Politica monetara si de credit in Romania

1 Tendinte de piata

1.1 Evolutia indicatorilor macroeconomici

Prioritatile politicii econopmice a Guvernului format an urma alegerilor din noiembrie 2000 au vizat stimularea cresterii economice, concomitent cu reducerea accentuata a ratei inflatiei, ambele obiective privite in contextul pregatirii Romaniei pentru aderarea la Uniunea Europeana. Mediul economic international, relativ favorabil in prima jumaatate a anului, s-a deteriorat treptat, o data cu decelerarea cresterii principalelor economii ale lumii.

Majoritatea obiectivelor programului economic pe anul 2001 au fost atinse, in unele cazuri inregistrandu-se chiar rezultate superioare:

- cresterea PIB, estimata initial la 4,1 procente si revizuita ulterior la 4,5 procente, a atins nivelul de 5,3 la suta, unul dintre cele mai inalte ritmuri de crestere consemnate in tarile candidate la aderarea la Uniunea Europeana,

- reducerea la 25 la suta a ratei inflatiei (decembrie/decembrie), exprimata prin preturile de consum, s-a dovedit a fi un obiectiv prea ambitios, fiind revizuit in cursul anului la 29 la suta. Nivelul efectiv realizat (30,3 la suta), chiar daca usor superior tintei, reflecta consolidarea procesului de dezinflatie, ritmul de crestere a preturilor in anul 2001 fiind cu peste 25 la suta mai mic decat in cel anterior. Acest ritm pare consistent cu viteza de ajustare a sectorului real al economiei,

- deficitul bugetului general consolidat a fost de 3,3 la suta din PIB, situandu-se sub nivelul tintei revizuite (3,5la suta) si sub obiectivul stabilit initial (3,7 la suta),

- deficitul contului curent al balantei de plati a atins 5,8 la suta din PIB, sub nivelul programat de 6 la suta,

- rezervele internationale ale statului s-au apropiat de 4,9 miliarde de dolari, rezultat superior tintei de 4,6 miliarde dolari SUA fixate initial;

- rata somajului a scazut de la 10,5 la suta (in decembrie 2000) la 8,6 procente (in decemdrie 2001), indeplinindu-se astfel obiectivul reducerii acestui indicator sub nivelul de 10 la suta.

Politica economica a trebuit sa faca fata unei duble provocari in anul 2000. Pe plan intern era necesara intreruperea trendului negativ din anii anteriori si reluarea cresterii economice pe baze sanatoase, sustenabile, insotita de o reducere semnificativa a ratei inflatiei. Pe plan extern se urmarea o consolidare a performantelor favorabile din anul 1999, in sensul mentinerii deficitului contului curent sub 4 procente din PIB si cresterii rezervelor internationale oficiale, in efortul de recastigare a increderii mediilor de afaceri externe si de revenire pe pietele private de capital. Toate aceste obiective urmau a fi relizate intr-un mediu intern supus constrangerilor inevitabile ale unui an electoral, care introduceau distorsiuni in mix-ul de politici macroeconomice.

Pe ansamblu, rezultatele obtinute in anul 2000 pot fi considerate bune. Cresterea PIB, de 1,6 procente, a survenit dupa trei ani de scadere consecutive. Rata inflatiei, de 40,7 la suta, chiar daca departe de obiectivul initial propus, s-a situat cu peste 14 puncte procentuale sub cea a anului precedent, in conditiile unor socuri interne si externr nefavorabile. Atat deficitul bugetul general consolidat cat si deficitul contului curent s-au cifrat la 3,7 procente din PIB. Rezerva internationala a BNR a crescut pana la 3,4 miliarde dolari si Romania a reintrat, dupa mai bine de trei ani, pe piata privata de capital, prin doua emisiuni de obligatiuni, in valoare de 150 milioane euro fiecare. Rata somajului a evoluat si ea pozitiv, de la 11,8 la suta in decembrie 1999 la 10,5 la suts in decembrie 2000.

Coordonarea politicilor monetar-valutara si fiscala a condus la reducerea in termeni nominali a creditului guvernamental net cu 13,2 procente (pe seama fondurilor extrabugetare si a emisiunii de euroobligatiuni), a pemis cresterea cu aproape 58 la suta a activelor externe nete ale BNR si scaderea semnificativa a ratei medii reale a dobanzii la titlurile de stat lansate in anul 2000, de la 16,6 procente in anul precedent la 8,1 procente. Politica salariala nu a afectat major echilibrele macroeconomice, desi particularitatile anului electoral i s-au imprimat o nota ambigua. Procesul de privatizare si restructurare a evoluat in acelasi ritm lent ca si in anii anteriori, avand o contributie insuficienta la imbunatatirea climatului economic.

Contul curent al balantei de plati a inregistrat de-a lungul anului 2000 modificari de sezonalitate si structura. Astfel, spre deosebire de anul 2000, in care acumularea deficitului extern a fost mai rapida in partea a doua a anului, in anul 2001 nivelul inregistrat dupa primele cinci luni (1197 milioane dolari) depasea deja 7 procente din PIB. Din punct de vedere al structurii soldului contului curent, au avut accentuarea influentei balantei comerciale si atenuarea celei exercitate de deficitele inregistrate la pozitiile servicii si venituri. Accentuarea dezechilibrului balantei comerciale (2969 milioane dolari, fata de 1684 milioane dolari an anul precedent) a fost partial compensata de majorarea excedentului transferurilor curente (1143 milioane dolari fata de 860 milione dolari in anul 2000).

O combinatie de factori favorabili, intre care o politica prudenta de curs de schimb, un an agricol bun si un pret al petrolului scazut, a permis mentinerea sub contril a deficitului extern in urmatoarele luni, acesta nedepasind la finele lunii septembrie 1378 milioane dolari SUA (sub 5 procente din PIB in termeni anualizati). Totusi, conjunctura nefavorabila, accentuats in ultimul trimestru al anului de atentate teroriste din SUA din 11 septembrie 2001, a condus la agravarea deficitului de cont curent, care a atins la sfarsitul anului 2317 milioane dolari SUA .

In pofida majorarii deficitului de cont curent (negiciata, de altfel, cu Fondul Monetar International), acesta nu a ridicat probleme de finantare, volumul influxurilor de capital permitand chiar cresterea substantiala (cu 1,4 miliarde dolari SUA) a rezelvelor valutare oficiale.

Rata somajului a scazut in cursul anului 2001, de la maximum de 10,7 procente (in lunile ianuarie si februarie) la un minimum de 7,7 procente (in octombrie), inregistrand aopi o usoara crestere sezoniera, pana lanivelul de 8,6 la suta. Pe fondul revigorarii economiei, numarul de salariati s-a majorat cu 2,2 procente (in decembrie 2001 fata de decembrie 2000). Pe principalele ramuri de activitate, s-au constatat reducerea numarului de salariati din industrie (cu un procent) si din agricultura (cu 10 procente) si majorarea celui din servicii si activitati bugetare.

1.2 Evolutia economica internationala

Anul 2000 a marcat o evolutie deosebit de dinamica a economiei mondiale. Cresterea economica s-a accelerat, iar somajul a scazut. In contextul adancirii globalizarii, comertul international s-a intensificat, inregistrand un ritm de doua ori mai ridicat decat in anul precedent. In pofida cresteri pretului titeiului, rata medie a inflatiei a scazut usor pe plan mondial comparativ cu cea din anul anterior, in principal ca urmare a politicilor monetare, fiscale.

Cresterea pretului petrolului in cea mai mare parte a anului a condus insa la incetinirea cresterii economice in semestrul al doilea. La aceasta a contribuit si evolutia pietelor financiare. Scaderea cursului actiunilor a avut op influenta nefavorabila asupra consumatorilor si a determinat diminuarea cererii. Finantarea intreprinderilor s-a realizat cu mai multa dificultate si a fost mai costisitoare, in conditiile in care bancile si-au reevaluat riscurile si au majorat ecartul dintre dobanzile active in functie de bonitatea debitorilor. Evolutia descendenta a preturilor materiilor prime a avut consecinte negative asupra tarilor exportatoare, cele mai multe fiind tari in curs de dezvoltare si in tranzitie, ale caror venituri s-au redus. Ca si in anii precedenti, economia mondiala a continuat sa fie afectata de unele tensiuni si chiar crize (scaderea preturilor actiunilor la burse - de exemplu, indicele NASDAQ a fost cu peste 50 la suta mai scazut in decembrie decat in martie 2000; deteriorarea conditiilor de finantare pentru tarile emergente, ca urmare a cresterii dobanzilor, crizele din Argentina si Turcia).

PIB a crescut pe plan mondial cu 4 la suta, fata de 3,5 la suta in anul precednt. Ritmul de crestere economica s-a accelerat in SUA si in tarile UE. Economia Japoniei a evoluat ascendent in prima parte a anului, desi nu se poate inca afirma ca a iesit din recesiune, Tarile in curs de dezvoltare si tarile in tranzitie la economia de piata au inregistrat ritmuri de crestere mai rapide decat tarile dezvoltate, in medie de 5,8 la suta.

In SUA, PIB a crescut in anul 2000 cu circa 5 la suta, ritm superior celui inregistrat in anul 1999. Cresterea economica s-a incetinit in a doua parte a anului (1 la suta in ultimul trimestru), sub influenta scumpirii petrolilui, inaspririi conditiilor monetare, aprecierii dolarului si scaderii actiunilor la bursa.

In Japonia PIB a crscut in 2000cu 1 la suta fata de anul precedent. Cresterea s-a produs practic in primul trimestru al anului, ca urmare a unor factori sezonieri; cererea interna de consum s-a mentinut la un nivel scazut pe pracursul anului, iar cea pentru investitii a crscut cu circa 4,5 la suta, dupa scaderea din 1999. Creditul bancar a continuat sa se reduca.

Analiza: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Proiect: Procesul politico-juridic in Uniunea Europeana

Tarile UE au inregistrat cel mai ridicat ritm de crestere economica din ultimul deceniu. Investitiile au sporit cu 6 la suta, in timp ce consumul populatiei s-a majorat cu 2,6 la suta, mai lent decat in anul precedent. Investitiile au crescut mai rapid in Germania si Italia. Majorarea exporturilor, cu peste 11 la suta, sustinuta si de deprecierea euro, a impulsionat de asemenea cresterea economica in zona euro. PIB a crescut pe ansamblul Uniunii Europene, ca si in zona euro, cu 3 la suta.

Cu toate presiunile induse de cresterea pretului petrolului pe parcursul celei mai mari parti a anului 2000, rata medie a inflatiei a scazut usor pe plan mondial (3 la suta) comparativ cu anul anterior, ca urmare a reducerii dependentei de consumul de petrol in numeroase tari ale lumii, a politicilor monetare si fiscale restrictive, limitarii cresterii salariilor, precumsi scaderii preturilor celorlalte materii prime.

Datorita activitatii sustinute in anul 2000, somajul a scazut in majoritatea tarilor lumii. In tarile dezvoltate, rata somajului s-a situat in medie la 5 la suta, nivel inferior celui inregistrat in ultimii ani. Evoluiia favorabila a economiei SUA a condus la reducerea ratei somajului de la 4,2 la suta in 1999 la 4,0 la suta in anul 2000. In Japonia rata somajului s-a mentinut la 4 la suta. In UE, aceasta a scazut de la 9,1 la suta la 8,2 la suta, iar in zona euro de la 9,9 la suta la 9,0 la suta. Somjul ramane foarte ridicat in Spania, Grecia, Italia, desi in aceste tari rata somajului a scazut puternic in anul 2000.

Noul mileniu a debutat cu o incetinire accentuata a ritmului de crestere a economiei mondiale. In a doua parte a anului 2001, economiile unor tari dezvoltate au intrat in recesiune, iar atentatele din 11 septembrie din Statele Unite au agravat aceasta situatie, fiind mai pregnant resimtite in unelee sectoare (transporturi aeriene, turism etc.). Conjunctura mai putin favorabila a economiei reale a determinat cresterea ponderii creditelor neperformante, cu efecte negative asupra sistemului financiar bancar din numeroase tari ale lumii - atat dezvoltate (SUA, Germani, Japonia etc.), cat si tari emergente (Turcia, Argentina etc). Dupa evolutia deosebit de dinamica din anul precedent, volumul comertului international cu bunuri si servicii s-a restrans. Rata inflatiei pe plan mondial a continuat sa scada usor comparativ cu anul anterior, in principal datorita diminuaarii pretului la titei si la alte materii prime si temperarii presiunilor salariale, in timp ce in multe tari ale lumii politicile economice au fost mai acomodative decat in anul precedent, dovedind flexibilitate in adaptarea la conditii diferite. Economiile din Asia si America Latina au fost afectate de crize si in anul 2001, pe fondul trenarii reformelor financiare si a celor structurale si al deterioraroo pozitiilor fiscale. Decat in tarile dezvoltate principala problema o constituie imbatranirea populatiei, pentru tarile in curs de dezvoltate cresterea productiei, in vederea ridicarii nivelului de trai, reprezinta punctul nevralgic.

PIB in 2001 a crescut pe plan mondial cu 2,5 la suta, comparativ cu 4,7 la suta in anul precedent. Ritmul de crestere a PIB/locuitor a fost de circa 1 la suta. Cresterea economica a marcat o incetinire evidenta in SUA si in tarile Uniunii Europene, iar economia Japoniei a inregistart o noua scadere. Tarile in curs de dezvoltare si cele in tranzitie la economia de piata au realizat ritmuri medii de crestere de 4 la suta si respectiv 5 la suta, mai reduse decat in anul anterior.

In SUA, PIB a crescut in anul 2001 cu circa 1 la suta, ritm de trei ori mai redus decat cel inregistrat in anul anterior. Recesiunea economica din semstrul II 2001 a contribuit la cresterea ratei somajului de la 4 la suta ina nul 2000 la 4 in anul 2001.

In Japonia, PIB a consemnat un declin de 0 la suta fata de anul precedent. La aceasta evolutie nefavorabila au contribuit atat factori interni (in principal diminuarea consumului, generata de cresterea somajului si de restrangerea investitiilor in partea a doua a anului), cat si factorii externi (restrangerea cererii pe plan mondial). Persistenta problemelor structurale din sistemul bancar a agravat aceasta situatie. Agentia pentru Servicii Financiare a inasprit in cursul anului 2001 conditiile de clasificare a creditelor si a incercat sa stimuleze capitalizarea bancilor si creditarea economiei, dar rezultatele nu s-au situat la nivelul asteptarilor.

Incetinirea cresterii economice in Uniunea Europeana a fost resimtita din a doua jumatate a anului 2000. In anul 2001, PIB a crescut cu 1,7 la suta pe ansamblul UE si cu 1,5 la suta in zona euro. Toate tarile din zona au inregistrat pierderi de ritm - in primul rand Germania, cu un ritm annual de numai 0,6 la suta (3 la suta in 2000), dar si Franta (2 la suta, comparativ cu 3,6 la suta in 2000) si Italia (1,8 la suta, fata de 2,9 la suta);

Tarile candidate la Uniunea Europeana si-au ameliorat in general pozitia externa pe parcursul anului 2001, deficitul de cont curent cumulat al acestora reprezentand 2,9 la suta din PIB, comparativ cu 5,2 la suta in anul anterior. Daca se exclude Turcia, care a obtinut in anul 2001 un surplus de cont curent de 1,4 la suta din PIB.

In 2001, reducerea ritmului activitatii economice si a preturilor petrolului so principalelor materii prime a favorizat o usoara scadere a ratei inflatiei pe plan mondial, chiar in conditiile relaxarii politicilor monetare si fiscale.

In SUA, rata inflatiei a scazut de la 3,4 la suta in 2000 la 2,8 la suta in 2001, iar in Uniunea Europeana a crescut usor, de la 2,3 la suta la 2,6 la suta. In zona euro rata inflatiei a fost de 2 la suta, fata de 2,4 la suta cu un an in urma. In Japonia, deflatia a continuat si in 2001, preturile scazand in medie cu 0 la suta. Rata Inflatiei a crscut in medie de la 1,8 la suta in 2000 la 2,5 la suta in 2001 in tarile in curs de dezvoltare din Asia si s-a redus de la 8,1 la suta la 6,4 la suta in tarile din America Latina.

In tarile candidate la aderarea la Uniunea Europeana rata medie a inflatie a scazut de la 24,7 la suta in 2000 la 21,1 la suta in 2001. Daca de exclude Turcia (cu o rata de 54,4 la suta, apropiata de cea din anul precedent), rata medie a inflatiei a fost de 9,7 la suta, comparativ cu 13,1 la suta in anul 2000. Tarile baltice au inregistrat o rata medie a infltiei de 2 la suta (2,2 la suta in 2000), in timp ce in Europa Centrala ritmul mediu de crestere a preturilor de consum a fost de 6,2 la suta (8,9 la suta in anul precedent).

Ca urmare a activitatii economice mai putin sustinute, somajul a crescut usor in tarile dezvoltate, situindu-se in medie la 6 la suta. In SUA, rata somajului s-a majorat de la 4 la suta in 2000 la 4,8 la suta in 2001, iar Japonia a atins 5 la suta, nivel neobisnuit de ridicat pentru aceasta tara. In uniunea Europeana insa, rata somajului a scazut de la 8,2 la suta la 7,7 la suta, iar in zona euro, de la 8,8 la suta la 8,3 la suta. Somajul se mentine ridicat in Spania (13 la suta), Grecia (10 la suta), Italia (9,5 la suta), Finlanda(9,2 la suta), Franta (9 la suta) si Germania (7,9 la suta).

Spre deosebire de anii precedenti, politica monetara a vizat, in general, revigorarea economiei, in contextul in care presurile petrolului si ale materiilor prime au creat mai putine presiuni inflationiste. In consecinta, ratele dobanzii au prezentat pe parcursul anului o tendinta de reducere. Atat FED, cat si Banca Centrala Europeana au diminuat treptat dobanzile, incercand sa stimuleze cererea. Rata dobanzii LIBOR la depozitele in dolari pe termen de 6 luni s-a situat in medie la un nivel de 3,7 la suta, iar cea aferenta depozitelor in euro a scazut de la 4,6 la suta la 4,1 la suta. Rata dobanaii la depozitele in yeni s-a mentinut practic la nivelul anului precedent (0 la suta in 2001 fata de 0,3 la suta in 2000).

Politicile fiscale au fost in majoritatea tarilor mai putin restrictive decat in anii anteriori ca urmare a schimbarii presiunilor inflationiste. In consecinta, ponderea deficitului bugetar in PIB a prezentat o tendinta de crestere, principalele 7 tari industrializate (G-7) inregistrand in anul 2001 un deficit bugetar de circa 1,7 la suta din PIB, fata de un nivel de numai 0,3 la suta in anul precedent. Excedentele bugetare au inregistrat numai Regatul Unit (0 la suta din PIB), Canada (2,4 la suta) si SUA (0,1 la suta). Germania, care in ultimii ani si-a redus constant deficitul bugetar, a inregistart in 2001 a deteriorare semnificativa a pozitiei fiscale: 2,7 la suta din PIB, aproape de limita de 3 la suta stabilita prin Pactul de Crestere si Stabilitate. Japonia a mentinut un deficit ridicat (8 la suta din PIB). Deficitul bugetar a crescut in Italia (la 1 la suta) si a ramas practic neschimbat in Franta (1,4 la suta). Dintre tarile zonei euro, o deteriorare importanta a pozitiei fiscale a inregistart si Portugalia (3 la suta din PIB, fata de 1 la suta in 2000).

1.3 Evolutia economiei nationale

Se observa continuarea procesului de relansare economica; in ultimii ani cresterea produsului intern brut a fost ampla decat an anul precedent, realizarile depasind chiar obiectivul stabilit initial, iar rata inflatiei s-a situat cu 10,4 puncte procentuale sub nivelul anului 2000, fiind cea mai scazuta valoarea din ultimii 12 ani.

Cererea agregata, ritmurile anuale de crestere inregistrate de principalele sale componente - consumul final si acumularea de capital fix - fiind cele mai mari si echilibrate din ultimii cinci ani. Oferta, la randul sau, a crescut, performantele din toate sectoarelr de provenienta a resurselor produsului intern brut fiind superioare celor obtinute in anul precedent.

De-a lungul intregului an, cresterea economica a fost sustinuta de cererea interna; satisfacerea acesteia s-a facut insa cu pretul unui import net care s-a ridicat la peste 8 procente din produsul intern brut

In anul 2000 au fost inregistrate progrese in majoriztatea domeniilor economice. Desi efortul de redresare a fost ingreunat de efectele unor socuri interne si internationale, produsul intern brut a crescut, inflatia a fost cea mai scazuta din ultimii trei ani in pofida depasirii tintei initial stabilite, iar somajul s-a restrans.

De-a lungul intregului an principalul factor care a contribuit la cresterea economica a fost exportul, in semestrul al doilea fiind sustinuta de cererea interna (in special de reluarea procesului investitional).

Restructurarea si privatizarea au continuat sa se afle in atentia autoritatilor, desi anul 2000 a fost unul electoral, marcat de tensiuni sindicale si de transferul de putere impus de rezultatele alegerilor din luna noiembrie.

Procesul de restructurare a vizat practic toate sectoarele economiei, prioritatile fiind industria, agricultura si sistemul bancar.

In industrie au fost restructurate si pregatite pentru privatizare intreprinderile producatoare de mijloace de transport, metalurgie si sectorul constructiilor metalice si produselor din metal. Pe baza programelor aplicate, in anul 2000 au fost privatizate 387 societati comerciale din industria prelucratoare, intre care 24 de intreprinderi mari, capitalul social vandut depasind 4.424 miliarde lei. La sfarsitul anului se afla intr-un stadiu avansat de restructurare combinatul SIDEX Galati in vederea privatizarii.

In agricultura au continuat eforturile de reducere a pierderilor provocate de societati neprofitabile, recurgandu-se, ca si in anul anterior, chiar la proceduri de lichidare judiciara; restructurate in prealabil, 166 de societati agricole viabile (de dimensiuni mici si mijlocii) au fost privatizate in anul 2000, capitalul social vandut insumand peste 262 miliarde lei.

In sectorul bancar restructurarea a continuat la Banca Comerciala romana si la Banca agricola, pregatirea acestora pentru privatizare fiind principalul obiectiv al programelor aplicate; la sfarsitul anului, negocierile pentru privatizarea Bancii Agicole se aflau intr-un stadiu avansat, urmand a se finaliza la inceputul anului 2001. in perioada de referinta, in atentia autoritatilor s-a aflat, de asemenea, aducerea cooperativelor de credit sub reglementarea si supravegherea bancii centrale.

Procesul de restructurare a avut loc si in domeniul serviciilor sociale in cadrul carora se distinge sectorul public de ocrotire a sanatatii si invatamantului; reforma asigurarilor de sanatate a fost practic, incheiata, iar domeniul asigurarilor sociale, intrarea in vigoare a noului sistem a ramas conditionata doar de data de aplicare a noii legi a pensiilor, stabisita pentru primavara anului 2001.

In ceea ce priveste privatizarea, autoritatile au avut in atentie in special industria, care continua sa fie singura ramura a economiei dominata de proprietatea de stat, progresele au fost inregistrate si in comert (289 de societati privatizate), in sectorul de transport si depozitare (150 de socitati privatizate) si constructii )113 societati). Pe ansamblu economiei in anul 2000 au fost privatizate 1341 intreprinderi din portofoliu FPS, capitalul social vandut fiind de peste 6.289 miliarde de lei.

In majoritatea privatizarilor finalizate in anul 2000 a fost implicat capital romanesc; investitorii straini au fost interesati de 38 intreprinderi, in mare parte societati industriale mijlocii si mari, capitalul social cumparat de acestia insumand 1.623 miliarde lei; pe tari de provenienta, cele mai mari achizitii au fost facute de catre investitorii din Olanda (aproape 643 miliarde lei), SUA (aproape 329 miliarde lei) si Norvegia (aproape 136 miliarde lei).

Metoda cea mai utilizata pentru privatizarea societatilor mici si mijlocii a fost in anul 2000 licitatia; in cazul intrprinderilor mari au predominat negocierile, adesea fiind folosite si transferurile de proprietate realizate prin BVB si RASDAQ.

La sfarsitul anului 2000 in portofoliu FPS (format din societati comerciale neprivatizate, precum si din participatiile statului la unitati privatizate) se aflau 8476 societati comerciale cu un capital social de 8280 miliarde lei, privatizat in proportie de 64,3 la suta; din acestea, pentru 1.444 societati comerciale, cu un capital gestionat de aproape 30 mii miliarde lei, statul detinea pozitia de actionar majoritar.

Privatizarea regiilor autonome si a companiilor nationale aflate in patrimoniu ministerelor, in mojoritate intreprinderi cu pozitie monopolista pe piata, implica procese pregatitoare complexe si de mai lunga durata.

Restructurarea si privatizarea intreprinderilor aflate in patrimoniu statului s-au numarat printre prioritatile programului economic pentru anul 2001. S-a actionat atat in societatile cu capital social gestionat de Autoritatea pentru Privatizarea si Administrarea Participatiilor Statului, cat si in acea parte a patrimoniului public admistrat de ministerele economice (ministerele industriilor, finantelor, transporturilor, agriculturii si alimentatiei etc.).

Atentia autoritatilor indeosebi asupra relizarii obiectivelor incluse in trei mari programe de restructurare-privatizare elaborate cu asistenta organismelor internationale.

Programul PSAL I, negociat de Guvernul Romaniei cu Banca Mondiala in iunie 1999, cuprinde patru directii de actiune in vederea accelerarii procesului de restructurare si privatizare: restructurarea sectorului bancar (ajunsa practic in faza finala, o data cu privatizarea Bancii Agricole si cu stadiul avansat de pregatire pentru privatizare in care se gaseste Banca comerciala Romana); privatizarea societatilor comerciale cu capital majoritar de stat; imbunatatirea mediului de afaceri; atenuarea costurilor sociale ale reformei. Programul vizeaza 62 de societati comerciale industriale (in majoritate intreprinderi constructoare de masini, utilaje si echipamente), care au ajuns deja in faze avansate de restrtucturare si pregatire, in unele cazuri privatizarea fiind chiar realizata.

Programul PSAl II, negociat in anul 2001 cu reprezentantii Bancii Mondiale si conceput ca un program de accelerare a restructurarii, include pe langa detalii privind finantarea proiectelor incluse in PSAL I si o noua componenta, respectiv un nou lot de 10 societati comerciale care urmeaza sa fie restructurate cu asistenta unor firme de consultanta specializate, precum si un grup de alte 10 societati a caror privatizare se va realiza cu nasistenta din partea unor banci internationale de investitii. Pana la sfarsitul anului 2001, primele etape ale programului au fost deja parcurse (definitivarea listei intreprinderilor, elaborarea documentatiei de porezentare pentru fiecare dintre societatile nominalizate, preselectia consultantilor, intocmirea documentatiei de licitatie).

Programul RICOP de rstructurare a intreprinderilor si reconversie profesionala, finantat de Comisia Europeana, are ca obiective diminuarea consecintelor rezulate din aplicarea masurilor de disponibilizare a personalului excedentar si promovarea initiativelor de ocupare a fortei de munca, dar si incurajarea activitatilor economice care conduc la creare de noi locuri de munca. Pentru fiecare din cele 60 de societati incluse in programul RICOP au fost elaborate programe punctuale de restructurare, aflate in diferite stadii de implementare.

Procesul de restructurare a continuat si in domeniul serviciilor publice in cadrul carora s-au dsitins reforma armatei (care are drept obiectiv principal aducerea sectorului de aparare la standardele care sa permita romaniei integrarea in structurile NATO), cea din administratie (materializata in masuri de descentarlizare si eficientizare a serviciilor administratiei publice) si cea din invatamant; in domeniul asigurarilor sociale, reforma a fost in buna parte incheiata o data cu intrarea in vigoare a noii legi a pensiilor la 1 aprilie 2001.

Punerea in preactica a masurilor cuprinse in programele de restructurare a fucut posibila privatizarea a 127 de societati comerciale si a creat premise pentru reducerea in viitor a stocului de arierate si a pierderilor (numai SIDEX Galati, cea mai mare societate din Romania, privatizata in anul 2001, inregistrase la sfarsitul anului 2000 o pierdere de peste 5.694 miliarde lei, reprezentand peste 88 la suta din totalul pierderilor societatilor neprofitabile aflsate in restructurare); actiunea a dus la disponibilizarea a circa 34.500 salariati.

Cea mai mare parte a capitalului vandut (98 la suta) este concentrata in 19 societati comerciale mari, constituind patrimoniul a 108 intreprinderi mici si mijlocii. Rezultatele inregistrate in anul 2001 pe linia privatizarii au fost modeste, incasarile obtinute din privatizarile APAPS (456 miliarde lei) fiind inferioare realizarilor anului anterior, desi Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului a vandut in anul 2001 circa 33 la suta din capitalul social aflat in portofoliul sau la inceputul anului, reprezentand aproape 9.823 miliarde lei.

In cazul societatilor mari, transferul de proprietate s-a facut prin negocieri directe, capiatlul social astfel vandut insumand aproape 9.672 miliarde lei; in cazul societatilor mici si mijlocii, privatizarea s-a realizat prin metoda licitatiei si pe piata de capital.

Principalele societati comerciale privatizate in perioada alalizata au fost SIDEX Galti, Banca Agricola, Rafo Onesti, Rotec Buzau, Hidromecanica Brasov, Optica timisoara, Argeseana Pitesti, Tehnofrig Cluj-Napoca, Navigatia Fluviala Romana Drobeta-Turnu Severin. De asemenea vu fost aprobate strategiile de privatizare in cazul altor doua mari societati - Banca Comerciala Romana si ALRO Slatina.

De la declansarea privatizarii si pana la sfarsitul anului 2001 statul a vandut 34 la suta din patrimoniul sau prin autoritatea de privatizare (APAPS), prin societati de investitii financiare (SIF) si prin procesul de privatizare in masa; circa 10 procente din patrimoniul statului, reprezentand intreprinderi din portofoliu Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului, programele de restructurare si privatizare sunt in curs de aplicare; pentru restul societitilor comerciale care constituie patrimoniul statului, respectiv regii autonome, societati si companii nationale, in majoritate monopoluri din domeniul utilitatilor publice (energie termica, electricitate, gaze naturale, transfer feroviar), privatizarea implica procese pregatitoare complexe si de lunga durata.