajutorul de somaj si asigurari sociale, servicii pentru protectie sociala, impozitul suplimentar platit pentru depasirea fondului de salarii si alte cheltuieli.

Salariul real reprezinta expresia baneasca a cantitatii de bunuri si servicii pe care populatia salariata si le poate cumpara cu ajutorul salariului nominal net. Cu alte cuvinte, salariul real exprima puterea de cumparare a salariului nominal.

Salariul real poate fi calculat pentru totalitatea salariatilor din economie, pe categorii de salariati repartizati pe profesii, ramuri de activitate, in profil teritorial. De asemenea, se poate determina salariul real pentru fiecare luna a anului sau pe intreg anul calendaristic.

Salariul mediu nominal brut se determina ca raport intre fondul de salarii brute si numarul mediu al salariatilor dintr-o anumita perioada de timp (de regula in cadrul fiecarei luni).

Fondul de salarii brute contine si impozitul pe salarii.

Salariul mediu nominal net sau castigul salarial net se obtine prin scaderea din salariul mediu nominal brut (respectiv castigul salarial brut) a impozitului pe salarii, inclusiv a contributiilor pentru pensie suplimentara si pentu fondul de somaj.

Salariul real (castigul salarial real) este un raport intre salariul mediu nominal net (castigul mediu salarial net) si indicele preturilor de consum, cunoscut si sub denumirea de indicele costului vietii.

Indicele salariului real (ISR) semnifica modificarea puterii de cumparare a salariului nominal si se calculeaza prin doua metode.

- daca ISN<IPC, adica evolutia salariului nominal este devansata de cresterea preturilor, se va inregistra o reducere a puterii de cumparare, deci ISR< 100

- daca ISN=IPC, adica salariul nominal creste in acelasi ritm cu preturile va inregistra mentinerea puterii de cumparare, deci ISR= 100%;

- daca ISN> IPC, adica evolutia salariului nominal devanseaza cresterea preturilor, se va inregistra o crestere a puterii de cumparare, deci ISR>100%.

In practica, salariul mediu (nominal si real) se calculeaza cu o periodicitate lunara, pe baza unei anchete afectuate prin sondaj si a unei metodologii riguros elaborate. Inca din anul 1991, in Romania s-a renuntat treptat la inregistrarile exhaustive, ca urmare a cresterii impresionante a numarului agentilor economici.

Astfel, s-a format un esantion de agenti economici alcatuit din subesantioane reprezentative pentru fiecare ramura (subramura) de activitate.

Dinamica salariului real:

Sau:

Indicele general al salariului real:

      

In conditiile asigurarii acestei corelatii, in scopul mentinerii puterii de cumparare a salariilor sunt necesare reajustari (prin indexare) ale salariilor, in functie de preturi. Pentru o indexare perfecta, periodicitatea reajustarilor joaca un rol important. Se poate arata ca, in acest caz, daca salariul este reajustat in mod regulat la perioade scurte de timp, puterea de cumparare este stabila; daca periodicitatatea reajustarii este mare, puterea de cumparare inregistreaza o scadere, iar daca periodicitatea se reduce, puterea de cumparare creste.

3   Indicele preturilor de consum (IPC)

In domeniul preturilor fiecare isi face o idee asupra cresterilor pe baza constatarilor personale si pe baza informatiilor din mass-media. Dar sub influenta constatarilor subiective in marea majoritate a cazurilor exista impresia ca informatiile oficiale sunt influentate de unele interese colective. Fiecare simte cresterea preturilor ca un fenomen care il atinge direct si care a fost perceput de el insusi, pe cand in realitate subiectivismul si interesul mai mult sau mai putin constient afecteaza puternic aceasta perceptie. Este nevoie, deci, de o masura obiectiva a variatiilor de pret, care sa fie efectuata cu ajutorul unui instrument bun si adecvat, construit astfel incat sa nu influenteze cu nimic variatiile de pret pe care le masoara. Acest instrument este indicele preturilor de consum.

Desi exprima doar o latura, indeosebi cantitativa, indicele preturilor de consum are totusi o arie larga de definire si de cuprindere. Diferitele definitii ale acestuia tind sa exprime insa alaturi de continutul acestuia si sfera de cuprindere, metodele folosite pentru calcularea lui. In esenta insa indicele preturilor de consum este o masura a schimbarii preturilor bunurilor si serviciilor destinate populatiei sau anumitor categorii din populatia unei tari. El masoara evolutia de ansamblu a preturilor marfurilor cumparate si a serviciilor utilizate fata de cel dintr-o perioada anterioara.

Este un instrument de masura ce furnizeaza o estimare a evolutiei de ansamblu a preturilor bunurilor si serviciilor ce figureaza in consumul gospodariilor. Indicele preturilor de consum are o larga utilizare in toate domeniile activitatii economico-sociale. Domeniile sale de utilizare pot fi incadrate in 4 categorii importante: utilizarea conjuncturala, utilizarea in contabilitate, utilizarea in politica economica si cea in plan social. Concluzionand cu privire la aceste utilizari, mai semnificative sunt urmatoarele aspecte:

a)    Utilizarea conjuncturala Cu ajutorul indicelui preturilor de consum se apreciaza in orice moment intensitatea modificarii preturilor, fiind unul dintre indicatorii cu ajutorul caruia se exprima cantitativ nivelul inflatiei. De asemenea, indicele este utilizat in compararea evolutiei inflatiei din diferite tari.

b)    Utilizarea contabila se refera in principal la utilizarea cu deflator al elementelor componente ale indicatorilor valorici din cadrul sistemului conturilor nationale. Astfel indicele preturilor de consum si componentele sale sunt folosite la exprimarea intr-o unitate de masura comuna (lei an de baza, lei an curent) a nivelurilor realizate ale indicatorilor economici, pentru a se putea face astfel comparatii in timp si spatiu. Se elimina astfel efectul inflatiei, ramanand doar efectul pur al modificarii volumului activitatii.

c)     Utilizarea in plan social a indicelui permite fumdamentarea negocierilor dintre sindicate si patronat cu privire la nivelul salariilor. Se urmareste in acest mod pastrarea puterii de cumparare a populatiei, a salariului real, adaptarea acestora la cresterea preturilor. Tot pe baza indicelui preturilor de consum se fundamenteaza si elementele de indexare a pensiilor, burselor, alocatiilor pentru copii si a altor venituri ale populatiei si se fundamenteaza deciziile politice in plan social.

d)    Utilizarea in politica economica Indicele preturilor de consum este un indicator important ce sta la baza fundamentarii unor decizii de politica economica, cum ar fi:

o      reglarea ratei dobanzii la depozite si la credite bancare;

o      stabilirea masei monetare;

o      corelarea cu nivelul cursului de schimb valutar;

o      recalcularea impozitului pe profit datorat de societatile comerciale;

o      fundamentarea bugetului de stat, a bugetelor asigurarilor sociale, a evolutiei altor indicatori macroeconomici.

Indicele preturilor de consum (IPC) masoara evolutia de ansamblu a preturilor marfurilor cumparate si a tarifelor serviciilor utilizate de catre populatie intr-o anumita perioada

Caracterizarea stabilitatii dezvoltarii economice se bazeaza, in principal, pe informatiile furnizate de indicatorii cu ajutorul carora se masoara statistic gradul de neocupare a fortei de munca si rata inflatiei.

Inflatia, sau deprecierea, se calculeza in tara noastra pe baza preturilor de consum al populatiei, iar rata de modificare a acestui indicator se stabileste prin compararea in timp a modificarii acestor preturi. Acest indice al preturilor de consum trebuie sa realizeze o sinteza a evolutiei intre doua perioade, a preturilor tuturor bunurilor si serviciilor care intra in consumul populatiei.

Practic, este imposibil sa fie observate si inregistrate preturile la toate produsele si serviciile consumate de populatie intr-o perioada de timp. De aceea, pentru urmarirea si inregistrarea acestor date statistice se utilizeaza un esantion de bunuri si servicii care trebuie sa fie reprezentativ, prin structura consumului si a preturilor, astfel incat rezultatele obtinute sa poata fi extinse la intreaga populatie, cu o marja de eroare cat mai redusa.

Indicele preturilor de consum este unul din cei mai cunoscuti si utilizati indici de preturi in statistica internationala. Prin calcularea IPC se urmareste sintetizarea evolutiei preturilor tuturor marfurilor si a tarifelor serviciilor, care intra in consumul populatiei, in perioada curenta fata de perioada de baza. Frecvent, IPC este denumit si 'indicele general al preturilor'.

Calcularea IPC presupune in primul rand stabilirea sferei de cuprindere si a gradului de detaliere a categoriilor de cheltuieli din cadrul consumului populatiei.

In practica calcularii IPC, cheltuielile de consum se structureaza pe trei grupe: cu marfuri alimentare; cu marfuri nealimentare; cu servicii.

Masurarea miscarii tuturor preturilor si tarifelor de consum presupune sa se cuprinda intreaga populatie pe fiecare post de cheltuieli, pe categorii socio-profesionale cat si pe categorii de localitati.

Calcularea IPC presupune

a)       sa se cuprinda si sa se exprime evolutia marfurilor si tarifelor serviciilor pentru un esantion reprezentativ de marfuri si servicii cumparate de populatie, defalcate pe cele trei grupe mentionate;

b)       sa se bazeze pe volumul si structura cheltuielilor populatiei pentru consum din ancheta integrata in gospodarii.

La alegerea tipului de indice prin care se estimeaza evolutia preturilor si tarifelor de consum se porneste de la faptul ca evolutia cheltuielilor de consum ale populatiei este conditionata in principal de:

cantitatile cumparate (q_i );

preturile (p_i) si tarifele (t_i) la care au fost cumparate marfurile si serviciilor;

natura marfurilor si serviciilor cumparate (structura).

Asa cum s-a mentionat, in practica statistica curenta s-au impus indicele de tip Paasche si indicele de tip Laspeyres. IPC se construieste, in statistica internationala cel mai adesea ca un indice de grup cu ponderi din perioada de baza (de tip Laspeyres) si in putine cazuri cu ponderi din perioada curenta (de tip Paasche).

In practica statistica curenta s-au impus indicele de tip Paasche si indicele de tip Laspeyres. IPC se construieste, in statistica internationala cel mai adesea ca un indice de grup cu ponderi din perioada de baza (de tip Laspeyres) si in putine cazuri cu ponderi din perioada curenta (de tip Paasche).

In Romania, IPC se calculeaza ca un indice de tip Laspeyres:

unde:

p_i0q_i0 - cheltuielile de consum ale populatiei cu cantitatile cumparate in perioada de

baza;

p_i1q_i0 - cheltuielile de consum ale populatiei cu cantitatile cumparate in perioada de

baza, dar la preturile perioadei curente.

Indicatorii din numaratorul si numitorul IPC mai pot fi interpretati astfel:

S p_i0q_i0 - cheltuielile din perioada de baza cu esantionul de bunuri cuprinse in cos;

S p_i1q_i0 - cheltuielile din perioada curenta cu cosul de bunuri din perioada de baza.

Deci, rezultatul IPC mai poate fi interpretat astfel: de cate ori au crescut in medie preturile marfurilor si tarifele serviciilor cumparate de populatie sau de cate ori au crescut cheltuielile din perioada curenta fata de perioada de baza aferente aceluiasi cos de marfuri si servicii.

Implicand in masurarea evolutiei preturilor cosul de produse si servicii din perioada de baza nu este in masura sa reflecte tendinta de substituire a unor bunuri cu altele, odata cu modificarile intervenite in preturile relative. A raspunde la aceasta problema ar insemna sa se calculeze un IPC cu ponderi variabile (din perioada curenta).

Aceasta varianta ar conduce la determinarea unor IPC care nu sunt comparabile de la o perioada la alta.

In practica, IPC nu se calculeaza ca un indici de grup agregat, ci ca un indice mediu aritmetic, de forma:

unde:

 - ponderea cheltuielilor cu sortimentul i in cheltuielilor sau coeficientul de ponderare a indicilor individuali

p_io, p_i1 - pretul sortimentului i in perioada de baza respectiv in perioada curenta.

In functie de baza de comparatie IPC se calculeaza:

v cu baza fixa:

v cu baza in lant:

v fata de media anului precedent.

IPC al populatiei pe intregul an fata de media anului precedent este un raport dintre media aritmetica simpla a IPC lunar cu baza fixa din anul curent si media aritmetica simpla a IPC lunar cu baza fixa din anul precedent. Astfel, de exemplu, IPC din 2000 fata de 2001 rezulta din:

De asemenea, se calculeaza in practica indicele mediu lunar al preturilor de consum:

4          Nomenclatoare utilizate in calculul IPC

A. Nomenclatorul de bunuri si servicii

In economie se estimeaza la cateva milioane numarul sortimentelor. Evident, observarea, inregistrarea si prelucrarea preturilor acestora sunt imposibile, motiv pentru care a fost stabilit un nomenclator reprezentativ ce contine circa 2.000 de sortimente care acopera practic toate grupele de marfuri si servicii pentru consumul populatiei, reprezentativ atat in ceea ce priveste structura consumului cat si a preturilor.

Prin bunuri noi se inteleg acele bunuri care nu au existat in perioada de baza. Analog, prin bunuri vechi se inteleg acelea care nu se mai produc in perioada curenta. Aceasta situatie poate avea drept consecinta faptul ca evolutia preturilor unui numar apreciabil de bunuri (noi) sa ramana in afara calculului.

Acest nomenclator cuprinde bunuri si servicii impartite in trei grupe de produse alimentare, produse nealimentare si servicii, structurate ierarhic subgrupe (de exemplu, produsele alimentare cuprind: produse de morarit si panificatie; legume si conserve din legume; fructe si conserve din legume; preparate si conserve din carne; lapte si produse lactate etc. ) care, la randul lor se impart in produse ( de ex., subgrupa de carne, preparate si conserve din carne : carne de bovine, carne de porcine, carne de pasare, preparate din carne, conserve din carne). In fine, pe nivelul cel mai jos al structurii produsele sunt compuse din sortimente (de exemplu, produsul carne de porcine cuprinde sortimente precum: carne de port dezosata cal I, cal II, carne de porc fara os, muschi de porc etc.).

Preturile se inregistreaza numai la nivel de sortiment, care se poate defini ca un bun cu anumite caracteristici cantitative si calitative precise si caruia i se poate atribui un pret nominal.

B. Nomenclatorul localitatilor in care se efectueaza inregistrarea preturilor.

IPC contine preturi/tarife colectate in cele 41 localitati resedinte de judet inclusiv Municipiul Bucuresti, impartite in 68 de centre de culegere si inregistrare a preturilor in functie de dimensiunile oraselor (de exemplu: in Bucuresti sunt centre corespunzatoare celor 6 sectoare si Sectorului Agricol Ilfov, in Timisoara, Constanta, Cluj, Brasov sunt cate 3 centre etc).

Inregistrarea preturilor numai in aceste localitati isi gaseste justificarea in faptul ca ele reprezinta adevarate centre gravitationale pentru comertul local acestea aprovizionandu-se atat populatia din localitatile respective, cat si o mare parte din populatia care locuieste in apropierea acestora. Se apreciaza ca volumul desfacerilor de marfuri si al prestarilor de servicii din localitatile selectate reprezinta circa 80% din volumul total la nivelul tarii.

C. Nomenclatorul magazinelor, pietelor si unitatilor prestatoare de servicii in care se efectueaza inregistrarea preturilor/tarifelor pentru sortimentele cuprinse in esantion.

Preturile si tarifele se inregistreaza de catre personalul specializat in circa 4.300 puncte de vanzare. Preturile se inregistreaza la fiecare punct de vanzare cu o anumita periodicitate, care este stabilita in functie de dinamica preturilor produselor si serviciilor, astfel: saptamanal pentru preturile marfurilor alimentare, bilunar pentru preturile marfurilor nealimentare si tarifele serviciilor, o data pe luna pentru preturile si tarifele bunurilor si serviciilor ale caror modificari sunt supravegheate de guvern ( de exemplu: paine, benzina, transport CFR etc.)

Toate nomenclatoarele (esantioanele) trebuie actualizate periodic conform schimbarilor care au loc in structura consumului populatiei si a modificarii intervenite in structura organizatorica a agentilor economici cu activitate de vanzare de marfuri si prestari de servicii catre populatie. Astfel, apar sortimente (varietati) noi ce intra in consumul populatiei, altele- cu timpul- dispar. De asemenea, unele puncte de vanzare apar si se dezvolta, in timp ce altele dispar sau isi schimba profilul de activitate. Este posibil ca, la un moment dat, esantionul sortimentelor si esantionul punctelor de vanzare sa-si piarda reprezentativitatea, facand necesara reactualizarea acestora.

Metodologia de calcul a IPC in Romania este armonizata cu metodologia utilizata de Oficiul de Statistica al Uniunii Europene (EUROSTAT) la nivel de clasificari, nomenclatoare, metode de esantionare si de calcul. Clasificarea COICOP (Clasificarea Consumului Individual pe Destinatii) convenita de CEE /EUROSTAT/ OECD asigura comparabilitatea indicilor la nivel european. Ultima versiune a acestei clasificari adoptata in iulie 1999, este structurata pe 12 diviziuni detaliate in 39 grupe si 93 clase de marfuri si servicii si este utilizata din ianuarie 2000.

Indicii preturilor de consum pe grupe de marfuri si servicii EUROSTAT rezulta prin regruparea sortimentelor si a posturilor cuprinse in nomenclatorul privind calculul IPC la nivel national in structura si la continutul prevazut in COICOP.

v      Rata lunara a inflatiei reprezinta cresterea preturilor de consum intr-o luna fata de luna precedenta.

v      Rata medie lunara a inflatiei reprezinta media cresterilor lunare ale preturilor .Se calculeaza ca o medie geometrica a indicilor lunari ai preturilor de consum cu baza in lant din care se scade baza de comparatie egala cu 100.

v      Rata anuala a inflatiei reprezinta cresterea medie a preturilor de consum intr-un an fata de anul precedent. Aceasta rata se calculeaza ca un raport, exprimat procentual intre indicele mediu al preturilor dintr-un an si cel al anului precedent, din care se scade 100. La randul lor, indicii medii ai preturilor din cei 2 ani se determina ca medii aritmetice simple ale indicilor lunari din fiecare an, calculati fata de aceeasi baza (oct 1999=100).

v      Rata inflatiei la sfarsitul anului reprezinta cresterea preturilor de consum in luna decembrie a unui an fata de aceeasi luna a anului precedent.