Asistenta sociala de grup

Asistenta sociala de grup o metoda de lucru cu oamenii prin intermediul grupurilor ,in vedera atingerii unor scopuri sociale dezirabile ,ce se bazeaza pe cunoasterea nevoilor interreltionare si interdependent.Munca de grup este o metoda de reducere sau de eliminare a blocajelor in cadrul  interactiunii sociale si de atingere a unor scopuri sociale dezirabile.In practica asistentei sociale grupurile pot fi folosite cu scopul de a ajuta persoanele sa dezvolte noi modalitati de relationare sau sa le intareasca si sa le imbunatateasca pe cel e deja dobandite

Schizofrenia este o boala mintala cronica, grava, caracterizata prin slabirea si destramarea progresiva a functiilor psihice si prin pierderea contactului cu realitatea.

Afecteaza atat barbatii, cat si femeile - boala apare cel mai adesea la sfarsitul adolescentei, in jurul varstei de 20 de ani. Persoanele afectate de schizofrenie prezinta simptome ciudate, care-i inspaimanta - aud voci, li se pare ca alti oameni le pot citi gandurile sau le controleaza mintea.

Vorbirea si comportamentul sunt dezorganizate, au dificultati in a face diferenta intre ceea ce este real si ceea ce este imaginar. Isi exprima cu dificultate emotiile normale in diferite situatii.

Schizofrenia este cel mai adesea o boala gresit inteleasa. Majoritatea celor afectati nu sunt persoane violente si nu reprezinta un pericol pentru ceilalti. Schizofrenia nu este cauzata de experiente negative din copilarie, de lipsa grijii parintilor sau de o slaba supraveghere.

CAUZE: Unele teorii referitoare la cauzele schizofreniei includ:

Cauze genetice (ereditatea),

Biologice (un dezechilibru chimic al creierului) si/sau

Posibile infectii virale sau boli imunitare.

CAUZE GENETICE ( EREDITARE ): persoanele care au o ruda apropiata ce sufera de schizofrenie sunt mai predispuse sa dezvolte aceasta boala decat restul oamenilor. De exemplu, o persoana care are un frate geaman bolnav de schizofrenie prezinta cel mai mare risc (40-50 %) de a dezvolta si el boala. Un copil care are un parinte suferind de schizofrenie are 10 % sanse de a se imbolnavi. Nu se stie insa exact cum este transmisa aceasta predispozitie genetica si nu poate fi prevazut daca o anumita persoana va face boala sau nu.

CAUZE BIOLOGICE: se pare ca boala este asociata cu un anumit dezechilibru chimic ce afecteaza felul in care creierul persoanei ce sufera de schizofrenie reactioneaza la diferiti stimuli veniti din mediul exterior

SIMPTOME: Simptomele schizofreniei sunt diferite de la o persoana la alta. Se pot dezvolta incet, de-a lungul mai multor luni sau ani, sau pot aparea brusc. Iata primele semnale de avertisment pentru o persoana ce sufera de schizofrenie:

      Vede si aude ce nu exista in realitate;

      Se simte urmarita, supravegheata;

      Vorbeste sau scrie ciudat, ilogic;

      Adopta pozitii ciudate;

      Ramane indiferenta in situatii grave, importante;

      Invata sau munceste din ce in ce mai prost;

      Neglijeaza aspectul exterior si igiena personala;

      Evita tot mai mult evenimentele sociale;

      Este lipsita de logica, furioasa, nu raspunde la sentimentele celor din jur;

      Are insomnii si nu se poate concentra;

      Are un comportament nepotrivit, ciudat;

      Este preocupata in mod excesiv de religie si ocultism.

Declansarea brusca a simptomelor severe este denumita “faza acuta“ a schizofreniei. Ea se manifesta prin:

HALUCINATII - Persoana aude, vede, simte ceva ce nu exista in realitate.

Document online: Manual de supravietuire - FOAMEA Proiect: Laicizare si revigorare religioasa

IDEI DELIRANTE - convingeri personale false, deosebit de puternice, ce rezulta din incapacitatea persoanei bolnave de a separa experientele reale de cele imaginare. Ea poate crede ca cineva o spioneaza, sau ca este o personalitate cunoscuta de intreaga lume.

TULBURARI DE ORGANIZARE A GANDIRII: persoana este incapabila de a lega idei intr-o succesiune logica, gandirea fiind dezorganizata si fragmentata. Ea poate inventa cuvinte sau sunete, dialogul devenind extrem de greu.

TRATAMENT: Schizofrenia este o boala cronica - persoanele avand acest diagnostic vor lua medicamente de-a lungul intregii vieti, asa cum fac persoanele care sufera de diabet, boli de inima sau hipertensiune.

Medicamentele antipsihotice: reprezinta un tip de medicamente care ajuta la normalizarea dezechilibrelor chimice ajutand pacientul sa functioneze cat mai aproape de normal. Tratamentul medicamentos reduce intensitatea si frecventa simptomelor. Alegerea medicamentelor poate fi facuta doar de un medic psihiatru, dozarea lor fiind adaptata pentru fiecare pacient. Inainte de a face orice schimbare in tratamentul medicamentos, trebuie consultat medicul psihiatru.

PSIHOTERAPIE SI REABILITARE: Diferite forme de psihoterapie, individuala sau de grup, pot ajuta pacientul si membrii familiei sa inteleaga mai bine boala si sa invete cum sa depaseasca greutatile provocate de ea. Totusi, psihoterapia nu este un substitut al medicamentelor antipsihotice si este folositoare doar dupa ce au fost ameliorate simptomele psihice. Exista numeroase forme de terapie psihosociala pentru persoanele cu schizofrenie, cu un puternic accent pe imbunatatirea abilitatilor sociale ale pacientilor - fie in spital sau in comunitate, acasa sau la locul de munca.

Programele de reabilitare se ocupa de pregatirea sociala si cultivarea aptitudinilor pacientilor si familiilor lor si ii ajuta sa depaseasca dificultatile create de boala. Programele pot include consiliere pentru cultivarea aptitudinilor, instruire pentru deprinderile sociale, asistenta in gasirea unui loc de munca, etc. Aceste abordari sunt importante pentru succesul tratamentului schizofreniei centrat pe comunitate, deoarece ele inzestreaza pacientii cu abilitati necesare desfasurarii unei vieti productive.

FAMILIA SI PRIETENII: Este foarte important ca membrii familiei si prietenii sa invete tot ce pot despre schizofrenie si sa inteleaga problemele si dificultatile asociate cu boala. Iata cateva sfaturi pentru cei care au in grija o persoana afectata de schizofrenie:

      Ajuta persoana sa continue tratamentul.

      Stabileste un program zilnic si ai grija sa fie urmat.

      Fii comunicativ si nu evita sa discuti despre problemele sau temerile persoanei bolnave.

      Intelege ca a avea grija de o persoana afectata de schizofrenie poate fi extrem de obositor, atat fizic cat si emotional.

      Exprima-te simplu si scurt cand te adresezi persoanei bolnave.

      Fii rabdator si calm.

      Cere ajutor daca ai nevoie, participa la un grup de suport.

Psihoterapia poate fi de ajutor in schizofrenie? Cu siguranta. De retinut insa ca psihoterapia NU vindeca schizofrenia. Uneori medicamentele reusesc acest lucru, dar psihoterapia singura niciodata. Tratamentul medicamentos este cel mai important tratament al schizofreniei, iar psihoterapia vine ca un tratament adjuvant, care imbunatateste rezultatele terapiei medicamentoase.

TERAPIA COMPORTAMENTALA

Planul terapeutic pentru schizofrenie trebuie sa tina cont atat de abilitatile cat si de deficientele pacientului. Tehnicile comportamentale se bazeaza pe folosirea unor recompense si invatarea de abilitati sociale, menite a imbuntati comportamentul social, auto-suficienta, abilitatile practice si comunicarea interpersonala. Comportamentele adaptative sunt incurajate folosind laude sau recompense pe care pacientii le considera dezirabile. In felul acesta, frecventa comportamentelor deviante – cum ar fi vorbitul tare, vorbitul de unul singur in public sau adoptarea unor pozitii corporale ciudate – poate fi redusa.

PSIHOTERAPIA DE GRUP

Terapia de grup pentru pacientii cu schizofrenie este orientata catre aspectele pragmatice ale vietii, cum ar fi ingrijirea corporala, auto-intretinerea, relatiile cu ceilalti. Grupurile pot avea diverse orientari teoretice, comportamentale, psihodinamice sau suportive. Grupurile terapeutice sunt foarte utile in reducerea izolarii sociale, in crearea unui sentiment de coeziune cu membrii grupului precum si ca mediu in care pacientii cu schizofrenie pot supune testului realitatii multe dintre ideile lor delirante. Grupurile suportive par a fi mai benefice decat cele interpretative (adica cele ale carui scop este cresterea intelegerii de sine

STUDIU DE CAZ

Studiul de fata prezinta cazul unei paciente cu schizofrenie, aflate in evidenta serviciilor de psihiatrie de aproximativ 20 de ani. Pacienta prezinta o serie de particularitati in ceea ce priveste evaluarea psihiatrica in momentul internarii si alegerea medicatiei antipsihotice. Pacienta T.D., in varsta de 47 de ani, se interneaza prin serviciul de urgenta pentru urmatoarele simptome: neliniste psiho-motorie, halucinatii auditive si vizuale, idei delirante de persecutie si de relatie, fenomene de tranzitivism al gandurilor si de furt al gandirii. Simptomatologia s-a instalat in urma cu patru zile, pacienta fiind in tratament ambulator cu quetiapina 400 mg/zi si paroxetina 40 mg/zi. Istoricul pacientei plaseaza debutul tulburarii in urma cu 20 de ani printr-un bufeu delirant-halucinator (idei delirante de persecutie, tensiune intrapsihica marcata, bizarerii comportamentale si tendinte anhedonice). In spital, pacientei i-au fost administrate neuroleptice clasice (haloperidol, clorpromazina, thioproperazina), iar in ambulator, tratamentul a fost continuat cu flupentixol 1 fiola/luna. Pacienta a urmat prescriptia de la externare timp de 12 luni. Ulterior, schema de tratament in ambulator a inclus diverse antipsihotice de prima generatie cu administrare per os (thioridazina, clorpromazina, haloperidol), la care s-a adaugat periodic cate o fiola de flupentixol. Evolutia pacientei a fost progredienta spre deteriorare, cu instalarea unui deficit marcat de adaptare sociala, care a impus pensionarea. In cursul celor opt ani de tratament ambulator, pacienta a suferit o serie de evenimente psihotraumatizante: decesul sotului intr-un acccident rutier, pacienta ramanand cu doi copii minori in intretinere si, un an mai tarziu, sufera un traumatism cranio-cerebral cu pierderea cunostintei, tot in urma unui accident rutier. In anul 2003 survine o noua decompensare psihotica ce a obligat spitalizare. Simptomatologia a fost dominata de idei delirante de persecutie, de influenta exterioara, halucinatii auditive, corporale si vizuale, comportament delirant-halucinator si insomnii. In timpul spitalizarii a fost utilizat un antipsihotic de generatia a doua - risperidona 6 mg/zi. Simptomele psihotice au inceput sa se remita dupa prima saptamana de tratament, primele fiind fenomenele productive. Pacienta a fost externata la cerere dupa 14 zile de spitalizare si a continuat tratamentul in ambulator cu risperidona 4 mg/zi timp de sase luni, dupa care l-a abandonat. Antecedentele personale evidentiaza doua nasteri eutocice, cicluri menstruale regulate, fara nici o intrerupere de la inceputul tratamentului cu antipsihotice si un TCC forte in anul 1998. Din antecedentele heredo-colaterale aflam ca fiica cea mica, in varsta de 28 de ani, se afla in evidenta serviciilor de psihiatrie cu diagnosticul de schizofrenie paranoida. Afectiunea a debutat brusc, in urma cu trei ani, cu halucinatii auditive, tensiune intrapsihica marcata, dispozitie deliranta, insomnii, la care se adauga si simptome negative: negativism verbal si alimentar, abandon scolar (studenta in anul III), tendinta la izolare sociala si familiala, tulburari de atentie. Episodul a necesitat internare, optiunea terapeutica fiind risperidona 6 mg/zi si acid valproic 600 mg/zi. Tratamentul a controlat relativ bine simptomele pozitive, dar nu a avut nici un efect asupra celor negative. Exacerbarea acestora in decurs de sase luni dupa externare a impus o noua spitalizare si reevaluare terapeutica. A fost ales un alt antipsihotic de generatia a doua - olanzapina 10 mg/zi si acid valproic 300 mg/zi. Evolutia a fost favorabila, cu estomparea pana la disparitie a simptomelor negative, permitand chiar reluarea si definitivarea studiilor. In prezent, evolutia este favorabila sub tratament cu olanzapina 10 mg/zi, pacienta locuieste cu mama, este complianta la tratament si pastreaza permanent legatura cu medicul. In momentul internarii, evaluarea somatica si paraclinica a pacientei care face obiectul acestei prezentari nu a evidentiat elemente patologice semnificative. Evaluarea familiala si socio-profesionala releva un suport familial neadecvat (locuieste cu fiica cea mica, la randul ei bolnava de schizofrenie), suport financiar precar (pensionara pe caz de boala), fiind nevoita sa se mute din mediul urban in cel rural pentru reducerea cheltuielilor. Relatiile interpersonale sunt limitate la cele doua fiice. In conditiile unui contact psiho-verbal dificil de realizat, examenul psihiatric infatiseaza o pacienta suspicioasa si ostila, cu tinuta vestimentara in dezordine, cu griji corporale partial pastrate, avand o mimica hipomobila, privire evitanta si un grad moderat de neliniste psiho-motorie. Tulburarile calitative ale sferei perceptuale sunt reprezentate, pe de o parte, de halucinatii auditive psihosenzoriale ('� aud niste delfini care vorbesc intre ei despre mine, nu inteleg bine ce spun; cred ca vorbesc despre ce gandesc eu'�) si, pe de alta parte, de halucinatii vizuale de natura psihica (' vad delfinii in minte'�). Investigarea atentiei si memoriei este dificila, pacienta fiind absorbita de trairile interioare. Memoria de lunga durata este conservata, putandu-se evoca relativ exact istoricul bolii, numarul spitalizarilor si tratamentele urmate. In schimb, memoria recenta este serios afectata, pacienta nefiind capabila sa-si aminteasca ce a facut in ultimele zile. De asemenea, se constata o incapacitate de fixare si redare a evenimentelor imediate. Pacienta este orientata temporo-spatial, dar nu are constiinta simptomelor sau a bolii, refuzand internarea si tratamentul. Ritmul ideativ este normal, discursul, coerent, cu putine momente de aparitie a fading-ului verbal si a slabirii asociatiilor. Tulburarile de continut ale gandirii sunt reprezentate de ideile delirante de persecutie si de relatie (vecinii ii doresc raul si de aceea au adus-o la spital). Se poate constata o estompare a granitelor dintre propria persoana si mediu: fenomene de tranzitivism al gandurilor (delfinii stiu ce gandeste, ii comenteaza gandurile) si de furt al gandirii. Impactul tulburarilor de perceptie si gandire este minim, capacitatea de modulare afectiva fiind serios afectata. Pacienta este nelinistita psiho-motor, mergand pana la agitatie atunci cand i se propune internarea; nu a devenit insa nici un moment agresiva si a consimtit ulterior sa ramana spitalizata. Pe baza motivelor internarii, a antecedentelor personale si heredo-colaterale si a examenului psihiatric, conform criteriilor de diagnostic DSM-4-TR, se pune diagnosticul de schizofrenie. Pentru precizarea subtipului, trebuie considerate simptomele principale - halucinatiile auditive si vizuale, ideile delirante si gradul de aplatizare afectiva. Primele doua ar pleda pentru subtipul paranoid, dar aplatizarea afectiva il exclude; absenta simptomelor catatonice si de dezorganizare a vorbirii sau comportamentului elimina subtipul catatonic, respectiv dezorganizat. Singura forma in care poate fi incadrata pacienta este cea nediferentiata. Pentru evaluarea severitatii simptomelor psihopatologice au fost utilizate scalele PANSS, BPRS si subscala PANSS - componenta excitatie/agitatie (itemii 4, 7, 18, 22, 28), CGI-S si CGI-I. Evaluarile s-au realizat in patru momente diferite, si anume: la internare, la 7, 14 si 28 de zile. Evolutia scorurilor sub tratament spitalizat este redata in tabel. Concluzia, dupa aceasta evaluare, este ca ne aflam in fata unei paciente cu schizofrenie nediferentiata, cu o evolutie de 20 de ani, ce face o noua recadere pentru care au existat mai multi factori de risc, si anume: discontinuitatea tratamentului de intretinere, diminuarea compliantei pentru agentul antipsihotic, cresterea factorilor de stres, pierderea relatiilor interpersonale, disfunctia sociala, scaderea semnificativa a calitatii vietii. Managementul terapeutic al cazului este influentat de anumite particularitati care restrang semnificativ variantele de tratament: recadere cu simptome predominant pozitive, tratament anterior succesiv cu majoritatea antipsihoticelor disponibile, absenta efectelor extrapiramidale si a comorbiditatilor somatice in antecedente, complianta foarte redusa la tratamentul ambulator. Luand in consideratie faptul ca cele doua antipsihotice de generatie noua alese pentru switch (risperidona si apoi quetiapina) au avut efecte modeste, s-a initiat tratamentul cu olanzapina. Deoarece in momentul internarii pacienta era nelinistita si greu cooperanta, schema terapeutica initiala a inclus olanzapina i.m. 10 mg/zi asociata cu o benzodiazepina i.m. (diazepam 10 mg/zi). Diminuarea nelinistii psiho-motorii a permis trecerea la administrarea per os a antipsihoticului, pastrandu-se doza de 10 mg/zi si intreruperea benzodiazepinei. Evaluarea dupa sapte zile de tratament arata o imbunatatire evidenta a simptomelor de agitatie, tensiune, ostilitate, lipsa cooperarii, cu mentinerea halucinatiilor auditive si dezvoltarea tematicii delirante, pacienta pierzand si mai mult contactul cu realitatea. In aceste conditii, s-a crescut progresiv doza de olanzapina la 15 mg/zi si apoi la 20 mg/zi si s-a asociat acid valproic 600 mg/zi. Evolutia este favorabila, halucinatiile auditive sunt primele care dispar, iar ideile delirante se restrang ca tematica si scad in intensitate, rezultate evidentiate si pe scala PANSS. Dupa doua saptamani, doza de olanzapina a fost redusa la 10 mg/zi, continuandu-se administrarea de acid valproic 600 mg/zi; evolutia pe termen scurt este favorabila, cu persistenta unor idei delirante de persecutie si a simptomelor negative (aplatizare afectiva), practic neinfluentate de tratament. Pacienta se externeaza dupa o luna de spitalizare, recomandandu-se continuarea in ambulator a aceleasi scheme terapeutice. Evolutia pe termen lung este apreciata ca nefavorabila, probabil cu accentuarea simptomelor negative. Prognosticul este, de asemenea, putin favorabil, din cauza debutului precoce, fara factori precipitanti, a faptului ca este vaduva, istoricului familial de schizofrenie, sistemelor de suport deficitare, persistentei simptomelor negative, a recaderilor multiple, pacienta facand parte din 'treimea'� ce necesita spitalizari frecvente.

Muzica - asociata la terapia complexa a bolilor psihice - ofera perspectivele unei comunicari directe non-verbale cu pacientul, ca si de verbalizare a trairilor sale, inclusiv posibilitati mai mari de socializare. In plus, discutiile cu pacientul despre muzica ascultata (semnificatiile acesteia, ideile si sentimentele declansate sau evocate) il ajuta pe medic sa inteleaga mai bine problemele pacientului. Acesta, la randul sau, poate gasi in sine, ajutat de muzica, o serie de noi raspunsuri la framantarile sale, ajungand in unele cazuri sa-si redimensioneze personalitatea. Asistam la o crestere a interesului pentru muzica - mijloc terapeutic auxiliar in tratamentul schizofreniei. Pentru atingerea tuturor obiectivelor, muzicoterapeutul Volker Moenich2 considera ca, pe viitor, trebuie sa se puna accentul pe urmatoarele criterii in aplicarea muzicoterapiei la bolnavii psihici: sa se porneasca de la sindroamele-tinta (de exemplu, depresia) ce pot fi mai usor abordate prin muzicoterapie; cunostintele muzicale anterioare (educatia muzicala a pacientului) sa nu joace nici un rol; apelul constant la muzicoterapia activa; bolnavului sa-i fie permisa alegerea muzicii pe care doreste sa o asculte sau sa o 'interpreteze'�. Aceleasi aspecte ale muzicoterapiei expuse mai sus - cu accentul pe imbunatatirea comunicarii - sunt utilizate in tratamentul schizofreniei la adult si al autismului la copil. Muzicoterapia este utilizata in schizofrenie ca terapie auxiliara tratamentului antipsihotic si obligatoriu in afara fazei acute a bolii, fiind cunoscuta contraindicatia formala a acestei metode in starile acut delirante, cand muzica poate fi ea insasi interpretata in mod delirant. Muzicoterapia nu trebuie sa inlocuiasca medicatia sau sa modifice doza medicatiei recomandate de psihiatru, deoarece pacientii sunt expusi riscului recaderii si al inrautatirii prognosticului pe termen lung. Schizofrenia beneficiaza de muzicoterapie datorita caracterului muzicii, de 'organizator'� al proceselor psihice (disociate in schizofrenie), dar si datorita 'tentatiei'� de readucere in realitate a bolnavului. In fazele de agitatie sau de catatonie, se poate conta pe efectul sedativ sau activator al muzicii

Reprezentantii centrului SCUT care lucreaza cu bolnavii de schizofrenie desfasoara in fiecare saptamana sedinte de consiliere de grup prin diferite activitati;

Discutii pe teme alese de beneficiari

Activitati culinare

Ora de gimnastica si de dans

Terapie prin arta combinata(desenat ,pictat)

Am fost foarte incantati sa luam parte si noi la activitatile facute de ei,am stat de vorba cu ei si ne-au povestit cu placere despre boala pe care o au si asteptau cu nerabdare sa ne vada si a 2-a oara.I-am invatat cum sa foloseasca calculatorul,si am luat parte la toate activitatile impreuna cu ei.