Managementul si gandirea laterala - scolile de management

Managementul, ca orice alt domeniu al cunoasterii, trebuie sa aiba sursele sale de innoire, schimbare, dezvoltare, intr-un cuvant, de evolutie. Si, intr-adevar, de cand a aparut ca stiinta, in cadrul managementului s-au produs multe schimbari. Istoricii managementului au sistematizat aceste schimbari generand clase care au fost numite "scoli". Dar, acest mod de a privi problema reflecta, mai mult, efortul de a delimita niste modele, centrate pe anumite nuclee conceptuale de baza, la care se adauga, apoi, in maniera "bulgarelui de zapada", structuri noi, relativ omogene din punct de vedere conceptual, pe masura ce se acumuleaza noi informatii. In cadrul fiecarei scoli, se poate defini o linie si un sens de progres propriu, evolutia managementului neinsemnand, in mod necesar, trecerea de la o "scoala" la alta "scoala" de management, chiar daca ele au aparut in momente diferite ale timpului sugerand, oarecum, evolutia. Ca dovada, multe dintre scolile de management coexista. In cadrul acestei realitati, poate cea mai potrivita optica de a percepe coexistenta acestor scoli, este de a fi asimilate cu imaginea fruct din familia capsunilor in care fiecare sambure este un nucleu tematic in jurul caruia se construieste o scoala. Samburii reprezinta, insa, doar centre diferite de condensare in masa unei substante comune ce se numeste, generic, management.

Scolile de management au fost delimitate de pe la 1885 incepand cu "scoala managementului stiintific" a lui Taylor. In context, P. Drucker afirma, datand astfel aparitia managementului, ca "prima conferinta de management a fost organizata in 1882 de catre Posta Germana si nu a venit nimeni". Dupa scoala construita pe principiile lui Taylor, au urmat scolile "administrativa", a "relatiilor umane", "comportamentala" s.a.m.d. .Astazi, discutam de mai multe abordari in management, abordari care

consacra o "anumita metodologie" sau un aparat conceptual specific. Dar, pe de alta parte, exista si un "management american", unul "(vest) european", unul "asiatic". Ca si valurile marii ele se aduna, se despart si isi primenesc continuu apele ramanand, totusi, individualizate. Astfel, in cultura afacerilor, Europa a suprapus peste managementul anglo-saxon clasic "preocuparea pentru rolul social al companiilor", dupa cum afirma directorul pentru Marea Britanie a grupului francez "Vivendi". Managementul asiatic este cunoscut pentru abordarile sale colectiviste care au imbogatit teoriile initiale ale managementului. Iata ce spune in acest sens, G. Soros : "Managerii marilor corporatii germane multinationale s-au considerat in mod traditional indatorati fata de angajatii lor si marele public, ca si fata de actionarii lor. Economia japoneza s-a caracterizat prin participari incrucisate, iar relatiile au avut deseori intaietate fata de profituri".

Edward de Bono este autorul conceptului de "gandire laterala" ca si metoda de generare a unor idei noi. Savantul beneficiaza de o mare notorietate fiind un lider al "metodelor de creativitate". Atat de mare incat astronomii au botezat cu numele sau un asteroid iar, altii, l-au asezat in lista primelor 250 personalitati care au marcat decisiv progresul omenirii. Ce spune de Bono ? Ca exista o gandire verticala care cauta o anumita solutie pentru o anumita problema "sapand" in adancimea domeniului din care aceasta face parte. Pe de alta parte, si aici este contributia sa, spectrul solutiilor posibile poate fi mult largit mergand in lateral, adica largind domeniul din care provine problema si cautand variante inedite si insolite de solutionare. Acestei "deplasari" laterale, care nu se incadreaza in modelele cunoscute sau in cliseele obisnuite de rezolvare a unei probleme, de Bono i-a spus "gandire laterala".

Gandirea laterala este, asadar, in mod evident, o sursa de idei noi. Apreciez ca, si in management, un mare potential de noutate poate fi explorat prin gandirea laterala.

De fapt, schimbul de informatie dintre domenii diferite, a functionat fara sa astepte conturarea de catre de Bono a conceptului de gandire laterala. Astfel, managementul a preluat multe concepte de operare din armata, din conducerea statului sau din religie. Restrangand sfera la viata economica, Z. Brezezinski, fost consilier al presedintelui american J. Carter, arata ca " mai multi europeni isi fac auzita parerea ca ar trebui imitata metoda economica americana, mai competitiva, chiar mai lipsita de scrupule []. Chiar si in Japonia, mai mult individualism in comportamentul economic este considerat din ce in ce mai mult ca un ingredient necesar succesului economic". Sigur ca, si influenta inversa este perceptibila. In anii marelui succes economic japonez, in America s-a generat o adevarata psihoza privind imitarea conceptelor manageriale japoneze, iar deplasarea catre obiective sociale, caracteristica, cum am vazut anterior, managementului european, este vizibila.

Exista o larga majoritate de cercetatori care afirma, ca dupa anii 20 ai mileniului nostru, China va deveni cea mai mare putere economica a lumii. Si nu este vorba de "nostalgici" ai comunismului ci experti din cele mai "capitaliste" zone sau institutii ale economiei mondiale. Sa rememoram ca, in paralel cu deplasarea spre social a economiilor capitaliste, economiile "socialiste" de acum 20 de ani formulau solutii de resuscitare economica prin cresterea eficientei, lichidarea subventiilor si, in general, prin accentuarea necesitatii obtinerii (maximizarii) profitului. Deci, prin masuri capitaliste, cum face acum China. Pe acest fundal, s-a formulat "teoria convergentei sistemelor" care a avut printre suporterii ei pe presedintele francez Charles de Gaulle sau pe prietenul lui P.Drucker, economistul K. Polanyi . S-ar putea spune ca gandirea laterala s-a desfasurat in largul ei si aici.

Lucrare: Plan de asigurare a calitatii Referat: Contract de finantare nerambursabila

Ca au existat transferuri de idei intre cele doua sisteme : capitalist si socialist, vehiculate, probabil, pe platformele gandirii laterale, este evident pentru orice cunoscator al realitatii managementului. In cartea sa, "Inteligenta strategului", C. Ohmae, directorul pentru Japonia a cunoscutei firme de consultanta McKinsey, face socanta afirmatie ( anul 1982 ) : "multe dintre marile companii americane sunt conduse dupa principiile care ghidau economia sovietica". De cealalta parte, noua ni se pare ca planificarea sau organele colective de conducere ale intreprinderii sunt relicve ale comunismului, in contextul in care renumitul cercetator al culturii manageriale G. Hofstede afirma ca, in Olanda, organele de conducere colective ale societatilor trebuie sa cuprinda, prin lege, reprezentantii salariatilor.

Organele colective de conducere nu inseamna colectivism (care, nici el, nu inseamna, in general, comunism), ci inseamna, mai degraba, pragmatism prin utilizarea potentialului decizional al unui colectiv pentru elaborarea celei mai potrivite solutii care sa reflecte cat mai multe puncte de vedere diferite. Este cunoscut ca cel care se ocupa cu productia va aduce in solutie punctul de vedere al executantului, managerul financiar va avea in vedere problemele de finantare, cel din zona comercialului va fi preocupat de problemele comercializarii s.a.m.d. . Fiecare va privi problema in discutie prin prisma instrumentului cu care opereaza materializand proverbul englezesc ca "daca nu ai decat o unealta, ciocanul, lumea apare ca un cui". Pana la urma, decizia se naste ca o rezultanta intr-un camp de forte de marimi si orientari diferite reflectand, in consens cu proverbul anterior, mai multe instrumente (unelte) de operare. Pare ca, din nou, gandirea laterala o functionat atat de bine incat principiul organelor colective de conducere a fost organic legat de socialism, desi el provenea dintr-o cu totul alta arie de idei, interese si motivatii.

Tineretul nostru crede ca tinuta gen "costum-cravata" este inventia socialismului si ca ea a fost, poate, elaborata in salile de sedinte ale Comitetului Central al Partidului Comunist al URSS. Nimic mai fals. Poate aceasta tinuta s-a nascut la etajul 17 unde se gaseste conducerea superioara a lui General Motors. Pentru a fi convins de acest lucru, este suficient sa te gasesti, la ora pauzei de masa, in City-ul din Londra sau din Sidney, in mijlocul multimii de purtatori ai costumelor sobre care invadeaza strazile pentru a lua masa in micile restaurante din centru. De fapt, si marele marketer de la Coca-Cola, Sergio Zyman, argumenteaza, oarecum indirect, aceasta idee, afirmand, la intoarcerea sa la Coca-Cola (dupa o intrerupere in care isi crease o afacere proprie): "Imi crescuse parul si nu eram foarte entuziasmat la ideea de a imbraca un costum si a deveni din nou angajat."

Baietii cu creasta mov pe varful capului si cercei in urechi sau nas, cu chitara si costume depiele, sunt doar cei care servesc in restaurante sau, mai rau, intind mana la trecatori pentru o moneda marunta.

Am vazut in fabricile din America gazete de perete cu cei mai harnici muncitori, iar, in Italia, grafice de productie cu nivelul realizarilor si situatia calitatii asa cum existau, in comunism, in intreprinderea in care am lucrat multi ani. Gandirea laterala a actionat si aici.

Exista uluitoare puncte de convergenta intre modul de organizare al intreprinderilor romanesti si realitatea capitalismului. Dar si mari deosebiri. Prima problema este ca trebuie cunoscute aceste lucruri. Cunoasterea este dificila pentru ca trebuie cunoscuti si unul si celalalt dintre cei doi termeni care intra in comparatie. Cati pot face asta? A doua problema este disponibilitatea de a recunoaste(si afirma) aceasta realitate. De abia, pe urma pot fi exploatate zonele de numitor comun si imbunatatite, printr-un fel de Kaizen, celelalte .

In Romania sunt multi oameni care stiu acest lucru, dar nu-l sustin public. Sa nu uitam ca suntem intr-o societate bazata pe competitivitate. Fiecare cu avantajul lui. V-ati pus vreodata intrebarea de ce fostii manageri de la intreprinderile de stat, rasturnati "la revolutie" au      succes in afacerile particulare? Pentru ca au un know-how pe care altii de abia acum il invata si il vor stii cu adevarat dupa 10 ani de exercitiu. Comunism? Securitate? Da, sunt subiecte bune pentru "masele" care citesc si, mai ales, platesc ziarele.Ele au nevoie de vinovati pentru saracia in care traiesc. Cine citeste toata ziua ziarele nu are timp sa faca bani. Iar "banii conduc vietile oamenilor intr-o mai mare masura decat inainte" cum spunea marele maestru al banilor, miliardarul american G. Soros.

Noi traim acum un fel de laissez-faire, adica o ideologie capitalista care, inca de prin 1950, isi epuizase resursele. Dar, situatia reflecta mentalitatea, mai grava ca, pentru a evolua pe drumul dezvoltarii, noi ne retragem la momentul 1920, 1930 sau 1940 din istoria actualelor tari dezvoltate fara a cauta, mai bine, un punct de convergenta intre realitatea de azi din Romania si cea din tarile dezvoltate prin care am materializa o varianta de "gandire laterala". Este straniu ca nimeni nu se gandeste la constructia unei conexiuni intre cele doua realitati. Exista o droaie de "cercetatori" care ne descriu solutiile "de-acolo" (pe care le gasim, de altfel, intr-o multime de carti) si atat. Batranul intelept din Claremont, l-am numit pe P. Drucker, spune analizand perspectivele dezvoltarii economice mondiale: "Nimeni nu poate prezice ce surprize ar putea produce fostele tari comuniste din Europa de Est". Stie el ce stie. Nu-l aude nimeni?

Situatia nu este disperata dar poate deveni in viitor. Sa nu ne trezim dupa ce a plecat trenul! Spunea acelasi P. Drucker, in 1942, referindu-se la America acelor ani, potrivindu-se insa si Romaniei de azi: "Daca membrii sistemului industrial nu vor obtine statutul si functiile sociale care le lipsesc azi, societatea noastra se va dezintegra". Vi se pare, cumva, ca societatea romaneasca, noi toti, promovam o astfel de tendinta?

Totusi, in Raportul asupra competitivitatii din 2003 al Institutului International pentru Managementul Dezvoltarii cu sediul la Laussane (Elvetia), Romania se situa pe locul 23 (intre tarile cu peste 20 de milioane de locuitori)inaintea Turciei (locul 25) sau Poloniei (locul 27). Locurile fruntase au fost ocupate in ordine de: SUA, Australia, Canada, Malaysia, Germania s.a.m.d. Reconfortanta imagine! Indicele de competitivitate a fost calculat pe baza a 321 de criterii grupate in patru categorii. La categoria numita: "calitatea educationala tehnica si stiintifica a resurselor umane pentru satisfacerea cerintelor afacerilor" (una din cele patru categorii) Romania se situa chiar pe pozitia 20 (in lume!?). Pai, daca resursa umana este cea mai importanta, si asta a spus-o Bill Gates, nu Marx (sic), inseamna ca nu avem probleme. "Exista aici ceva care lipseste" (Berthold Brecht).

Poate, din cand in cand, am mai avea nevoie si de astfel de stiri.

Dar, dincolo de stiri, avem nevoie de fapte pentru ca aceia, care in vremea comunismului au stat la coada la salam sau lapte iar acum stau la coada la medicamente compensate, sa simta ca in Romania s-a schimbat ceva. In bine.