Crestere economica

Continutul cresterii economice; delimitari conceptuale. Factorii si tipurile cresterii economice. Politici de crestere economica

Asigurarea unei cresteri economice stabile reprezinta unul din obiectivele "managementului guvernamental". Conceptual, obiectivul cresterii economice s-a impus ca instrument de analiza in gandirea dupa anii 30.

Acest proces se realizeaza avandu-se in vedere urmatoarele restrictii:

- atingerea unor ritmuri inalte in producerea de bunuri si servicii; realizarea acestui

obiectiv impune combinarea optimala a factorilor de productie;

- evitarea unor fluctuatii excesive in activitatea economica de ansamblu.

Cresterea economica determina dezvoltarea si progresul economic.

Din aceasta perspectiva este interesant de amintit raportul Brundland intitulat "Viitorul nostru comun" prezentat la Rio de Janeiro in iunie 1992 la Conferinta Natiunilor Unite care lanseaza acest conceptul de dezvoltare economico-sociala durabila.

Realizarea obiectivelor derivate din aceasta finalitate dezirabila este subordonata realizarii compatibilitatii a patru sisteme : economic, uman, ambiental si tehnologic.

Reproducerea pe un plan superior a capacitatilor de munca a generatiilor de maine, este conditionata de emergenta eficienta a acestor sisteme, fapt care in opinia autorilor raportului va conduce la o dezvoltare solida a "capitalului uman" sistemul cu rol central in cadrul interactiunii celor patru sisteme mai inainte aratate. Saracia de exemplu este considerata de specialisti un mod de viata cu impact defavorabil asupra posibilitatilor populatiei de utilizare eficienta a resurselor economice si noneconomice.

Din punctul de vedere al resurselor cresterea economica poate fi:

a) Crestere economica potentiala;

Crestere economica actuala.

Graficul de mai jos reda sintetic cele doua tipuri de crestere:

a - crestere potentiala

b - crestere actuala (reala)

Analiza graficului de mai sus ne permite formularea urmatoarelor observatii:

productia actuala (reala) nu poate depasi productia potentiala; limita productiei reale este

productia potentiala;

cresterea actuala (reala) nu este limitata in mod absolut; daca productia potentiala se situeaza

la un nivel superior se creaza premise pentru o noua crestere actuala (reala) aspect redat in

graficul urmator:

un management guvernamental va urmari promovarea unor politici diferentiate care sa vizeze realizarea uneia sau ambelor tipuri de crestere.

In vederea realizarii obiectivului cresterii economice (potentiale sau actuale) se analizeaza evolutia factorilor care o determina (vezi tabelul de mai jos) :

Vom analiza pe rand aceste grupe de factori:

a) Daca se doreste cresterea cererii potentiale atunci ei vor urmari una din cele doua grupe de factori:

a₁) Sporirea resurselor disponibile de capital, munca si naturale.

In cadrul acestei categorii vom studia pe rand cele trei categorii de factori de productie.

Cresterea resurselor de capital este urmarita prin dezvoltarea stocului de capital.

Analiza evolutiei stocului de capital presupune :

- urmarirea procesului de uzura a capitalului fix, deci a tendintelor de diminuare ale stocului;

- inlocuirea partii uzate, innoirea si sporirea costului de capital prin investitii noi.

Asadar una conditiile sporirii produsului national o reprezinta sporirea stocului de capital pe calea investitiilor.

Deci:

DK- sporul de capital

I-investitiile

Problema care se pune este cu cat va spori produsul national daca creste stocul de capital.

Procedand astfel introducem notiunea de eficienta marginala a capitalului (Emk):

unde:

DY- sporul produsului national:

celelalte notatii fiind cunoscute.

Eficienta marginala a capitalului reprezinta sporul produsului national obtinut ca urmare a sporirii cu o unitate suplimentara (aditionala) a capitalului utilizat pentru realizarea sa, ca urmare a investitiilor.

In acelasi timp trebuie tinut cont de faptul ca din produsul national trebuie alocata o parte pentru investitii; deci vom introduce notiunea de rata a investitiilor (i):

Rata investitiilor va fi:

unde:

Y- produs national.

Deci: dar unde Rcp - rata cererii potentiale

Deci: unde:

Sa luam pentru aprofundare urmatoarea situatie:

Prin realizarea unei rate a investitiilor de i=20% se obtine un spor de capital DK=100 milioane u.m. care la randul sau permite obtinerea unui spor al produsului national de DY=25 milioane. Sa se determine eficienta marginala a capitalului si rata cresterii potentiale:

Rezolvare:

Eficienta marginala a capitalului in acest caz este de:

Rata cererii potentiale va fi:

deci o crestere economica de 5%

Cele aratate pana in prezent ne conduc la concluzia ca pentru a realiza un start al cresterii economice se impune sporirea volumului de investitii prin renuntarea la o parte a consumului actual.

Cresterea resurselor de munca se poate realiza prin:

- investitia in capitalul uman;

- cresterea populatiei ocupate.

Ce include aceasta investitie:

- cheltuieli pentru educatie;

- cheltuieli cu cautarea unui loc de munca;

- eforturile facute atat inainte cat si dupa intrarea in sistemul de invatamant si in continuare,

De regula eficienta investitiei in capitalul uman este abordata in termenii consacrati de tip cost-beneficiu.

Cresterea populatiei ocupate inseamna in acelasi timp cresterea volumului de munca. Aceasta dimensiune depinde foarte mult de productivitatea marginala a muncii care este data de relatia:

unde:

WmargL - productivitatea muncii;

DY- sporul de venit national;

DLocup- sporul populatiei ocupate.

Relatia exprimata anterior trebuie vazuta sub trei aspecte:

- daca DY>DLocup avem o situatie de natura pozitiva cu implicatii asupra maximizarii

satisfactiei tuturor agentilor economici aflati pe aceea piata;

- daca DY> DLtot.(populatia totala) este o situatie avantajoasa; aceasta analiza este

deosebit de importanta pentru tarile care au o populatie numeroasa dar crestere

economica redusa ceea ce evident conduce la scaderea produsului national pe locuitor.

- daca productivitatea marginala creste mai repede decat cea medie avem o situatie

pozitiva asupra cresterii produsului national reflectat in cresterea produsului national.

Daca analizam corelatia dintre capital si resursele de munca constatam ca lipsa resurselor financiare in conditiile existentei resurselor de munca duce la o stagnare a cresterii economice. Este de fapt o situatie de randament descrescand.

Cresterea resurselor naturale si mai ales a resurselor primare care sunt limitate constituie un alt factor al cresterii economice.
             Pe masura sporirii ritmului lor de folosire si atingerea punctului maxim de exploatare cresterea lor inceteaza. De exemplu extractia de petrol din Romania a avut un varf maxim de 13-14 milioane de tone si s-a stabilizat sub 10 milioane tone. Este tot o situatie de randament descrescand determinata de o exploatare irationala a acestora.

Problema efectului pe care sporirea resurselor o are asupra cresterii economice este caracteristica pentru o crestere economica extensiva.

a₂) Cresterea eficientei utilizarii acestor resurse se realizeaza prin;

- perfectionarea tehnologiilor;

- perfectionarea pregatirii profesionale;

- perfectionarea managementului proceselor economice.

Perfectionarea tehnologiilor trebuie realizata prin corelare cu cercetarea stiintifica, proces care in literatura de specialitate este cunoscuta sub numele de "revolutie industriala". Noile tehnologii fac ca eficienta marginala a capitalului sa creasca determinand astfel un spor al produsului national si implicit o crestere economica.

Perfectionarea pregatirii profesionale duce la cresterea productivitatii marginale si in acest mod la contracararea efectelor legii randamentului descrescand.

Perfectionarea managementului proceselor economice se impune ca o necesitate din cel putin doua perspective:

- existenta unor procese de productie din ce in ce mai complexe;

- problematica marketingului devine din ce in ce mai acuta in conditiile accentuarii concurentei .

Cel trei cai trebuiesc aplicate simultan si ele vor determina o crestere economica intensiva.

b) Daca se urmareste realizarea unei cresteri economice actuale (reale) atunci in analiza factorilor economici implicati se va avea in vedere orizontul de timp; astfel:

b₁) Pe termen scurt cererea agregata se constituie in principalul factor al cresterii economice.

In acest mod se reduce partea din capacitatea de productie nefolosita si creste ocuparea fortei de munca; invers o reducere a cererii agregate duce la cresterea stocurilor nevandabile.

Cererea agregata este data de relatia:

unde:

CA- cererea agregata;

C_p- consumul personal;

C_G - consumul guvernamental;

Inv- investitii;

Exp- export;

Imp - import.

b₂) Pe termen lung principalul factor al cresterii economice il reprezinta cresterea economica potentiala care are ca efect cresterea ofertei agregate.

Pentru a realiza obiectivele cresterii economice, autoritatile publice pot aplica doua tipuri de politici de crestere:

Masurarea rezultatelor economice. Sistemul conturilor nationale. Deflatorul

Gradul de realizare al obiectivelor cresterii economice analizate cantitativ si calitativ in subcapitolul anterior se apreciaza cu ajutorul indicatorilor economici de rezultate.

Masurarea din punct de vedere economic, a rezultatelor macroeconomice se intemeiaza pe filozofii diferite specifice tarilor cu economie de comanda respectiv celor cu economie de piata.

In tarile cu economie de comanda, al caror areal s-a restrans considerabil, masurarea rezultatelor macroeconomice se intemeiaza pe teoria muncii productive.

In raport cu aceasta teorie, se distinge sistemul productiei materiale (S.P.M.). care mai este cunoscut si sub numele de sistemul de balante al economiei naturale si cuprinde patru balante principale:

- balanta materiala (balanta productiei, consumului si acumularii produsului social);

balanta financiara a reproductiei (balanta productiei, repartitiei si folosirii venitului national);

balanta fortei de munca;

balanta avutiei nationale.

Pe baza informatiilor furnizate de principalele balante ale S.P.M. se calculeaza urmatorii indicatori sintetici: produsul social total (P.S.T); produsul social final (P.S. F.); venitul national.

Produsul social total (P.S.T.) reprezinta valoarea bunurilor si serviciilor materiale produse in cadrul ramurilor productiei materiale.

Produsul social final (P.S.F.) reprezinta totalitatea bunurilor produse si ajunse in decursul perioadei de calcul in ultimul stadiu al circuitului economic.

Venitul national (V.N.) reprezinta valoarea nou creata in productia bunurilor materiale destinate satisfacerii nevoilor de consum si dezvoltare.

Datorita faptului ca acest sistem este deja revolut, nu vom insista asupra problematicii acestuia.

In tarile cu economie de piata, masurarea rezultatelor economice se bazeaza pe teoria factorilor de productie. Aceasta teorie a fost fundamentata de economistul francez Jean Bertrand Say si postuleaza faptul ca in procesul repartitiei fiecare factor de productie este recompensat in raport cu aportul nemijlocit la desfasurarea proceselor de productie si anume: munca este recompensata cu salariul, capitalul cu profitul, natura cu renta. In epoca moderna acestor factori li sau adaugat si neofactorii de productie pe care I-am studiat anterior. In raport cu aceasta teorie se distinge sistemul conturilor nationale (S.C.N.).

Pe baza informatiilor furnizate de principalele balante ale S.C.N. se calculeaza doua grupe de indicatori sintetici care sintetizati in urmatorul tabel:

Prezentam in continuare modul de calcul ale indicatorilor sintetici din sistemul conturilor nationale:

Valoarea produsului intern brut (PIB)

unde:

PGB- produsul global brut care reprezinta valoarea bunurilor si serviciilor create de agentii economici rezidenti intr-un an de zile;

C_I- consumul intermediar care reprezinta valoarea bunurilor si serviciilor folosite in obtinerea celor dintai.

C_p - consum privat;

C_G - consum guvernamental (public);

IB - investitii brute formate la randul lor din:

IN- investitii nete;

CCF- consumul capitalului fix (amortizarea);

E_{n -} diferenta dintre export si import.

Sa rezolvam urmatoarele situatii:

1. Se cunosc urmatoarele date: cheltuieli pentru consumul de bunuri si servicii C_p =36.000 u.m.; investitii nete IN=19500 u.m.; cheltuieli guvernamentale=1.000 u.m; consumul de capital fix C.C.F.=500 u.m.; export E=6.000 u.m.; import I=5.500 u.m.

Rezolvare:

2.La nivel economie nationala: salariile : 40.000 u.m.; profiturile 60.000 u.m; amortizarile 40.000 u.m.; cheltuielile cu materii prime 100.000 u.m. Sa se determine produsul global brut si produsul intern brut.

Rezolvare:

a) Valoarea produsului global brut se mai poate scrie sub urmatoarea forma:

unde:

Deci valoarea produsului global brut va fi de:

Observatie:

Produsul global brut reprezinta de fapt un venit agreat obtinut de agentii economici.

b)Valoarea produsului intern se poate scrie sub urmatoarea forma:

Se constata ca valoarea consumului intermediar este de fapt valoarea agregata a consumurilor de materii prime la nivel macroeconomic necesar realizarii produsului intern brut.

Valoarea produsului national brut (PNB):

       unde:

SVS- sold al veniturilor din strainatate = valoarea produsului realizat de agentii economici nationali din strainatate - valoarea castigului realizat de agentii straini in tara de referinta.

Sa analizam urmatoarea situatie:

3. Produsul global brut P.G.B.=10.000 u.m. ; cheltuieli agregate cu materii prime C_i=4.500 u.m.; valoare agregata a produsului agentilor nationali in strainatate=1.500 u.m; valoare agregata a produsului agentilor straini rezidenti in tara de referinta=3500 u.m. Sa se determine valoarea produsului national brut.

Rezolvare:

a)Valoarea produsului intern brut va fi de :

a)     Valoarea produsului national brut va fi de:

unde soldul veniturilor din strainatate este de:

SVS=1.500-3500=2.000 u.m.

Observatii:

- Intre produsul national brut si produsul intern brut se manifesta o serie de corelatii; intr-o tara mai putin dezvoltata economic, PNB<PIB; invers intr-o tara dezvoltata PNB>PIB, relatia de legatura fiind data de soldul veniturilor din strainatate.

- In literatura de specialitate se apreciaza ca folosirea PNB-ului in aprecierea activitatii economice are unele limite determinate de excluderea din sfera sa de cuprindere a unor activitati cum ar fi cele casnice care in ultima vreme cunosc o tendinta de crestere; de asemenea nu se iau in considerare cheltuielile cu protectia mediului ambiant; in plus economia subterana afecteaza valoarea acestui indicator.

Valoarea produsului intern net (PIN):

unde:

notatiile sunt cunoscute.

Sa luam urmatoarea situatie:

4. Consumul final=15.000 u.m; consumul intermediar=7.000 u.m.; Consumul capitalului fix CCF=4000 u.m. Sa se determine valoarea produsului intern net.

Rezolvare:

Consumul final reprezinta de fapt valoarea produsului intern brut. In aceasta situatie valoarea produsului intern net va fi:

5. Sa reluam situatia 2 si sa calculam produsul intern net.

In exemplul nostru, salariile si profitul sunt consumuri finale. Valoarea produsului net national (PNN):

Daca exprimam produsul national net in preturi ale factorilor de productie (Pfp)- preturi pe care le platesc consumatorii intermediari; atunci:

unde: VN-venitul national - suma veniturilor nationale ale agentilor economici intr-un an de zile.

Daca exprimam produsul national net preturi curente ale pietei-preturi pe care le platesc consumatorii finali care cuprind preturile factorilor de productie si impozitele indirecte (de exemplu taxa pe valoare adaugata) atunci:

Venitul national mai poate fi determinat si prin relatia:

unde :

PNBpp - produsul national brut exprimat in preturi ale pietei;

Sexpl - subventii de exploatare.

6. Sa luam urmatoarea situatie:

Produsul national brut Exprimat in preturi ale pietei) este PNB_pp=10.000 u.m.; consumul

capitalului fix CCF=500 u.m.; impozite indirecte=250 u.m. Sa se determine venitul national.

Rezolvare:

a)     Determinam produsul national brut exprimat in preturi ale pietei:

PNN_pp=PNB_pp-CCF=10.000-500=9.500u.m.

b) Pe aceasta baza, determinam venitul national:

VN=PNN_pp-impozite indirecte=9.500-250=9.250 u.m.

Observatie:

Venitul national reprezinta o marime agregata care sta la baza analizelor proceselor macroeconomice. Vom relua problematica sa in cadrul subcapitolului urmator cand vom analiza procesul repartitiei sale pe cele doua componente: consumul si investitiile.

Indicatorii prezentati anterior se pot exprima in termeni nominali si reali

Marimea indicatorilor in termeni reali este cea exprimata in preturi curente de piata. Marimea lor in termeni reali semnifica marimea pe care ar fi avut-o acestia daca nu s-ar fi modificat preturile comparativ cu anul de referinta. Aceste determinari permit analize comparative.

Raportul dintre indicatori exprimati in termeni nominali si reali este denumit deflator.

El exprima schimbarea medie a preturilor bunurilor si serviciilor intr-un an si se utilizeaza pentru a determina modificarile reale in productie.

Deci produsul intern brut sau produsul national brut in termeni reali poate fi determinat cu relatiile:

Repartizarea fluxurilor agregate ale venitului, consumului si investitiilor - conditie a reluarii cresterii economice

Asa dupa cum s-a vazut venitul la nivel macroeconomic este o marime ce sta la baza analizei proceselor macroeconomice, a dinamicii si structurii acesteia.

Rezultatele economice obtinute in urma cresterii economice, sunt supuse procesului de repartitie. In urma acestui proces veniturile obtinute de agentii economici sunt destinate consumului si economiilor. Deci venitul (V) se imparte pe cele doua componente : consum (C ) si economii (S).

Exprimate intr-o forma sintetica componentele aratate mai sus sunt date de relatia:

Vom analiza in continuare cele doua componente.

Consumul

Consumul constituie ultimul act al activitatii economice, o parte din veniturile obtinute fiind destinate cumpararii de bunuri de consum si achizitionare de servicii;

Consumul imbraca mai multe forme:

a) Dupa subiectul consumului aceste se imparte in:

- consum privat care priveste un menaj sau o asociatie;

- consum public care se refera la stat si institutiile sale.

b) Dupa obiectul consumului acesta se imparte in:

- consum material (consum de bunuri);

- consum nematerial (consum de servicii).

c) Dupa modul de procurare al bunurilor distingem:

- consum de marfuri;

- autoconsum.

d)     Dupa durata consumului propriu-zis:

- bunuri de folosinta curenta care isi pierd utilitatea in cadrul unui singur proces;

- bunuri de folosinta indelungata care se uzeaza treptat in decursul unei perioade mai mare.

Nivelul mediu al consumului de bunuri si servicii se exprima prin "consumul pe locuitor"; acest indicator se calculeaza raportand la numarul de locuitori ai unor tari :

- consumul total;

- consumul pe grupe de si produse principale;

Calculul acestui indicator permite:

- evaluarea capacitatii pietei de a satisface cerintele de consum ale menajelor;

- modificarile structurale care survin in cadrul acestui consum.

Evolutia consumului este apreciata pe baza bugetelor de familie constatandu-se urmatoarele tendinte:

- scaderea ponderii cheltuielilor pentru alimente; aceasta situatie apare pe fondul diversificarii structurii, imbunatatirii calitatii si sporirii consumului de alimente cu valoare nutritiva ridicata;

- mentinerea relativ constanta a cheltuielilor pentru imbracaminte si confort personal;

- cresterea cheltuielilor pentru servicii, mai ales a celor legate de ridicarea nivelului de cultura si civilizatie.

Relatia dintre consum si venit este surprinsa de urmatorii indicatori:

Rata consumului (c) care reprezinta raportul procentual dintre consum si venit si este dat de relatia:

in aceasta situatie:

Inclinatia marginala catre consum (c reprezinta sporul de consum obtinut (DC)prin realizarea unei unitati aditionale de venit ((DV) si este dat de relatia:

Sa luam un exemplu:

Venitul obtinut este V=10000 u.m. si se imparte pe cele doua componente: consumul C=7000 u.m. , economii S=3000 u.m. Din investirea economiilor in activitati economice se obtine un spor al venitului national DV=4000 u.m. care se imparte in spor de consum DC=3000 u.m. si DS=1000 u.m.

Rezolvare:

Rata consumului va fi:

Deci din 100 de u.m. venit se aloca pentru consum 70 u.m.

Inclinatia marginala catre consum va fi:

Deci dintr-un spor de venit de 1u.m, 0,75 u.m. sunt alocate pentru sporirea consumului.

Cele aratate mai inainte ne permit formularea urmatoarelor observatii:

- cu cat rata consumului creste , in conditiile mentinerii constante a venitului cu atat este mai mica partea destinata economiilor; pentru a creste consumul fara a diminua economiile este nevoie ca sporul venitului sa fie mai mare decat sporul consumului;

- marimea inclinatiei marginale a consumului orienteaza agentii economici asupra modului de repartizare ulterioara a sporului de venit intre consum si economii care vor constitui dupa cum vom vedea surse de investitii;

- pentru autoritatile publice problema consumului este deosebit de importanta; acesta trebuie astfel determinat incat sa asigure nevoile societatii si in acelasi timp sa nu greveze asupra unei cresteri economice sanatoase.

Marimea cheltuielilor destinate consumului, depinde de o serie de factori obiectivi si subiectivi.

Printre factorii obiectivi se numara:

- nivelul salariului, al venitului in general;

- previzionarile privind evolutia cheltuielilor in viitor determinata de modificarile in puterea de cumparare a banilor sau unele riscuri;

- politica fiscala care sa puna accent pe surse proprii sau pe imprumuturi;

Printre factorii subiectivi se numara:

- prevederea de a avea rezerve pentru situatii neprevazute;

- asigurarea conditiilor pentru batranete;

- intretinerea altor persoane ;

- dorinta de a beneficia de dobanzi si alte sporuri in vederea initierii unor proiecte de afaceri viitoare;

- a lasa avere mostenitorilor;

- placerea de a face avere;

-dorinta de a majora treptat cheltuielile pentru consum.

Economiile

Marimea economiilor (exprimata in valoare absoluta) depinde de:

- marimea venitului ;

- cota de venit care se aloca pentru economii.

Relatia dintre economii si venit este surprinsa cu ajutorul urmatorilor indicatori:

Rata economiilor (E ) este o marime relativa care se calculeaza ca raport procentual intre valoarea absoluta a economiilor (E) si valoarea absoluta a veniturilor (V) pentru un orizont de timp dat:

        

Daca vom evidentia evolutia in timp a ratei economiilor atunci ;

             

unde:

I_E , I_E, I_V; indici ai ratei economiilor, economiilor respectiv ai venitului.

Inclinatia marginala catre economii ( s) reprezinta sporul de economii (DE) obtinut prin realizarea unei unitati aditionale de venitul (DV) si este dat de relatia urmatoare:

Inclinatia marginala catre economii ne arata cu cat sporesc economiile la cresterea cu o unitate aditionala venitului.

De regula cresterea economiilor devanseaza cresterea venitului adica:

DS>DV

Vom relua aplicatia anterioara si vom determina indicatorii care caracterizeaza economiile:

Rata economiilor va fi:

Deci din 100 u.m. venit se aloca pentru economii 30 u.m.

Inclinatia marginala catre economii va fi:

Deci dintr-un spor de venit de 1 u.m. se aloca pentru sporirea economiilor 0,25 u.m.

Economiile se concretizeaza in cea mai mare parte in plasamente prin investitii.

Investitiile reprezinta aceea parte a economiilor care sunt destinate:

sporirii dimensiunilor capitalului fix si circulant (stocurile); aceasta parte din venit destinata investitiilor poarta numele de investitie neta (I_N); ea asigura formarea neta a capitalului si se identifica cu economiile fiind data de relatia:

- asigurarii refacerii si inlocuirii capitalului fix uzat; aceasta parte destinata investitiilor poarta

numele de investitie bruta (I_B); ea asigura formarea bruta a capitalului si este compusa din investitie neta (I_N) si amortizare (C.C.F.) conform relatiei:

Economiile se transforma de regula in investitii. Din aceasta perspectiva, cererea de investitii este determinata de o serie de motivatii:

1.Corelatia dintre eficienta marginala a capitalului si rata dobanzii. Astfel dimensiunile investitiilor vor creste pana in punctul in care eficienta marginala a capitalului (E_mk) este aproximativ egala cu rata dobanzii. Deci:

Pentru facilitarea intelegerii sa reluam aplicatia de la subcapitolul 14.3 din perspectiva relatiei eficienta marginale a capitalului - rata dobanzii:

Prin realizarea unei rate a investitiilor de i=20% se obtine un spor de capital DK=100 milioane u.m. care la randul sau permite obtinerea unui spor al produsului national de DY=25 milioane. Sa se determine rata cresterii potentiale; rata dobanzii pe piata fiind de 30%. 

Rezolvare:

Eficienta marginala a capitalului in acest caz este de:

Rata cererii potentiale ar fi in situatia in care se face abstractie de rata dobanzii :

deci o crestere economica de 5%

In realitate rata dobanzii de 30% superioara eficientei marginale previzionate a capitalului determina reducerea apetitului investitional.

S-ar impune in acest caz o rata a investitiilor de cel putin i=30% care sa permita in ipoteza cea mai pesimista o egalizare a eficientei marginale a capitalului la toate bunurile investitionale cu rata dobanzii pe piata.

2. Riscurile asumate de intreprinzator si creditor; primul isi asuma riscuri deoarece nu poate estima cu un grad suficient de certitudine profitul pe care-l asteapta de la respectiva investitie; al doilea isi asuma riscuri decurgand din perspectiva sumbra ca intreprinzatorul care nu si-a realizat profitul scontat sa nu poata restitui la termen imprumutul.

3.Raportul dintre rezultatele obtinute dintr-o activitate economica prin utilizarea cu eficienta a capitalului si cele obtinute din tranzactiile pe piata bursiera; cresterea randamentului previzionat al bunului capital incita la investitii suplimentare dar speculatiile de la bursele de valori pot reduce motivatia pentru investitii.

4.Fluctuatiile profitului la investitiile existente influenteaza de asemenea procesul investitional. Aceasta situatie poate fi determinata de evolutiile cererii si ofertei pe diferite piete.

5.Politicile economice practicate de autoritatile publice pot de asemenea influenta cererea de investitii. In cadrul acestor politici un mare rol au strategiile sectoriale privind volumul si orientarea cheltuielilor publice si a subventiilor.

6.Conjunctura economica nationala si internationala; fluctuatiile economice caracterizate prin recesiune sau stagnare pot frana apetitul pentru investitii; in aceasta situatie insusi statul intervine prin politici in scopul chiar al descurajarii investitiilor pentru rezolvarea fenomenelor negative pentru a putea asigura un nou cadru de stimulare a investitiilor; pe plan international se impune chiar interventia unor organisme din cadrul organizatiilor internationale create de diferite state in acest scop.

Luarea unei decizii de investitii de catre diferiti agenti economici se fundamenteaza pe o serie de indicatori economici din care cei mai relevanti sunt urmatorii:

Rata rentabilitatii investitiilor se determina pe baza principiului actualizarii si al dobanzii compuse:

In situatia actualizarii acest indicator se calculeaza pe baza urmatoarei relatii:

unde:

S_n- suma care se poate obtine peste dupa n ani;

S₀ - suma plasata in perioada curenta, cu dobanda compusa (d

Sa rezolvam urmatoarea aplicatie:

Se fac investitii in valoare de S₀=1500 u.m. in capital fix a carei eficienta se apreciaza a fi de 5% lunar. In aceasta situatie se poate estima obtinerea urmatoarelor incasari:

      

Bilantul investitiilor este un indicator care permite aprecierea faptului ca o investitie facuta genereaza profituri care vor acoperi intr-o perioada de timp "n" costurile cu investitiile.

unde:

I- investitiile facute cu achizitionare factorilor de productie;

pr₁.pr_n -profituri obtinute

e- rata eficientei.

Sa consideram ca pe baza unui credit se realizeaza o investitie in valoare de 2500 u.m. care va determina o rata a eficientei economice a activitatii respective de 20% anual generand profituri de circa 1000 de u.m. anual.

Termenul de rambursare al creditului facut pentru a realiza investitia respectiva este de 3 ani.

Introducand datele in relatia de mai sus rezulta ca:

Comparand investitia facuta cu rezultatele estimate a se obtine rezulta ca activitatea este rentabila iar creditul poate fi rambursat la termen.

Proportia dintre cheltuielile de consum si cele de investitii. Multiplicatorul si acceleratorul

Analiza componentelor sporului de venit (sporul de consum si sporul de economii) ne deschide posibilitatea studierii proportiilor dintre cele doua componente. Aceasta ne permite introducerea a doua notiuni: multiplicatorul investitiilor si acceleratorul.

Multiplicatorul investitiilor surprinde relatia dintre investitii si venit.

Din aplicatiile anterioare a rezultat ca: sporul de venit DV=4000 u.m. ; sporul de consum este de DC=3000 u.m. ; sporul economiilor este de DS= 1000 u.m. Sporul economiilor se transforma in investitii care in conditiile realizarii unei activitati eficiente va determina sporirea de K ori a acestora determinand realizarea unui nou spor al profitului.

Relatia dintre investitii si venit este reliefata de multiplicatorul investitiilor (K):

de unde:

Presupunand ca investitiile cresc de 2 ori sporul venitului va fi:

Multiplicatorul investitiilor (K) evidentiaza de cate ori sporeste venitul national (DV)

in raport cu o unitate aditionala de investitii (DI).

Principiul multiplicatorului a fost formulat de R.F.Kahn si utilizat de catre J.M.Keynes in legatura cu examinarea inclinatiei fata de consum respectiv fata de economii.

Daca:

si impartim termenii cu rezulta ca:

de unde adica suma celor doua inclinatii marginale (spre consum respectiv spre economii) este egala cu 1.

Multiplicatorul investitiilor exprimat in functie de aceste marimi va fi:

unde am considerat ca si deci

Impartind ambii membrii ai expresiei multiplicatorului cu rezulta ca :

Relatia mai inainte permite formularea urmatoarelor observatii:

- multiplicatorul investitiilor permite caracterizarea relatiei venit -investitii determinata de inclinatia marginala spre economii sau consum; daca inclinatia spre consum scade creste inclinatia catre economii conducand la scaderea multiplicatorului investitiilor ceea ce determina firesc scaderea sporului de venit; invers daca inclinatia catre consum creste scade inclinatia catre economii ceea ce va conduce la cresterea sporului de venit.;

- acest comportament este firesc deoarece cresterea consumului se concretizeaza in cresterea cererii care la randul sau genereaza cresterea ofertei de bunuri si servicii si deci a investitiilor conducand firesc la realizarea sporului de venit.

In Romania se prefigureaza pana in prezent doua forme de investitii potential viabile:

a)Investitiile directe care reprezinta participarea la constituirea sau extinderea unei intreprinderi in oricare din formele juridice prevazute de lege, cu exceptia investitiilor de portofoliu precum si infiintarea sau extinderea in Romania a unor sucursale de catre o societate comerciala straina prin aport financiar, in natura sau participarea la cresterea activelor unei intreprinderi prin orice mod legal de finantare.

b) Finantarile externe oficiale din partea Bancii Mondiale si a afiliatelor sale ( a se vedea capitolul "Piata monetara".)

Specialistii sunt unanimi in aprecierea ca investitiile au un puternic efect de antrenare in intreaga economie fiind factorul principal al cresterii si dezvoltarii economice; astfel prin sporirea investitiilor se asigura: crearea de noi locuri de munca; inlocuirea si modernizarea tehnicii si tehnologiilor; cresterea ofertei de bunuri si servicii intr-o gama diversificata si de calitate ridicata; imbunatatirea conditiilor de viata.

In procesul luarii deciziilor privind proportia dintre consum si investitii se are in vedere nu numai

influentele exercitate de investitii asupra venitului si consumului ca in cazul multiplicatorului investitiilor ci si influentele exercitate de consum asupra investitiilor.

Acceleratorul surprinde relatia dintre consum si investitii

	unde a - acceleratorul; celelalte variabile fiind cunoscute

El este dat de relatia:

            de unde:

Principiul acceleratorului a fost formulat de catre A. Aftalion (1913) si J.B. Clark (1917) si exprima relatiile de interdependenta dintre cresterea venitului ca urmare a anticiparilor privind cererea agregata si cea a investitiilor nete.

Acceleratorul evidentiaza efectul de amplificare al consumului asupra investitiilor

si actioneaza numai in perioada de expansiune a ciclului economic decenal. In faza de

depresiune, scaderea consumului de bunuri economice franeaza sau chiar stagneaza

procesul investitional mult mai puternic decat in cazul restrangerii preturilor.

Fluctuatiile activitatii economice. Ciclicitatea in activitatea economica - cauza a intreruperii periodice a cresterii economice

S-a constatat in evolutia multor decenii de economie de piata, ca procesul cresterii economice la nivel macroeconomic nu are o evolutie liniara ci una fluctuanta. Cresterea economica este periodic intrerupta de o serie de fluctuatii. Aceste fluctuatii sunt de mai multe tipuri dupa cum ne sugereaza tabelul de mai jos:

In activitatea economica prezinta o importanta deosebita ciclicitatea.

Unitatea de masura a timpului in care se succed ciclurile activitatii economice, segmentele de timp in care se incadreaza dinamica economica reprezinta ciclul economic.

Pe baza datelor statistice acumulate au fost identificate trei tipuri de cicluri economice care se intrepatrund si se interinfluenteaza.

Acestea sunt:

Ciclurile Kondratief (cicluri pe termen lung, seculare);

Ciclurile Juglar (cicluri pe termen mediu, decenale);

Ciclurile Kitchin (cicluri pe termen scurt, conjuncturale).

Le vom analiza pe rand:

Ciclurile pe termen lung, seculare sau Kondratief

Evolutia generala a economiilor (pe baza datelor privitoare la tarile dezvoltate), arata ca fortele productive ale tarilor se desfasoara sub forma unor unde (cicluri) de circa 50-60 de ani. Aceasta perioada este dominata de un anumit aparat de productie format din anumite tehnologii si o forta de munca de o anumita pregatire. Aceste tipuri de cicluri se desfasoara in doua faze:

In faza ascendenta are loc implementarea si functionarea normala a noului aparat de

productie. Procesele economice fundamentate pe acest aparat de productie se desfasoara in

aceasta perioada cu eficienta sporita. In aceasta perioada se constata:

- preponderenta anilor de prosperitate;

- ritmuri relativ inalte de crestere economica;

- ridicarea sustinuta a nivelului de trai;

- mecanismele pietei libere isi manifesta din plin efectele pozitive.

In faza descendenta se manifesta tendinta de scadere a eficientei economice si a ratei

profitului. Aceste semnale arata ca s-a epuizat potentialul aparatului de productie existent. Este momentul cand cercetarea fundamentala si aplicativa, pe baza unor eforturi sporite de

finantare cauta solutii tehnico-economice dinamizatoare. Incepe tranzitia la un nou mod de

productie. In aceasta etapa se intrepatrund in proportii diferite factorii restrictivi si cei

favorizanti ai dezvoltarii.

Specialistii numesc aceste treceri succesive de la o faza la alta si de la un ciclu la altul -valuri, salturi, revolutii industriale, revolutii tehnico-stiintifice. Ele se realizeaza pe un fundal de trend general crescator dupa cum ne sugereaza figura urmatoare

Succesiunea celor doua faze este explicata de economisti in moduri diferite.

prin ciclicitatea perfectionarilor tehnologice profunde; prin atragerea in exploatare a unor noi resurse ca materii prime sau ca surse primare de energie;

prin pregatirea si ducerea razboaielor, prin impartiri si reimpartiri a surselor naturale si resurselor umane;

prin evolutia productiei si a stocului de aur;

prin evolutia productiei agricole.

Ciclurile pe termen mediu, decenale sau Juglar

Caracterizarea acestui ciclu se face de regula prin compararea cresterilor economice reale anuale cu cele potentiale. Asa cum releva evolutiile, cresterea economica reala este fluctuanta in raport atat cu cea potentiala, cat si cu perioadele urmatoare. Aceasta inseamna ca, in anumiti ani, tarile inregistreaza rate relativ inalte de crestere a venitului (produsului national), ca ele parcurg o perioada de prosperitate economica, de afaceri bune. In alti ani, ele cunosc rate mai joase de crestere economica sau chiar scaderi ale venitului national. Desi i se spune decenal, acest ciclu care mai este denumit si ciclu comercial sau al afacerilor se desfasoara intr-un interval de 8-12 ani. Durata unui ciclu, ca si duratele diferitelor lui faze sunt dependente de fazele ciclului economic pe termen lung.

Modelul ideal al ciclului pe termen mediu poate fi analizat prin fazele sale, respectiv prin caracteristicile sale.

Fazele sale poarta diferite denumiri. Astfel:

In literatura anglosaxona fazele ciclului sunt numite astfel: restrangere sau contractie (slowdown, slump); expansiune, criza (peaking).

In gandirea economica de gandire socialista, aceste faze sunt urmatoarele: criza ciclica propriu-zisa; depresiunea; inviorarea; avantul.

D

Economistul italian Franco Poma considera ca cele patru faze ale ciclului decenal sunt: expansiunea; punctul de cotitura superior (criza); depresiunea; punctul de cotitura inferior de reluare a expansiunii; expansiunea.

PIB

Timp

Unde:

A, C-punct de cotitura inferior, de reluare a expansiunii; AB, CD- expansiunea; B, D - punctul de cotitura superior (criza);BC- depresiunea.

Elementele de caracterizare ale acestor faze sunt redate in tabelul urmator:

Trebuie facute urmatoarele observatii:

Fiecare ciclu economic decenal se caracterizeaza printr-o anumita durata si o anumita configuratie a fazelor sale.

Ciclul economic cuprinde doua stari: recesiunea (include criza economica si depresiunea); respectiv boomul (include punctul de cotitura inferior si expansiunea)

Fiecare din aceste stari indeplineste functii specifice; astfel:

recesiunea restabileste anumite echilibre economice, asigura restructurarea si

reinnoirea factorilor de productie ce fundamenteaza viitoarea dezvoltare;

boomul genereaza progresul economic.

Printre explicatiile privind cauzele evolutiei ciclice pe termen mediu se numara urmatoarele:

Crizele economice sunt generate de cauze exogene (oscilatii periodice ale unor fenomene astronomice - cum sunt petele solare (Stanley Jevons);

Crizele economice sunt generate de cauze de ordin psihologic- alternanta unor stari de optimism si de pesimism in afacerile economice;

Crizele economice sunt determinate de cauze de natura exogena-endogena; ciclurile si crizele economice sunt rezultanta confruntarilor care au loc intre factorii care tin de sistemul economiei de piata si diferiti factori extraeconomici. Se considera ca sistemul economiei de piata contine in sine mecanisme destabilizatoare care determina evolutia ciclica si a crizelor economice iar factorii extraeconomici (conditii climaterice, sociali, politici, militari) pot frana sau favoriza mecanismele destabilizatoare.

Aceasta conceptia a fost lansata dupa marea criza din 1929-1933.

Crizele economice sunt determinate de alternanta unor perioade de inlocuire febrila a capitalului fix cu altele cand reinnoirea acestuia este redusa. Inlocuirea masiva a capitalului fix -posibila pe baza inovatiilor tehnice si necesara din cauza uzurii sale fizice si morale - constituie premisa si parghia trecerii la un nou ciclu economic pe termen mediu. Toate acestea se intalnesc si se interfereaza in faza de inviorare. (teoria ciclului reinvestitional a lui G Haberler) .

Crizele economice se datoreaza evolutiei creditului. Cresterea creditului stimuleaza expansiunea dar la un punct al intensitatii sale, creditul poate genera tensiuni financiare care conduc la un moment dat la ruperea echilibrului intre economii si investitii intre cererea globala si cererea monetara. In acest mod se marcheaza trecerea la criza si apoi la depresiune.

Crizele economice sunt explicate si rin prisma punctului de vedere potrivit caruia ciclul economic este un proces pur monetar. Astfel evolutia ciclica este determinata de politicile de credit adoptate de bancile centrale. Astfel , acestea stimuleaza investitiile prin reducerea nejustificata a ratei dobanzii. Investitiile astfel stimulate se dovedesc nerealizabile deoarece factorii de productie se dovedesc a fi mai scumpi decat evaluarile initiale ale bancilor. Faza de recesiune incepe cand intreprinderile isi reduc investitiile.

Teoriile subconsumului explica evolutia ciclica a economiei astfel: insuficienta cererii determinata de marile inegalitati in repartizarea veniturilor franeaza oferta, deci productia. Cresterea somajului amplifica reducerea cererii. Toate aceste procese determina prin efectul lor cumulativ declansarea crizei economice si trecerea la recesiune.

Marx explica evolutia ciclica a economiei prin contradictia dintre productie si consum datorita posibilitatilor nelimitate ale sistemului de a produce bunuri si servicii si nevoia solvabila redusa a marii majoritati a populatiei. Astfel "supraproductia relativa" determina reducerea ratei profitului.

Keynes pune evolutia ciclica pe seama relatiei cu evolutia eficientei marginale si cu dinamica productiei. Dezvoltand aceasta teorie Samuelson construieste modelul evolutiei ciclice prin implicarea multiplicatorului si acceleratorului. Actiunea conjugata a acestor factori determina fie expansiunea fie recesiunea.

Oscilatiile ciclice ale activitatilor economice sunt determinate de interventia statului in economie. Se considera ca orice interventie a statului provoaca dereglari in circulatia monetara, crizele economice fiind expresii ale neconcordantei dintre ritmurile de crestere economica si cele ale cresterii monetare. In functie de sensurile de evolutie ale celor doua marimi si de diferentele dintre ele in economie exista inflatie sau capacitati de productie nefolosite.

Dimpotriva adeptii interventiei statului in economie sustin ca evolutiile ciclice se datoreaza ineficientei in folosirea parghiilor, instrumentelor si politicilor economice elaborate si adoptate de statul democrat. Din acest motiv o buna corelare a acestora este de natura sa atenueze caracterul ciclic al evolutiei economiei si efectele sociale ale crizelor si recesiunilor economice.

Ciclurile pe termen scurt, conjuncturale sau Kitchin

Apar ca o inrautatire a miscarii pozitive, a expansiunii in cadrul ciclului Juglar.

El exprima o usoara relansare in faza depresiunii si are o durata intre 3-3,5 ani.