Badea (2003) afirma
ca „Dincolo de lipsa adapostului stabil, care practic da numele
acestei categorii, aspect care se vede, starea de izolare, marginalitatea,
alienarea si excluderea sociala sunt celelalte atribute definitorii
ale acestei stari de fapt si ale acestei conditii umane. ” De
cate ori nu am auzit cazuri de respingere si marginalizare a persoanelor
fara adapost din cauza mirosului urat cauzat de nespalare
sau chiar de lipsa dorintei de a se spala tocmai pentru a atrage mila
publica.
„Excluderea
sociala apare ca un concept multidimensional si multifatetat
care, aplicat la categoria pusa in discutie, inglobeaza aspecte
ca (Declerk, 2001):
Vulnerabilitatea psihosociala: fie ca vorbim despre tinerii provenind
din case de copii, fosti detinuti, de victime ale violentei
domestice sau de persoane care si-ai pierdut locuinta in urma unor
escrocherii, lipsa actelor de identitate, a locuintei, a unei calificari
profesionale ori a unei retele sociale adecvate pare a fi atributului
caracteristic tuturor acestor categorii. Efectele in plan psihologic ale
acestei stari de fapt vor lua forma sentimenelor de izolare si
rejectare, a neincrederii in ceilalti si in sine, a unei viziuni
pesimiste si defetiste asupra viitorului, a unei oboseli emotionale
si a lipsei dorintei de a schimba ceva. Aceste elemente, intr-o deja
afirmata circularitate, se vor intretine si potenta
reciproc;
Atitudinea ostila a
comunitatii fata de ei: imaginea exterioara a persoanelor adulte
fara adapost, definita de atribute ca igiena
deficitara, haine murdare si neintretinute, precum si
situatiile in care individul cerseste sau cauta hrana
si lucruri in tomberoane determina o reactie de respingere din
partea celorlalti oameni;
Cadrul legislativ deficitar sau chiar
absent pe anumite
segmente, care impiedica aceasta categorie sa aiba acces la
serviciile sociale, medicale, juridice.”
In ceea ce priveste excluziunea
de la locuire, Dan Adrian in lucrarea „Politici de locuire. Romania incotro? O analiza
comparativa a Romaniei in contextual ECE si UE, spune ca
Bill Edgar, in Third Review of Statistics
on Homelessness in Europe. Developing an
Operational Definition of Homelessness –
FEANTSA 2004, identifica 3 stefe : excluziunea din domeniul fizic,
excluziunea din domeniul social si excluziunea din domeniul legal.
Persoanele fara adapost la care face referire acest referat se
afla la intersectia celor 3 sfere. Acestia fac parte din
categoria conceptuala a persoanelor fara un adapost
deasupra capului (rooflessness),
care, din punct de vedere al domeniului fizic, nu au o locuinta sau
acoperis, traind in strada/parcuri/scari de bloc/sub
poduri/gropi de gunoi, etc. Din punct de vedere legal, acestia nu au un
drept/titlu legal de detinere a unui spatiu in posesiune
exclusiva, iar din pucnt de vedere social, acestia nu detin un
spatiu privat si sigur pentru dezvoltarea unor relatii sociale.
