VIOLENTA - tipuri de violenta – relatia victima – agresor

VIOLENTA. DEFINITII SI FORME DE MANIFESTARE

Violenta

Definitie:Organizatia Mondiala a Sanatatii

Violenta este rezultatul „utilizarii intentionate sau amenintarii deliberate cu forta  fizica sau cu puterea contra propriei persoane, contra unei alte persoane sau contra unui grup sau comunitate, care produce sau risca sa produca un traumatism, un deces, un prejudiciu moral, o trauma sau o carenta.”

Tipuri de violenta – relatia victima – agresor

1. Violenta interpersonala cuprinde manifestarile violente dintre indivizi indiferent de tipul relatiei dintre ei. Astfel, in aceasta categorie vom regasi alte doua subtipuri de violenta construite in raport cu tipul relatiei dintre agresor si victima si spatiul in care se produce agresiunea:

„Violenta familiala si violenta intre parteneri - se manifesta intre persoane intre care exista legaturi de rudenie (maltratarea copilului, maltratarea partenerilor sau a persoanelor in varsta);

Violenta comunitara dintre indivizii fara legatura de rudenie – se produce in alte spatii decat locuinta victimei sau a agresorului, intre persoane cunoscute sau necunoscute (violenta tinerilor, violul si agresiunile sexuale comise de necunoscuti, violenta din mediul institutional).”

Violenta indreptata impotriva propriei persoane (comportamentele suicidare si automutilarile)

Comportamentul suicidar - sinuciderile si „actiunile premergatoare actului suicidar (gandurile de sinucidere, pregatirile pentru sinucidere, identificarea mijloacelor necesare pentru realizarea sinuciderilor sau  tentativele de sinucidere).”

3. Violenta colectiva - manifestarile violente ale indivizilor care se identifica cu un grup si care se exercita contra altui grup in scopul de a obtine obiective politice, economice sau sociale.

Ex: actele de violenta exercitate de o armata impotriva altei armate sau impotriva populatiei civile, faptele care intra in sfera notiunii de genocid, faptele care presupun incalcarea drepturilor fundamentale ale indivizilor, actele de terorism sau actele de violenta circumscrise criminalitatii organizate.

4.Violenta fizica

Violenta fizica este reprezentata de „toate atingerile fizice aduse corpului altei persoane”[1].

Welzer-Lang include in sfera acestui tip de violenta acte a caror gravitate si intensitate este diferita: „tras de par, arsuri, oparirea cu apa sau ulei fiert, gesturi violente menite sa infricoseze o persoana, dat cu capul de pereti, ruperea hainelor, obligarea unei persoane sa puna mana pe un cablu electric, electrocutarea.”[

5.Violenta psihologica

Violenta psihologica  - „toate actiunile care aduc atingere sau care incearca sa aduca atingere integritatii psihice sau mentale unei alte persoane: autoaprecierea, increderea in sine, identitatea personala”.

In aceasta categorie sunt incadrate: „insultele, criticile nefondate, intimidarile, amenintarea cu represalii sau cu violul, santajul, santajul cu sinuciderea, amenintarea ca o va parasi, controlul excesiv al programului persoanei victimizate”.Violenta psihologica este rezultatul mesajului pe care-l transmit victimei cuvintele agresorului.

6.Violenta verbala

Violenta verbala - se exprima prin intermediul „debitului verbal, violentei percepute in voce, ton, criza, altfel spus, tine de modul de comunicare.”

Ex: certurile dintre parteneri, „tonul autoritar pe care-l foloseste pentru a cere ceva, intreruperea partenerului si formularea de reprosuri, evitarea unor subiecte de discutie, refuzul de a-l asculta pe celalalt, refuzul de a-i raspunde, utilizarea frecventa a insultelor pe parcursul discursului.”

7.Violenta sexuala

Violenta sexuala - „orice act sexual, tentative de a avea un act sexual, comentarii sau avansuri de natura sexuala, acte care vizeaza traficul sau alte acte indreptate contra sexualitatii unei persoane prin utilizarea fortei, comise de catre o persoana independent de relatia sa cu victima, in orice context, se intelege, fara a se limita doar la, casa si locul de munca.”

Ex: „violenta sexuala exercitata de parteneri intimi, initierea sexuala fortata, violurile colective, traficul de femei si copii in scopuri sexuale, violentele sexuale contra lucratorilor sexuali, violentele sexuale din mediul scolar, medical, violentele sexuale din timpul conflictelor armate sau  printre refugiati, formele de violenta sexuala „cutumiare” (casatoria copiilor).”

Organizatia Mondiala a Sanatatii - aproximativ 150 de milioane de fete si 73 milioane de baieti cu varsta sub 18 ani au fost victime ale unui act de violenta sexuala.

Abuzul sexual, incestul, coruptia sexuala, traficul de minori in vederea exploatarii sexuale, violenta sexuala din raporturile intime si casatoriile aranjate intre minori, mutilarea genitala ca urmare a unor practici traditionale, violenta legata de agresiunile sexuale si pierderea  onoarei

8.Violenta sexuala din raporturile intime si casatoriile aranjate intre minori

Asia de Sud, Africa de Est, Orientul Mijlociu - aranjamente matrimoniale pe care le fac parintii si batranii din familie Fetele sunt cel mai adesea cele care sunt puse in situatia de a se casatori din perioada pubertatii din motive ce tin de considerente de ordin economic, (zestrea fetelor este mai mica), sau de mentalitati traditionale conform carora fetele sunt o paguba pentru familie.

Mali si Bangladesh procentul copiilor care se casatoresc inainte de a implini 18 ani depaseste valoarea de 60%, iar in 28 de state situate indeosebi in Africa, procentul este de aproximativ 30%. Valorile procentuale cele mai mari au fost semnalate in Niger, 77%.

La nivel mondial, estimarile se ridica la 82 de milioane de fete care se casatoresc in intervalul de varsta 10-17 ani

9.Mutilarea genitala ca urmare a unor practici traditionale

Organizatia Mondiala a Sanatatii - 100 – 140 de milioane de tinere fete sunt victime ale mutilarii genitale, cele mai multe dintre acestea traind in tari precum Somalia, Egipt, Sudan, in tari din Africa de Est si Vest, Asia si Orientul Mijlociu. Cazuri de mutilare se inregistreaza si in tari dezvoltate, de aceasta data in cadrul imigrantilor care locuiesc in tarile respective si care pastreaza aceste practici chiar daca nu mai locuiesc in tarile de origine.

10.Violenta legata de agresiunile sexuale si pierderea onoarei

Pakistan, Iordania, India, Turcia, Irak, Afganistan

In spiritul cultului pentru onoarea familiei sunt comise acte de violenta deosebit de grave asupra tinerelor fete care isi pierd virginitatea, ca urmare a unui viol sau a unor relatii sexuale liber consimtite.Pakistan, in 2003, au fost inregistrate 1200 cazuri de omor asupra unor fete care au patat onoarea familiei.Forme de violenta: omor, reactia de respingere din partea comunitatii, stigmatizarea si etichetarea tinerelor fete care vor fi nevoite sa faca fata oprobiului public, actelor de agresiune care se petrec in spatiul scolii sau al colectelor de apa, al atacurilor cu acid (Bangladesh – 120 de atacuri pe an), refuzul de a avea o relatie cu astfel de fete sau de a le cere in casatorie.

11.Violenta asupra femeilor - Violenta impotriva barbatilor

Acte de agresiune fizica, precum lovituri de palme, pumni, de picioare; violente psihologice, recurgerea la intimidare, umilirea; raporturi sexuale fortate si alte forme de constrangere sexuala; diverse comportamente autoritare sau tiranice, precum izolarea unei persoane de familie si prietenii sai, supravegherea faptelor si gesturilor persoanei, limitarea accesului la orice ajutor sau informatie.”

12.Violenta asupra copiilor

„Toate formele de rele tratamente fizice/afective, prejudiciile sexuale, neglijentele sau tratamentul neglijent, exploatarea comerciala sau alt tip de exploatare, care antreneaza un prejudiciu real sau potential pentru sanatatea copilului, pentru viata sa, pentru dezvoltarea sau demnitatea sa, care se produc in contextul unei relatii de responsabilitate, de incredere sau de putere.”

13.Violenta asupra varstnicilor

„Un act comis sau omis, in care caz vorbim despre „neglijenta”, si care poate fi intentionat sau fara intentie. Maltratarea poate fi fizica sau psihologica, poate fi insotita de agresiuni verbale. Maltratarea poate fi insotita de rele tratamente in plan financiar sau material.”

-„Violenta fizica – provocare de dureri si rani, utilizarea constrangerilor fizice sau recurgerea la mijloace de constrangere fizica sau medicamentoasa;

-Violenta psihologica sau morala – provocarea de suferinte morale;

-Exploatare financiara sau materiala – exploatarea sau utilizarea in mod ilegal a fondurilor sau resurselor unei persoane an varsta;

-Violenta sexuala – contact sexual fara consimtamant;

-Neglijenta – refuzul de a oferi ingrijiri sau lipsa de ingrijire a varstnicilor.”

14.Violenta conjugala - violenta intrafamiliala

Violenta conjugala

a)Actele de violenta dintre soti

b)Actele de violenta dintre concubini

c)Actele de violenta dintre parteneri divortati/separati

Violenta intrafamiliala - violenta in familie

a)Actele de violenta dintre soti

b)Actele de violenta dintre concubini

c)Actele de violenta dintre parteneri divortati/separati

d)Actele de violenta comise asupra copiilor

e)Actele de violenta comise asupra varstnicilor

Teorii explicative ale violentei teoria ecologica si teoria alegerii rationale a unui mod de viata delincvent

TEORIA ECOLOGICA

Modelul se construieste in jurul ideii conform careia comportamentul unui individ trebuie studiat luand in considerare influentele reciproce ale sistemelor care alcatuiesc mediul sau ecologic si caracteristicile individului.

Urie Bronfenbrenner insista indeosebi asupra influentei pe care o au asupra copilului cele cinci sisteme identificate de autor ca fiind parti componente ale mediului sau ecologic: microsistemul, mezosistemul, exosistemul, macrosistemul si cronosistemul

1.Microsistemul este, in opinia autorului, format din persoanele situate in imediata apropiere a copilului: membrii familiei nucleare si ai familiei extinse, prietenii, vecinii.

2.Mezosistemul include relatiile dintre parinti, scoala si parinti care prin natura lor (conflictuale, reciproce, antagoniste) pot avea consecinte asupra dezvoltarii individului.

3.Exosistem problemele parintilor de la locul de munca

4.Macrosistem credintele, valorile si ideologiile care apartin unei comunitati.

5.Cronosistemul este sistemul ale carui componente sunt evenimentele din viata unui individ si a familiei sale (nasterea unui copil, intrarea la scoala, adolescenta).

Etienne G. Krug si colab dezvolta un model teoretic conform caruia violenta este rezultatul influentelor exercitate asupra comportamentului de catre factori care se manifesta la nivel individual, la nivelul relatiilor interpersonale, al comunitatii si al societatii.

E. Krug si colaboratorii sai subliniaza existenta unor factori comuni tuturor formelor de violenta, dar si a unor factori specifici fiecarui tip de violenta.

Lucrare: Religia in Statele Unite ale Americii Referat: Tipuri si forme de manifestare ale violentei in scoala - violenta intre elevi - violenta profesorilor

TEORIA ALEGERII RATIONALE A UNUI MOD DE VIATA DELINCVENT

Maurice Cusson La délinquance, une vie choisie. Entre plaisir et crime, Éditions Hurtubise HMH Itée, 2005

Delincventa este un mod de viata ales

Afirmatia are la baza rezultatele unei analize realizate asupra unei categorii de delincventi descrisa de autor prin sintagma comportament delincvent hiperactiv, persistent, inradacinat.

Particularitatile delincventilor hiperactivi

Prin numarul mare de infractiuni pe care le-au comis detin o pondere importanta din totalul infractiunilor inregistrate la nivelul unei societati.

1. „Au comis un numar mare de infractiuni
2. Infractiunile comise au fost diverse
3. Debutul activitatii criminale a avut loc la o varsta mica
4. Activitatea criminala continua cat se poate de mult
5. Comit multe delicte care au o gravitate mica, dar in acelasi timp ei sunt cei care comit o mare parte a infractiunilor violente dintr-o societate.”

Diversitatea delictelor comise de aceasta categorie de delincventi este considerata de Cusson ca fiind expresia „unitatii actiunii criminale”, delictele avand aceeasi logica, iar „diferentele fiind de grad, nu de natura: varietatea unei singure specii”.

Actiunea criminala se caracterizeaza „prin utilizarea fortei sau a inselaciunii pentru a trece peste consimtamantul unei persoane cu scopul de a cauza un prejudiciu si o nedreptate.”

Delincventului hiperactiv ii este specific un mod de viata delincvent in care locul central este detinut de „petreceri, predominanta timpului prezent si insertia in Mediu.

Factori care favorizeaza alegerea unui mod de viata delincvent

Mediul criminal - grupurile de delincventi mai mult sau mai putin organizate: bandele, mafia si organizatiile criminale si relatiile care se stabilesc intre membrii acestora indiferent de tipul lor.

Individul care vine in contact cu acest mediu ajunge sa se implice in acte de violenta indreptate catre membrii mediului criminal sau catre exteriorul acestui mediu.

Cadrul educativ de care au beneficiat delincventii, marcat de lipsa de supraveghere din partea parintilor care fie ca nu au stiut cum sa le controleze modalitatile de petrecere a timpului liber, fie nu le-au organizat ei timpul liber, poate influenta implicarea minorilor in acte delincvente.

Deficientele sistemului de sanctiuni aplicate de catre institutiile cu rol socializator sau absenta acestor sanctiuni atunci cand indivizii comiteau diverse infractiuni pot incuraja adoptarea unui comportament delincvent.

Multitudinea tintelor neprotejate care fac posibila o actiune delincventa fara prea mari eforturi poate favoriza comportamentul delincvent.

Factorii care favorizeaza alegerea unui mod de viata non – delincvent

Competenta academica, sociala si profesionala care ii permite individului sa se realizeze si sa obtina resursele financiare dorite prin prestarea unor activitati legale.

Piata muncii care poate oferi muncitorilor necalificati din anumite sectoare de activitate salarii mari, fapt care scade riscul de a alege un mod de viata delincvent.

Individul care alege un mod de viata delincvent prezinta urmatoarele particularitati:

1. „este expus atractiei fata de bande,
2. scapa controlului parental,
3. actele delincvente ii sunt rareori sanctionate,
4. este inconjurat de multe tinte vulnerabile,
5. este lipsit de capital scolar, social si profesional,
6. trebuie sa faca fata unei piete a locurilor de munca deprimanta.”

Delincventul este considerat de Cusson ca fiind o „fiinta capabila de a face alegeri adaptate circumstantelor in care este aruncat”, iar optiunea lui pentru activitatea de tip delincvent are la baza trei principii.

1. Calculul costuri – beneficii - care pe termen scurt arata ca a viola legea aduce mai mult avantaje decat inconveniente;

2. Reciprocitatea negativa – loviturile pe care le da sunt justificate ca fiind un raspuns la nedreptatea suportata (pumni primiti, ciclu de razbunari);

3. Defecte ale dezvoltarii sociale – individul nu a invatat sa ia in serios viitorul si regulile vietii in societate, delincventul este insuficient guvernat de consecintele actelor sale si de normele sociale.

TEORIA ALEGERII RATIONALE A UNUI MOD DE VIATA DELINCVENT

In orice societate exista un grup mic de delincventi tineri care comit un numar mare de infractiuni. Infractiunile comise variaza in functie de gravitate, iar delincventii nu se specializeaza in comiterea anumitor infractiuni. Aceasta categorie de delincventi comite cea mai mare parte din criminalitatea violenta dintr-o societate, dar au in antecedente mult mai multe infractiuni mai putin grave.Cariera delincventa se desfasoara pe un interval de timp foarte mare.

Teoriile dezvoltarii comportamentului delincvent

n      Marc Le Blanc reia o ideea mai veche a sa si a lui Bouthiller (2003) conform careia exista un „sindrom al comportamentului deviant compus din patru categorii: conduite imprudente, conflictuale/rebele, clandestine si manifeste.”

n      Figura 1 Structura ierarhica a conduitelor deviante (Le Blanc si Bouthillier, 2003 apud Le Blanc, 2003: 374)

Marc Le Blanc si Frechette (1988, 1989 apud Le Blanc 2003) au analizat comportamentele delincvente specifice perioadei adolescentei. Exista trei procese care se declanseaza in cazul delincventei: activarea, agravarea si retragerea.

Procesul de activare se realizeaza prin intermediul a trei mecanisme: de accelerare, stabilizare si diversificare.

Stabilizarea este legata de precocitatea debutului infractional. Atunci cand varsta tanarului este mica la primul delict exista posibilitatea ca faptele delincvente sa se repete, insa fara a deveni numeroase sau variate.

Activarea se poate realiza si prin accelerare, „atunci cand infractiunile devin numeroase, dar nu sunt variate sau durabile.” (Idem: 138)

Al treilea mecanism este reprezentat de diversitate: „precocitatea favorizeaza diversitatea delictelor; delictele sunt eterogene, dar nu sunt numeroase si/sau durabile.”

2. Procesul agravarii a fost descris de Le Blanc si Frechette (1989) astfel: „o secventa marcata de aparitia unor forme diverse de delicte care pot fi minore sau pot avea o gravitate mai mare contra persoanei pe masura ce varsta infractorului creste. Aceasta secventa reprezinta un model de dezvoltare prin intermediul caruia subiectul se orienteaza catre un comportament delincvent semnificativ.” (apud Le Blanc, 2003: 383)

3. Retragerea din activitatile delincvente este conditionata de „durata, varietatea, gravitatea si frecventa delictelor, adica cu cat durata este mai mare, frecventa mai ridicata, varietatea mai mare si gravitatea mai ridicata, cu atat exista sanse mai mari ca retragerea din activitatea infractionala sa se produca, ca efect al saturatiei.”(Idem: 386)

Le Blanc - Particularitatile implicarii adolescentilor in acte delincvente -legate indeosebi de trecerea la act

n      Diferente privind victimele actelor delincvente - marea majoritate a adolescentilor aleg sa vicitmizeze persoane necunoscute.

n      Componenta grupului se schimba de la o infractiune la alta.

n      O alta particularitate a faptelor comise de adolescenti rezida in faptul ca acestea sunt premeditate.

n      Autorii infractiunilor - „resimt o tensiune mica inainte si in timpul producerii delictului, raman sau tind sa ramana relativ indiferenti la stresul situational chiar daca faptele sunt grave.” (2003: 381)

n      Modificari ale modului de operare - asocierea delincventilor in grupuri mici de persoane cu varsta apropiata, „cresterea motivatiei utilitariste, cresterea numarului delictelor comise asupra unor persoane necunoscute agresorului si consumul de substante inainte de delict.” (Le Blanc, 2003: 381)

n      Delictele comise au fie o motivatie utilitarista, fie una hedonista.

n      „Adolescentii isi elaboreaza activitatea   infractionala ca sa faca ceva care sa reduca tensiunea, iar pe de alta parte de placere, excitare si satisfacerea orgoliului.

n      Furturile de la persoane, furturile grave, posesia si traficul de droguri si furtul prin efractie sunt motivate de utilitarism.

n      Furturile de masini, furturile din magazine si vandalismul sunt motivate de hedonism.

n      Exista si delicte care au o dubla motivatie delictele contra persoanei. Pe masura ce inainteaza in varsta, creste importanta motivatiei de ordin utilitarist.”(2003: 381)

David P. Farrington

n      Teorie a dezvoltarii care isi propunea sa ofere un model complex de factori care pot influenta in sens negativ comportamentul, pe baza caruia elaboreaza si un model de prevenire a comportamentului delincvent centrat pe riscuri.

n      Conform opiniei lui Farrington, actele  delincvente sunt rezultatul unui proces care se desfasoara in patru etape: vitalizarea, directionarea, inhibarea si luarea deciziilor (2002: 680 - 682).

n      Procesul presupune actiunea unor factori vitalizatori care se manifesta la nivelul individului pe termen lung (dorinta de a obtine diverse bunuri), cat si a unor factori vitalizatori a caror prezenta este mai scurta (plictiseala, frustrarea, furia si consumul de alcool). Ca urmare a prezentei factorilor vitalizatori, indivizii tind sa-si satisfaca dorinta de a obtine diverse bunuri sau de a elimina plictiseala prin dezvoltarea unor activitati cu caracter legal sau ilegal.

n      Aceste dorinte se pot transforma in faza de directionare in tendinte antisociale  in functie de varsta si de aptitudinile fiecarui individ.

n      Tendintele antisociale pot fi diminuate in faza inhibitoare datorita actiunii normelor si principiilor interiorizate de catre indivizi ca urmare a procesului de  invatare sociala.

n      Stilul educativ parental are in aceasta faza un rol esential in diminuarea riscului producerii comportamentelor delincvente.

n      Decizia de a comite actul delincvent se ia in mod rational. Implicarea viitorului delincvent in savarsirea infractiunii putand fi determinata de ocaziile criminogene si de rezultatul analizei de tip cost - beneficiu percepute de catre individ si probabilitatea/ consecintele faptului de a fi prins de politie.

n      La acestea se adauga influenta unor factori care pot stopa actul delincvent: parintii care resping actele de violenta sau sprijinul oferit de catre grupul de egali (Ibidem).

n      Factorii de risc identificati de catre Farrington ca avand un rol deosebit in producerea comportamentului delincvent au fost structurati in functie de instantele de socializare implicate in procesul de dezvoltare a copilului astfel:

n      factori care tin de copil;

n      factori care tin de grupul de egali;

n      factori scolari si factori familiali.

n      Matt DeLisi (2005) adapteaza schema factorilor de risc propusa de Farrington

Sursa: Conform Matt DeLisi (,2005: 54) adaptare dupa Loeber, R., Farrington, D. P., 2001

Terrie Moffitt (1993)

n      Exista doua tipuri de delincventi minori care evolueaza diferit in functie de o serie de factori care tin de cadrul familial in care s-au dezvoltat si influenta grupului de prieteni.

n      Elementul care-i diferentiaza este varsta la care au comis prima infractiune.

n      Exista o categorie de delincventi care au inceput sa comita fapte delincvente la o varsta mica si care sunt implicati in acte delincvente din ce in ce mai grave de-a lungul vietii („early starters”) si delincventi care au comis primele fapte in perioada adolescentei  si a caror experienta infractionala este limitata la aceasta perioada a vietii („late starters”).

n      Tinerii care debuteaza devreme in cariera infractionala prezinta un risc ridicat de a fi implicati in mai multe fapte delincvente de-a lungul vietii, in timp ce tinerii care isi marcheaza activitatea criminala prin infractiuni comise mai tarziu prezinta un risc scazut de a mai comite si alte fapte delincvente.

Particularitatile celor doua categorii de delincventi pot fi sintetizate astfel:

n      Delincventii care au o cariera criminala persistenta de-a lungul vietii („Early starters”) - manifesta tulburari de comportament incepand de la varsta de 4 ani (isi ranesc victimele prin muscare si lovire, agreseaza animalele). Treptat ajung sa comita „furturi de masini la 16 ani, violuri la 22 de ani, fraude si agresiuni asupra copiilor la 30 de ani” .Sunt implicati indeosebi in acte de violenta si fraude. Reprezinta un procent mic din totalul minorilor delincventi.

n      Delincventii care au comis fapte delincvente care se limiteaza la perioada adolescentei („Late starters”) sunt in marea lor majoritate minori. Comit infractiuni „prin intermediul carora vor sa demonstreze autonomia fata de contolul parental: vandalism, tulburarea ordinii publice, consum de droguri, fuga de acasa si furturi”

Marcus Felson  - Teoria activitatilor de rutina

n      Majoritatea infractiunilor sunt comise fara violenta si se inscriu in sfera celor „obisnuite” („ordinary”) prin aceasta intelegand: „fapte care nu sunt dramatice, spargeri realizate in timpul zilei, violenta obisnuita, furturi mici, infractori obisnuiti Midlands Centre for Criminology and Criminal Justice, (Loughborough University,

n      Din perspectiva teoriei activitatii de rutina, in producerea si prevenirea unei infractiuni un rol important il au, pe langa infractor, „toti cei care interactioneaza cu infractorul, uneori intr-un mod inadecvat” (Felson, 1995).

Infractiunile sunt „rezultatul activitatilor de rutina realizate zi de zi. Aceasta afirmatie este valabila si pentru agresor si pentru victima.”

Felson precizeaza si faptul ca cele mai multe dintre activitatile de rutina sunt legale.

Teoria are la baza trei principii care au fost formulate de Felson astfel:

n      1. “Infractorul cauta sa obtina rapid placerea si sa evite durerea imediata;

n      2. Activitatile de rutina ale vietii cotidiene au pregatit terenul pentru alegerile ilegale;

n      3. Interventiile centrate pe modificarea rutinei de zi cu zi forteaza schimbarea infractiunii.”

n      In opinia autorului, producerea unei infractiuni este determinata de existenta a trei elemente fundamentale: “un posibil infractor, o tinta adecvata si absenta unui gardian capabil sa intervina adecvat in timp si spatiu.” (2006, 18)(Vezi Figura 3).

Figura 3. Teoria activitatilor de rutina
Sursa: Felson Marcus, Felson Marcus (2006)

Infractiune

Prin „gardian capabil” Felson intelege persoana capabila sa intervina si sa actioneze in sensul prevenirii si producerii infractiunii.

n      Este vorba despre persoana care se afla in imediata vecinatate a posibilului infractor si are cunostinta despre intentia acestuia de a se implica in comiterea unei fapte (parinti, vecini, profesori, consilieri de probatiune).

n      De asemenea, este vorba despre persoanele care pot proteja victimele (prieteni, colegii) si despre persoanele aflate la locul infractiunii si care pot asigura supravegherea acestuia. Printre acestia din urma, Felson mentioneaza: barmanul, conducatorul de autobuz, proprietarii caselor, vanzatorii stradali, receptionerii.

Criminalitatea violenta

Jean Proulx, Maurice Cusson si Marc Ouimet - “actele interzise prin lege si pasibile de aplicarea unei sanctiuni penale” care presupun: „uciderea sau ranirea intentionata a unei persoane, constrangerea prin forta sau intimidare, provocarea unei suferinte fizice contra vointei, expunerea deliberata la un pericol mare.”

n      Excluse: razboaiele, revolutiile, arestarile, sinuciderile, legitima aparare, violenta in sport si violenta tv.

n      Prin urmare, in cadrul violentei criminale sunt incluse omorurile, agresiunile sexuale, talhariile, lovirile si vatamarile corporale

Particularitatile violentei criminale

I. Jean Proulx, Maurice Cusson - necesitatea unor precizari de ordin metodologic in privinta criminalitatii violente:

Trebuie sa facem distinctie intre:

1. Agresiune pradatorului, motivata de dorinta de a obtine bani sau bunuri si violenta conflictuala motivata de dorinta de razbunare, aparare;
2. Violente grave (omor si tentativa de omor) si violente mai putin grave (loviri si alte violente);
3. Teoriile care explica delincventa in general si teoriile care se aplica doar la nivelul criminalitatii violente.

Violenta conflictuala si violenta pradatorului

Violenta conflictuala

n      Actele de violenta  motivate de razbunare, care presupun schimbul reciproc de lovituri intre agresor si victima.

n      Presupune existenta unor relatii interpersonale intre agresor si victima anterioare conflictului (omorul conjugal).

n      Prezenta unui conflict inteles ca „dezacord intre doua parti care se finalizeaza ca schimb de ostilitati.”

n      Sunt greu de identificat victima si agresorul intrucat cei doi actori isi schimba  rolurile pe parcursul evolutiei conflictului.

n      Persoanele implicate in conflict se afla in proximitate fizica si sociala: traiesc in aceeasi locuinta, sunt colegi, amici sau vecini.

Violenta pradatorului

Actele de violenta care presupun existenta unui agresor care initiaza atacul in scopul deposedarii de bunuri a unei victime.Nu exista relatii intre persoanele implicate in agresiune (de exemplu: comiterea unui omor pentru a fura, violul savarsit asupra unei femei necunoscute).

Se manifesta ca agresiune unilaterala in care o persoana este agresata si alta este agresorul.

Sursa tabel: Conform Jean Proulx, Maurice Cusson, Que savons – nous sur la violence criminelle?, in : Jean Proulx, Maurice Cusson, Marc Ouimet : Les violences criminelles, Les Presses de L’Universite Laval, 1999, p.

Teoriile care explica delincventa in general si teoriile care se aplica doar la nivelul criminalitatii violente

Prima perspectiva propune intelegerea criminalitatii violente ca fenomen de sine statator care are propriile legi de manifestare. In acest caz, se vorbeste despre un criminal violent care savarseste doar infractiuni contra persoanei. Pentru explicarea comportamentului criminalului violent sunt utilizate notiuni precum: frustrarea, constrangere, subcultura, absenta pacificatorului, escaladare.

A doua perspectiva - avanseaza ideea conform careia criminalitatea violenta este parte a criminalitatii generale. Delincventul comite  furturi, fraude, agresiuni si delicte asociate cu drogurile.

Aceasta perspectiva implica recunoasterea existentei unei relatii intre violenta criminala si delincventa nonviolenta, relatie care are la baza raporturile de complementaritate dintre diferitele tipuri de infractiuni, stilul de viata al agresorilor si elementele etiologice comune violentei criminale si delincventei nonviolente.

In sprijinul afirmatiei privind complementaritatea tipurilor de infractiune, autorii aduc argumente precum, posibilitatea ca debutul in cariera infractionala marcat prin fapte de o gravitate mica sa fie inlocuit treptat, datorita implicarii in activitati cu caracter infractional legate de traficul de droguri, de infractiuni mai grave.

Referitor la factorii etiologici comuni violentei criminale si delincventei nonviolente sunt: „egocentrismul, frecventarea prietenilor delincventi, carentele parentale si aversiunea fata de scoala.”

II. Existenta unei relatii intre delincventa si violenta

Relatie mediata de stilul de viata al persoanelor delincvente

„caracterizat de placere si emotii puternice, ritm de viata neregulat si trepidant, consum care-i ruineaza (de droguri, alcool, cumparaturi), participarea la trafic ilicit de droguri, alcool etc, apartenenta la retele criminale, instabilitate familiala si profesionala.”

Violenta este prezenta in acest stil de viata manifestandu-se fie sub forma:

n      violentei predatorului motivata de necesitatea de a rezolva anumite probleme financiare (furturi)

n      violentei conflictuale motivata de dorinta de a obtine controlul in interiorul bandelor (razboaie intre bande)

n      violentei justitiare generata de dorinta de razbunare a unor fapte care au ramas nepedepsite de catre autoritati

III. Persoanele care comit acte de violenta criminala

Proulx si colaboratorii identifica doua tipuri de delincventi, fiecare dintre aceste tipuri construindu-se in jurul carierei criminale a acestora.

1. Delincventului cronic care isi controleaza greu reactiile fata de provocari si comite delicte variate, precum loviri, furturi violente si reglari de conturi.

2. Delincventul a carei cariera este dominata de violenta. Din aceasta categorie fac parte individul coleric care savarseste loviri si vatamari si individul specialist in agresiuni sexuale: viol si alte infractiuni sexuale.