Etapele elaborarii unui curriculum - elaborare rationala

Elaborarea componentei conceptual-reglatoare cuprinde trei subcomponente:

Subcomponenta teoretica necesara in contextul dezbaterilor teoretice purtate in mai toate tarile europene angajate in reforme profunde ale sistemelor de invatamant, are in vedere trecerea de la modelul societatii industriale – cu specializare ingusta- la cel postindustrial si ulterior la cel al societatii cunoasterii. Modelul propus este transdisciplinar si se defineste prinadaptabilitate multipla, pe crativitate specifica, pe independenta de gandire prin dobandirea competentelor generale de baza comune tuturor sistemelor de educatie din Europa ca premisa a unei uniuni de state cu educatie cultura si cunoastere dezvoltata.

Componenta care vizeaza idealul educational cunoaste o mutatie profunda. Idealul educational, ca element reglator al noului curriculum nu mai are in vedere „formarea fortei de munca”ci dezvoltarea libera integrala a individului uman. Prin urmare nu mai poate functiona un curriculum desdcriptiv, imperativ sau manuale unice incarcate de informatie densa si neinspirata. Este nevoie de un curriculum deschis, dinamic si flexibil care sa ofere posibilitati de optiune personala, creativitate si interes.

Alaturi de racordarea la idealul educational al societatii, reformele curriculare au pus problema construirii curriculum-ului scolar pe baza unor criterii precise si explicite. Literatura de specialitate utilizeaza sintagma elaborare rationala a curriulum-ului care are in vedere: varietatea si complexitatea necesitatilor educationale ale elevilor;

- multiplicarea permanenta a domeniilor cunoasterii,

- formarea personalitatii elevilor intr-o lume care evolueaza neincetat (Seguin).

Aria de cuprindere a curriculuum-ului are un rol reglator in elaborarea curriculum-ului realizand o structura componentiala care poate fi explicata cu ajutorul unui set de intrebari:

CE ?

Pentru a fi posibila o viziune curriculara coerenta este nevoie deun cadru de referinta flexibil care sa permita diverse cai de actiune, adaugare de continuturi noi, infuzie de elelmente din sfera inovatiilor etc. 

Pornind de aici proiectorii de curriculum din Romania si din alte tari europene au identificat o serie de elemente care sa raspunda mai clar intrebarii ce. Aceste solutii reprezinta :

O noua organizare a disciplinelor in planul de invatamant, in sensul gruparii lor pe domenii ale cunoasterii care pana nu de mult functionau separat. Ariile curriculare, aceleasi pentru toata scolaritatea, au avantajul ca organizeaza atul didactic intr-o viziune interdisciplinara, oferind elevilor conexiuni permanente intre disciplinele inrudite. In numar de 7, ariile curriculare sunt:

Limba si comunicare( limba si literatura romana, limbi moderne, latina)

Matematica si stiinte( matematica, fizica, biologie, chimie etc)

Om si societate( istorie, ed. civica, stiinte sociale, religie, geografie umana)

Arte( educatie muzicala, educatie plastica)

Tehnologii (Educatie tehnologica. Tehnologia informatiei, etc.)

Sport (educatie fizica, sport)

Consiliere si orientare

Exista o serie de discipline care pun probleme de asezare intr-una sau alta dintre ariile curriculare: geografia de exemplu are doua zone specifice, una pe care o numim „geografie umana” si o asezam in aria curriculara om si societate si alta care tine mai mult de aria matematica si stiinte pe care o numim „geografie fizica”; de asemenea exista discipline noi,impuse nu atat de contextul european cat de evolutia concreta a societatii romanesti „ educatia antreprenoriala „ pe care unii o vor incadrata in aria ob si societate iar altii in aria stiintelor. Pe de alta parte exista o serie de discipline de granita( domenii interdisciplinare – instruirea asistata de calculator – educatie civica – educatia pentru calitate etc) integrate in abordari transcurriculare. Intrebarea ce vizeaza, prin urmare

- continuturile programelor de invatamant, adica acele informatii pe care autoritatea curriculara crede ca trebuie invatate pentru ca obiectivele sa fie atinse

- diversitatea continuturilor stiinsifice, sociale si culturale care satisfac diferitele tipuri si niveluri de invatamant.

PENTRU CE?

Analiza: Studiu de caz asupra familiei - chestionare si raspunsuri pentru parinti si copii Referat: Cand intervine Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului?

Aceasta intrebare priveste:

a. politica educativa, finalitatile si obiectivele educatiei,

b. scopurile sistemului educativ,

c. structura sistemului si tipurile de formare;

d. obiectivele  diferitelor niveluri si cicluri de invatamant, precum si cele ale obiectelor de studiu.

Tipurile de intrebari potrivite pentru ilustrarea acestui aspect pot fi:

. de ce un anume tip de educatie

. pentru ce o anumita structura a sistemului educativ si anumite tipuri de formare

.de ce anumite obiective la un nivel sau ciclu de invatare; pentru ce anumite discipline. Ce anume beneficiu cultural, comportamental sau de alta natura ii aduce elevului (sau societatii) studierea unei anumite unitati de invatare, raportat la interesele si capacitatile sale si la cerintele pe care i le pune in fata evolutia sociala.

CAT?  

- intrebarea are in vedere.

- extinderea si profunzimea continuturilor (cat anume ar trebui insusit si gradul de profunzime in abordarea lor)

Aceasta intrebare capata raspuns diferit in functie de:

• ciclul de invatamant;

• nivelul de maturitate intelectuala si posibilitatile de invatare a scolarilor.

CAND?

Intrebarea se refera la:

- momentele in care vor fi abordate continuturile;

- modul in care va fi ordonata progresia acestor continuturi pe an de studiu si pe

cicluri.

Din cele expuse mai sus rezulta mai multe tipuri de curriculum:

Curriculum de baza (core curriculum)este un concept care acopera realitati diferite in contexte educationale diferite. In principiu curriculum-ul de baza ar trbui sa cuprinda urmatoarele componente:

Idealul educational national si finalitatile educatiei;

Obiectivele generale si profilul de formare vizat de invatamantul obligatoriu

Lista obiectelor de studiu si schemele orare destinate parcurgerii acestora;

Obiectivele specifice diverselor discipline si arii curriculare si continuturile asociate acestora.

Standardele care marcheaza performantele care se cer a fi atinse de catre fiecare absolvent al unui ciclu de invatare.

Curriculum formal denumeste in general curriculum-ul national si se concretizeaza in documentele scolare cu caracter reglator si normativ care gestioneaza proiectare activitatilpr didactice la toate nivelurile. Curriculum-ul formal  este rezultatul unui proces de selectie culturala.

Curriculum comun defineste obiectivele pedagogice generale, necesare la nivelul general de baza al invatamantului. Acest trunchi comun este de cele mai multe ori asociat unor continuturi /obiective optionale formulate in asa numitul curiculum la decizia scolii – CDS – care are in vedere interesele profesionale si scolare ale elevilor , ale comunitatii si ale parintilor.

Curriculum ascuns are in vedere  obiective si procese ne exprimate in documentele curriculare oficiale, dar prezente in organizarea activitatii didactice fie la nivelul comportamentului didactic al partenerilor la educatie, fie la cel al continuturilor.

Curriculum explicit reprezuinta un act oficial, elaborat pe baza finalitatilor , ale idelului educational definind modelul de personalitate si directiile de dezvoltare ale sistemului de educatie.

Curriculum implicit rezulta din ansamblul situatiilor si factorilor care influenteaza informal si neprevazut mediul scolar in actul didactic.

- curriculum centrat pe cunostinte – reprezinta aspectul traditional al educatiei. Dezavantajele acestui tip de curriculum sunt mai mari decat eventualele avantaje. Profesorul si chiar autoritatea de educatie nu acorda atentie elevului care invata ci materiei de parcurs. Elevul este mai mult oboiect – element pasiv al invatarii. I se ofera, cu caracter obligatoriu o multime de cunostinte care nu-l atrag si nu-i folosesc in mod esential in formare. Cunostintele sunt insuficient structurate, iar lipsa de motivatie a elvului pentru invatare, detemina o uitare rapida.

- curriculum centrat pe elev – reprezinta o abordare moderna a procesului educativ. Avantajele acestui tip de curriculum constau in faptul ca, interesele si nevoile elevilor sunt asezate pe primul loc; invatarea diesciplinelor devine importanta atata vreme cat tine seama de interesele elevului, devenit subiect al invatarii si co actor la actul didactic. Invatarea devine eficienta si fiabila pentru ca actul de invatare este puternic motivat. Cadrul didactic nu mai este conducator rigid si/sau autoritar al procesului didactic ci mediator al procesului care se desfasoara cu participarea directa, motivata si responsabila a elevului