Metodologia incheierii contractului colectiv de munca

Metodologia incheierii contractului colectiv de munca

1 Negocierea colectiva

Conform1 art. 20, alin. 1 din Legea nr. 130/1996, republicata, si art. 240 alin. 1 din Legea nr. 53/24.01.2003, sediul materiei in ceea ce priveste contractul colectiv de munca, „contractele colective de munca se pot incheia la nivelul unitatilor, ramurilor de activitate si la nivel national..”

Se observa asadar ca acest text (ca si cel vechi, art. 6 din Legea nr. 13/1991) are o redactare supletiva si nu una imperativa. Cu alte cuvinte, din prevederea citata rezulta ca incheierea contractelor colective de munca la orice nivel, nu este obligatorie, ci reprezinta o posibilitate pentru cei doi parteneri sociali.

Asadar legea prevede obligativitatea negocierii la nivel de unitate dar nu prevede si obligativitatea incheierii contractului colectiv.

Punctul de vedere personal in aceasta problema este acela ca incheierea contractului colectiv de munca este obligatorie, din trei motive

- contractul colectiv de munca este un contract solemn, forma scrisa fiind impusa de esenta sa (nu numai de lege a partilor, cat si de act normativ), precum si de lege;

- redactarea supletiva (art. 20, alin. 1), se poate incheia se refera la faptul ca in unitatile in care nu exista organizatii sindicale sau acestea nu indeplinesc conditiile de reprezentativitate prevazute de lege salariatii isi aleg reprezentanti pentru negocierea contractului colectiv de munca; acesti reprezentanti alesi sunt parte la incheierea contractului colectiv de munca;

- art. 12, lit. a din Legea nr. 168/19992 privind solutionarea conflictelor de munca prevede „conflictele de interese pot fi declansate atunci cand unitatea refuza sa inceapa negocierea unui contract colectiv de munca, in conditiile in care nu are incheiat un contract colectiv de munca sau contractul colectiv de munca anterior a incetat”

Contractul colectiv de munca se incheie ca urmare a negocierii purtate intre partenerii sociali - patroni si salariati. Prin intermediul acestei negocieri este stabilit continutul raportului juridic de munca, sunt fundamentate drepturile si obligatiile celor doua parti in procesul muncii.

In raport cu legea, negocierea colectiva constituie latura dinamica si flexibila a relatiilor de munca, „barometrul” raportului de forte pe piata muncii.

2 Notiunea negocierii colective

Conform Dictionarului explicativ al limbii Romane a negocia inseamna a trata cu cineva incheierea unei conventii economice, politice, culturale etc. in sens larg, prin negociere se intelege o tranzactie ale carei conditii nu au fost fixate, ci urmeaza sa fie fixate. Ea presupune o suita de discutii si tratative, o comunicare verbala intre doi parteneri egali in drepturi si obligatii. Prin aceasta comunicare sunt realizate o serie de procese cum ar fi: obtinerea de informatii, transmiterea de informatii, elaborarea unor propuneri, exprimarea unor opinii; stabilirea dezacordului cu efectele sale de blocare a negocierilor sau de amanare a acestora si, in final, incheierea tranzactiei .

Potrivit Conventiei nr. 154 din anul 1981 a Organizatiei Internationale a Muncii, termenul de negociere colectiva se aplica pentru toate negocierile care au loc intre o persoana care angajeaza, un grup de persoane care angajeaza, pe de o parte si una sau mai multe organizatii de muncitori, de cealalta parte, in vederea:

- fixarii conditiilor de munca, de angajare;

- reglarii relatiilor intre cei care angajeaza muncitori;

- reglarii relatiilor intre cei care angajeaza si cei angajati organizati in una sau mai multe organizatii de munca[3].

Si la noi relatiile de munca sunt reglementate intr-o buna masura de contractele colective de munca, legea garantand doar un minim de drepturi salariatilor (masura de protectie a acestora)[4]

Sarcina dezvoltarii statutului juridic al salariatilor revine negocierii colective, care, fie ca extinde limitele legale ale drepturilor recunoscute salariatilor, fie, ca izvor de drept al raportului juridic de munca, creeaza drepturi.

. Functiile negocierii colective

Importanta negocierii colective este relevata de functiile pe care aceasta le indeplineste si anume:

- instrument de democratizare a relatiilor profesionale, prin coborarea deciziei nom1ative la nivelul partenerilor sociali;

- mijloc de stabilire a statutului juridic al salariatilor, deoarece majoritatea drepturilor si obligatiilor acestora sunt carmuite de contractele colective de munca

- forma de adaptare a relatiilor profesionale la tendintele ce se manifesta pe piata muncii si la stadiile de dezvoltare economica a societatii;

- garantie a protejarii salariatilor impotriva arbitrariului patronal.

4 . Participantii la negociere

Contractele colective de munca se incheie intre patroni si salariati asa cum prevede; Legea nr. 130/1996, „contractul colectiv de munca este conventia incheiata intre patron sau organizatia patronala, pe de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca”[5].

Legea nu prevede numarul negociatorilor, ceea ce inseamna ca acesta se va stabili de cele doua parti de la caz la caz; nu este obligatoriu ca partile sa fie reprezentate de un numar egal de persoane.

De asemenea, legea nu interzice, si prin urmare, partile pot conveni ca la negociere, in afara de reprezentantii lor sa participe anumiti specialisti (juristi, economisti, cadre didactice universitare) care sa sprijine desfasurarea tratativelor pentru stabilirea clauzelor contractului colectiv de munca.

5 Patronatul si reprezentarea acestuia la negocierea colectiva

Potrivit Legii nr. 130/1996 termenu1 de patron desemneaza „persoana fizica si persoana juridica care angajeaza salariati prin incheierea contractelor individuale de munca” iar in contextul Legii nr. 53/2003 (Codul Muncii), „patronatele sunt parteneri sociali in relatiile colective de munca, participand, prin reprezentanti proprii, la negocierea si incheierea contractelor colective de munca, la tratative si acorduri cu autoritatile publice si cu sindicatele, precum si in structurile specifice dialogului social ”

Document online: Problematica generala a violentei in familie - tipuri si forme de manifestare a violentei in familie Referat: Rolul familiei in integrarea copilului in societate

Potrivit Legii nr.130/1996, patronul, ca parte a contractului colectiv de munca, este reprezentat astfel:

- la nivel de unitate, prin organul de conducere al acesteia, stabilit prin lege, statut ori regulament de functionare, dupa caz;

- la nivel de grup de unitati, ramura si la nivel national, prin asociatiile patronale legal constituite si reprezentative

Asociatiile patronale sunt organizate in prezent in baza Legii nr. 21/1924 pentru persoanele juridice si in baza Hotararii Guvernului nr. 503/1991[9] care reglementeaza constituirea organizatiilor patronale ale regiilor autonome si societatilor comerciale cu capital integral de stat.

Organizatiile patronale la nivel national sunt urmatoarele: Confederatia Nationala a Patronatului Roman, Consiliul National al Patronilor din Romania, Patronatul National Roman, Consiliul National al intreprinderilor Mici si mijlocii, Uniunea Generala a Industriasilor din Romania, etc.

Organizatiile patronale ale regiilor autonome si societatilor comerciale cu capital integral de stat sunt asociatii fara scop lucrativ, constituite pe criteriul ramurilor de activitate sau pe criteriul teritorial. Pot fi membri in aceste organizatii si societatile comerciale cu capital integral sau partial privat, precum si persoane fizice care au calitatea de comercianti, daca au cel putin 50 de salariati.

O organizatie patronala poate fi constituita de cel putin trei fondatori. Organizatiile patronale de ramura sau teritoriale se pot asocia in federatii. Mai multe federatii pot constitui o confederatie.

La negocierea si incheierea contractelor colective de munca in institutiile bugetare, unitatea este reprezentata de catre conducatorul institutiei sau de catre loctiitorul de drept al acestuia[10].

La negocierea contractului colectiv de munca la nivel national, de ramura sau grup de unitati participa organizatiile patronale care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

a) la nivel national:

- au independenta organizatorica si patrimoniala;

- reprezinta patroni ale caror unitati functioneaza in cel putin jumatate din numarul total al judetelor, inclusiv in municipiul Bucuresti;

- reprezinta patroni ale caror unitati desfasoara activitatea in cel putin 25% din ramurile de activitate;

- reprezinta patroni ale caror unitati cuprind minimum 7% din efectivul salariatilor din economia nationala.

b) la nivel de ramura:

- au independenta organizatorica si patrimoniala;

- reprezinta patroni ale caror unitati cuprind minimum 10% din numarul salariatilor din ramura respectiva.

Potrivit art. 15 alin. 2 din lege „indeplinirea conditiilor de reprezentativitate se constata de catre Tribunalul municipiului Bucuresti la cererea asociatiei patronale. Hotararea judecatoreasca este supusa numai recursului”. Art. 16 precizeaza ca „asociatiile patronale reprezentative la nivel national sunt reprezentative si la nivelul ramurilor si al grupurilor de unitati prin intermediul organizatilor de tip federativ, componente”[11].

In institutiile bugetare, la negocierea si incheierea contractelor colective de munca participa conducatorul institutiei bugetare sau loctiitorul de drept al acestuia[1].

Salariatii si reprezentarea acestora la negocierea colectiva

Potrivit Legii nr. 130/1996 salariatii sunt reprezentati la incheierea contractului colectiv de munca astfel:

- la nivel de unitate, de catre organizatiile sindica1e legal constitui te si reprezentative ori, acolo unde nu este constituit un sindicat reprezentativ, prin reprezentantii alesi ai salariatilor;

- la nivelul grupurilor de unitati si al ramurilor, de catre organizatiile sindicale de tip federativ, legal constituite si reprezentative potrivit prezentei legi;

- la nivel national, de catre organizatiile sindicale de tip confederativ, legal constituite si reprezentative potrivit prezentei legi .

La negocierea contractelor colective de munca participa organizatiile sindicale care indeplinesc cumulativ, urmatoarele conditii:

a) La nivel national:

- au statut legal de confederatie sindicala;

- au independenta organizatorica si patrimoniala;

au in componenta organizatii sindica1e proprii in cel putin jumatate din llumaru1 total al judetelor, inclusiv in municipiul Bucuresti;

- au in componenta federatii sindicale din cel putin 25% din ramurile de activitate;

- organizatiile sindicale componente au, cumulat, un numar de membri cel putin egal cu 5% din efectivul salariatilor din economia nationala.

b) la nivel de ramura:

- au statut legal de federatie sindicala;

- au independenta organizatorica si patrimoniala;

- organizatiile sindicale componente au, cumulat, un numar de membri cel putin egal cu 7% din efectivul salariatilor din ramura respectiva.

c) la nivel de unitate:

- au statut legal de organizatie sindicala;

numarul de membri ai sindicatului reprezinta cel putin o treime din numarul salariatilor unitatii.

Indeplinirea, conditiilor de reprezentativitate a organizatiilor sindicale se constata, la cererea acestora, de catre instantele judecatoresti, astfel:

- la nivel national si de ramura, de catre Tribunalul municipiului Bucuresti;

- la nivel de unitate, de catre judecatoria in a carei raza teritoriala se afla sediul unitatii.

Hotararea este supusa numai recursului[13].

Organizatiile sindicale reprezentative la nivel national sunt reprezentative si la nivelul ramurilor si al grupurilor de unitati in care au organizatii componente de tip federativ. Sunt, de asemenea, reprezentative si federatiile sindicale care indeplinesc conditiile prevazute mai sus.

In mod corespunzator, organizatiile sindicale reprezentative la nivelul ramurilor sunt reprezentative si la nivelul grupurilor de unitati in care au organizatii sindicale proprii.

Este de precizat faptul ca organizatiile sindicale din unitate sunt reprezentative daca indeplinesc conditiile mentionate mai sus, „precum si daca sunt afiliate la o organizatie sindicala reprezentativa”[14].

Se prevede ca „la nivelul ramurilor de activitate ale economiei nationale, fiecare organizatie sindicala de tip confederativ, precum si fiecare asociatie de unitati, care sunt reprezentative la nivel national, vor desemna o singura organizatie sindicala, respectiv asociatie de unitati reprezentativa, sa participe la negocierea si incheierea contractelor colective de munca”[15].

In conformitate cu art. 20 din Legea nr. 130/1996 „contractul colectiv de munca se poate incheia si in unitatile in care nu exista organizatii sindicale sau acestea nu indeplinesc conditiile de reprezentativitate prevazute la art. 18 alin. 2. In acest caz salariatii isi aleg reprezentantii la negociere prin vot secret. La alegerea reprezentantilor salariatilor vor participa cel putin jumatate plus unu din numarul total al salariatilor. Reprezentantii salariatilor sunt desemnati in raport cu numarul voturilor obtinute”.

In institutiile bugetare, salariatii sunt reprezentati de catre sindicatele reprezentative sau de catre cei alesi in conditiile mentionate la art. 20 din lege[16].

Sindicatele

Sindicatele sunt persoane juridice independente, fara scop patrimonial, Constituite in scopul apararii si promovarii drepturilor colective si individuale, precum si a intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor lor.

Se pot asocia in sindicate, persoane care exercita potrivit legii o meserie sau o profesiune in mod independent, membrii cooperatori, agricultori precum si persoane in curs de calificare.

Sindicatele salariatilor reprezinta un partener social cu atributii deosebite in cadrul rapoartelor juridice de munca. O alta caracteristica a sindicatelor este ca functioneaza In baza statutelor proprii. Statutul reprezinta actul de baza care da nastere unui sindicat si reprezinta cadrul normativ dupa care organizatia respectiva se conduce si Isi desfasoara activitatea.

Libertatea sindicala da salariatilor dreptul de a-si constitui propriile sindicate si de a se afilia in mod liber, ea garanteaza ca organizatiile sindicale sa-si desfasoare activitatea In afara oricarei interventii a autoritatilor publice.

Avand in vedere dispozitiile Legii 54/2003 nu pot face parte din sindicate si nu dispun de libertatea sindicala:

- somerii;

- pensionarii care inceteaza definitiv activitatea;

- elevii si studentii iar art. 4 din aceeasi lege interzice in mod expres, asocierea in sindicate a unor categorii de salariati, si anume:

- salariatii care detin functii de conducere, functii de demnitate publica;

- magistratii;

- personalul militarizat din M.A.N., M.I., M.J., S.R.I., SPP, SIE si serviciul de Telecomunicatii Speciale; personalul lor si a unitatilor din subordinea acestora.

Actiunea sindicala - art.27 din Legea 54/2003, prevede ca in vederea atingerii scopului pentru care au fost create, sindicatele au dreptul sa foloseasca mijloace specifice cum sunt: negocierile, procedurile de solutionare a litigiilor prin mediere, arbitraj sau conciliere, petitia, protestul, mitingul, demonstratia si greva.

Contractul colectiv de munca se poate incheia si in unitatile in care nu exista    organizatii sindicale sau acestea nu indeplinesc conditiile de reprezentativitate. In acest caz, salariatii isi aleg reprezentantii la negociere prin vot secret. La alegerea reprezentantilor salariatilor vor participa cel putin jumatate plus unu din numarul total al salariatilor. Reprezentantii salariatilor sunt desemnati in raport cu numarul voturilor obtinute.

Reprezentativitatea organizatiilor patronale si a celor sindicale, constatata de catre instanta judecatoreasca competenta, in conditiile prevazute de lege nu este permanenta. Ea este valabila „pentru orice contracte colective de munca incheiate in tem1en de 4 ani de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de constatare a reprezentativitatii”[17]

Aceasta dispozitie legala este o dispozitie logica avand in vedere mutatiile care pot interveni in structura si activitatea organizatiilor respective in decursul unei perioade de timp. Este adevarat ca unele asemenea organizatii pot sa nu mai indeplineasca conditiile de reprezentativitate, iar altele, daca nu le-au indeplinit anterior, sa le indeplineasca ulterior. Pot, de asemenea, sa apara intre timp alte organizatii patronale sau sindicale reprezentative

8 Procedura negocierii contractelor colective de munca

Legea actuala nr. 130/1996, spre deosebire de vechea reglementare (Legea nr. 13/1991) contine unele dispozitii referitoare la procedura incheierii contractelor colective de munca, cum de altfel exista si in legislatia statelor cu traditie in negocierea colectiva si cum s-a subliniat de altfel si in literatura juridica.