Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi

Administratie


Qdidactic » bani & cariera » management » administratie
Recursul gratios



Recursul gratios


Recursul gratios


Legea nr. 554/2004 cere ca, inainte de a sesiza instanta de contencios competenta, reclamantul va trebui, mai intai sa se adreseze, in termen de 30 de zile de la data la care i s-a comunicat actul administrativ prin care se considera vatamat, autoritatii administrative emitente care este obligata sa rezolve reclamatia in termen de 30 de zile de la aceasta. Aceeasi conditie se cere si in cazurile in care autoritatile administrative au refuzat sa rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege si urmare faptului de a nu raspunde petitionarului in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii respective, daca prin lege nu se prevede un alt termen, mai mic sau mai mare.

Am vazut anterior ca, din perspectiva teoriei generale a recursului administrativ, ne aflam in prezenta unui recurs prealabil obligatoriu, prevazut de lege, care conditioneaza admisibilitatea actiunii in contencios administrativ, iar neindeplinirea procedurii prealabile prevazute de art. 7 din Legea nr. 554/ 2004 atrage respingerea actiunii ca inadmisibila. De asemenea, daca reclamantul nu formuleaza in termen reclamatia administrativa dreptul subiectiv de a cere anularea actului se stinge.



Asa cum rezulta din legea-cadru, curgerea termenului de recurs gratios este determinata de existenta a trei ipostaze diferite, si anume : emiterea si comunicarea actului administrativ, comunicarea refuzului nejustificat si tacerea administrativa.

Prima - emiterea si comunicarea actului administrativ - are in vedere faptul ca pentru declansarea procedurii prealabile nu este suficient ca actul administrativ sa fie doar emis, ci este necesar ca acesta sa fie si comunicat celui interesat.

S-a subliniat ca simpla luare la cunostinta de catre cel interesat, in orice mod (comunicare verbala directa, publicarea act individual), despre emiterea si continutul actului, de la functionari publici sau intr-o audienta, nu este suficienta pentru a determina curgerea termenului, daca actul nu a fost comunicat formal celui interesat.

Va trebui sa observam si faptul ca aceasta comunicarea poate fi facuta atat de emitentul actului, cat si de un organ subordonat sau superior acestuia, astfel scopul legii fiind atins. Totodata, comunicarea actului se face destinatarului acestuia, insa, exista si situatii cand cel vatamat prin actul administrativ nu este destinatarul actului, ci un tert, caruia actul nu-i este comunicat. Este cazul, spre exemplu, a actului, de atribuire in proprietate unei persoane a unui teren in detrimentul altei persoane.

Intervenind in aceasta chestiune, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca, neexistand obligatia de comunicare a actului acelor persoane straine de el, termenul de sesizare a emitentului va curge din momentul efectivei luari la cunostinta de catre acele persoane a actului in cauza.


Cea de-a doua ipoteza - comunicarea refuzului nejustificat - care determina derularea termenului de recurs gratios, consta in refuzul nejustificat al autoritatii administrative de a emite un act administrativ sau de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege. Astfel, spre exemplu, refuzul autoritatii de a elibera autorizatia de demolare a unor constructii edificate pe terenul pe care s-a stabilit o servitute de trecere, sub motiv ca drumul de trecere nu mai este necesar reclamantului, este nejustificat, intrucat exercitiul servitutii stabilite prin hotarare judecatoreasca nu este cenzurabil de autoritatile administrative.

Ultima stare de fapt, care determina curgerea termenului de recurs gratios este tacerea administrativa. Astfel, potrivit legii-cadru, se considera refuz nejustificat de rezolvare a cererii referitoare la un drept recunoscut de lege si faptul de a nu se raspunde petitionarului in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii respective, daca prin lege nu se prevede un alt termen.

Refuzul care rezulta din nerezolvarea in termen a cererii, denumit traditional cu sintagma ,,tacerea administratiei”, are un caracter implicit, deoarece rezulta din abtinerea administratiei de a actiona sau de a raspunde in vreun fel.

Atragem atentia asupra faptului ca termenul de sesizare a organului emitent va curge, in acest caz, din momentul expirarii termenului de raspuns la cererea initiala.

Momentul la care recursul gratios se considera introdus este cel al expedierii prin posta, al primirii mesajului de posta electronica (e-mail), al inregistrarii direct la sediul autoritatii publice, respectiv al consemnarii in scris a reclamatiei verbale.

Practica judiciara a impus regula ca pentru a se putea face, ulterior, dovada efectuarii lui, recursul trebuie consemnat in scris. S-a afirmat, de asemenea, ca un eventual recurs verbal neconsemnat in scris ar face dovada mai dificila, dar nu imposibila, mai ales daca autoritatea publica parata nu se opune.

Sub aspectul continutului sau, in conformitate cu O.G. nr. 27/2002, vedem ca, recursul administrativ trebuie sa precizeze datele de identificare ale petentului si sa fie semnat de acesta, petitiile anonime atragand clasarea.

Exista unanimitate de pareri in ceea ce priveste faptul ca, recursul prealabil poate avea ca obiect atat chestiuni de legalitate, cat si probleme de oportunitate a actului administrativ. De asemenea, ca el se poate intemeia nu numai pe vatamarea unui drept subiectiv, ci si pe vatamarea unui interes legitim.

In practica s-a dovedit ca autoritatea competenta sa solutioneze recursul prealabil obligatoriu este, in general, cea care a emis actul atacat. Totusi, in unele cazuri, nu este exclus ca rezolvarea sa revina altui organ decat cel emitent, atunci cand o norma speciala prevede o astfel de posibilitate ori in cazul in care organul emitent a fost intre timp desfiintat iar atributiile sale au fost repartizate unui alt organ administrativ.

Legea a rezolvat si situatia in care un particular se indreapta, din greseala, cu reclamatia prealabila la un al organ decat cel emitent. O.G. nr. 27/2002 prevede in mod expres, in art. 6 alin. 4, ca autoritatile publice sesizate cu o petitie sau reclamatie gresit indreptata, au obligatia de a o trimite, in 5 zile, autoritatii competente sa o solutioneze. Daca autoritatea publica sesizata cu rezolvarea petitiei constata ca organul competent sa o solutioneze a fost desfiintat, va inainta petitia organului care i-a preluat atributiile. In cazul in care nu exista un asemenea organ, va informa petentul despre aceasta, raspunsul fiind legal. In situatia in care autoritatea nu depune eforturile necesare pentru a se informa despre organul competent si nu trimite acestuia petitia, va raspunde de nesolutionarea ei in termen.

Termenul de solutionare a recursului administrativ prealabil este cel de 30 de zile prevazut de Legea nr. 554/2004 in art. 7 alin. 1. Insa, prin O.G. nr. 27/2002 s-a stabilit ca acest termen poate fi prelungit de conducatorul autoritatii sau institutiei cu 15 zile, daca este necesara o cercetare amanuntita.





Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2025 - Toate drepturile rezervate -| copyright