Resurse umane
Diagnoza si analiza in procesul de stabilire a necesarului de personalDiagnoza si analiza in procesul de stabilire a necesarului de personalDezvoltarea si modernizarea structurii economiei este insotita de modificari fundamentale in ocuparea fortei de munca si in eficienta acesteia, dintre care mai importante sunt: cresterea mult mai rapida a populatiei ocupate in ramurile neagricole si cu deosebire in industrie in raport cu sporirea populatiei ocupate in intreaga economie in perioada trecerii de la structuri economice traditionale la structuri economice moderne industriale reducerea absoluta si relativa a populatiei ocupate in agricultura; pe o treapta avansata a dezvoltarii, populatia industriala inregistreaza o anumita scadere atat ca numar absolut, cat si ca pondere; cresterea muncii complexe si productivitatii muncii in toate domeniile de activitate. Alaturi de diagnoza, managementul previzional al necesarului de personal presupune si analiza, in general, si cea a situatiei privind disponibilul de personal, in special. Aceasta reprezinta o componenta importanta in managementul resurselor umane. Analiza urmareste urmatoarele aspecte: numarul si structura personalului dispuse dupa cum urmeaza: pe varste, dupa vechime, dupa sex; nivelul de competenta profesionala tratat in concordanta cu criteriile de apreciere a salariatilor; mobilitatea personalului oglindita prin situatia absenteismului si a fluctuatiei; gradul de utilizare a resurselor umane tratat, in principal sub aspectul timpului de munca utilizat si al eficientei utilizarii. In sprijinul managementului previzional al necesarului de personal se folosesc urmatoarele categorii de analiza: ● analiza resurselor umane ale intreprinderii din punct de vedere cantitativ, structural si calitativ; ● analiza stabilitatii personalului; ● analiza utilizarii timpului de munca si a efectelor economico-financiare;
● analiza eficientei utilizarii fortei de munca sub aspectul productivitatii muncii si manageriale si profitului pe salariat. In analiza asigurarii cu resurse umane se apeleaza la analiza dinamica a efectivului de salariati pe total si pe categorii. Pe aceasta cale se urmareste sa se puna in evidenta dimensiunea muncii, ca factor de baza al populatiei. In scopul efectuarii dinamice si structurale a resurselor de munca ale intreprinderii se apeleaza la urmatorii indicatori:[2] Total salariati, din care: muncitori: direct productivi, indirect productivi, de deservire generala; personal tehnic productiv: ingineri, subingineri, maistri, tehnicieni; personal de conducere, administratie, economisti alti specialisti cu studii superioare, functionari si paza; Valoarea productiei exercitiului Valoarea productiei obtinute, destinate livrarii; Cifra de afaceri, respectiv productia vanduta. Corespunzator indicatorilor de mai sus se inscriu datele pentru: perioada analizata; cresteri/descresteri cantitative; situatia procentuala; structura; raportul specific. In finalul analizei este important sa rezulte in comparatie cu perioada precedenta: o imbunatatire/inrautatire a structurii personalului, evidentiata de cresterea/descresterea ponderii muncitorilor si a personalului tehnico-productiv si reducerea/cresterea ponderii personalului de conducere si administratie; o imbunatatire/inrautatire a structurii muncitorilor, marirea/scaderea ponderii celor direct productivi, pe seama celorlalte categorii. In managementul resurselor umane, necesarul de personal depinde in mare masura si de nivelul de calificare a fortei de munca si de consecintele economico-financiare ale acesteia. Din acest punct de vedere intereseaza in mod deosebit urmatoarele laturi ale componentei calificarii resurselor umane: structura personalului pe forme de realizare a calificarii si perfectionarii acestuia; evolutia gradului de calificare a muncitorilor; inter relatia dintre gradul de calificare a muncitorilor si cel de complexitate a lucrarilor executate. Pentru a se putea analiza gradul de calificare resurselor umane ale organizatiei se foloseste coeficientul calificarii medii cu scopul de a grupa personalul pe principalele forme de scolarizare (absolventi ai scolilor profesionale, ucenicie la locul de munca, absolventi ai liceelor de specialitate, absolventi ai invatamantului superior tehnic, economic, juridic, psihologic, sau alte forme de perfectionare, absolventi de cursuri post-liceale, postuniversitare.) Latura cea mai importanta a cercetarilor previzionale ramane cea a tehnicilor si strategiilor de investigatie in domeniul necesarului de personal pentru intreprinderi. Organizatiile ar trebui sa aiba in vedere urmatoarele rationamente: sa analizeze permanent ritmicitatea productiei; sa angajeze personal numai daca e necesar; sa analizeze, in cazul in care apar noi responsabilitati, in ce masura sunt diferite de cele existente si daca nu pot fi indeplinite cu personalul existent.[3]
|