Exceptii de la regula formei autentice a donatiei

EXCEPTII DE LA REGULA FORMEI AUTENTICE A DONATIEI

SECTIUNEA I

PRELIMINARII

47.Exceptii aduse de doctrina si practica judiciara . Enumerare . Fara a fi prevazute in mod expres de lege , doctrina si practica judiciara admit existenta a trei asemenea exceptii de la conditia formei autentice a donatiei , donatiile neregulate [1] , asa cum au fost numite in doctrina : darul manual , donatia indirecta si donatia deghizata . Rigorismul legii cu privire la forma solemna in care trebuie sa se manifeste vointa partilor contractante , nu corespunde intocmai cu nevoile vietii sociale deoarece priveste satisfacerea unor sentimente de afectiune , recunostinta sau generozitate .

SECTIUNEA a II –a

Darurile manuale

48.Notiune . Darul manual consta in traditiunea materiala a unui bun mobil corporal de la o persoana la alta , cu intentia de a o gratifica si de a accepta donatia [2] . Prin urmare , darul manual reprezinta o liberalitate intre vii avand ca obiect numai bunuri mobile corporale si se realizeaza valabil prin traditiunea bunului .

Aceasta derogare de la regula formei autentice a donatiei isi gaseste justificarea legala in art. 644 C . civ. care enumera si traditiunea printre modurile de dobandire a proprietatii . In sistemul nostru de drept , in care proprietatea se transfera prin insasi puterea titlului translativ , independent de traditiunea lucrului , traditiunea nu poate ramane un mijloc deosebit de transmitere a dreptului decat in cazul in care ea constituie insasi manifestarea acordului de vointe dintre partile contractante , si o asemenea manifestare nu poate fi conceputa decat atunci cand traditiunea este gratuita , deoarece o traditiune materiala cu caracter oneros nu este si nu poate fi decat un mod de executare a unei transmisiuni de drepturi, izvorand dintr-un raport juridic preexistent [3] .

49.Conditii de valabilitate ale darului manual . Fiind o donatie , darul manual trebuie sa indeplineasca conditiile de valabilitate ale donatiei , exceptand conditia formei autentice , la care se adauga doua conditii specifice pentru valabilitatea sa : traditiunea si bunurile ce pot forma obiect al darului manual[4].

Potrivit art. 813 si 827 C . civ. , donatia intre vii nu este valabila decat daca este facuta prin act autentic , daca este acceptata de donatar si este insotita de un act estimativ , in cazul in care are ca obiect bunuri mobile . De la aceasta regula fac exceptie darurile manuale care nu pot avea ca obiect decat bunuri mobile , corporale [5] .

50.Reprezentarea in cazul darului manual . Darurile manuale facute persoanelor care au capacitatea de a primii donatie, insa nu au exercitiul acestui drept , sunt valabile prin traditiunea bunurilor facute reprezentantilor lor legali , respectiv cu incuviintarea ocrotitorilor , iar daca contine si element oneros cu autorizarea autoritatii tutelare . Predarea – primirea se poate face si printr-un reprezentant conventional , mandatar , caci posesiunea se poate transmite sau dobandi prin intermediul altuia .

Asadar , daca predarea sau primirea se face prin mandatar – prin derogare de la regula mandatului dat pentru incheierea donatiei in forma autentica – mandatul nu are nevoie de procura autentica, fiindca darul manual nu este un contract solemn , ci real . Avand in vedere principiul ca mandatul formeaza un tot unitar cu actul care urmeaza sa fie incheiat prin mandatar, incheierea contractului de mandat se face prin predarea , respectiv primirea bunului care formeaza obiectul donatiei de catre mandatar .

In toate cazurile insa , traditiunea lucrului daruit trebuie sa aiba loc in timpul vietii donatorului , donatia fiind un act intre vii . In cazul incheierii darului manual „ intre absenti ” prin reprezentant , donatarul trebuie sa preia bunul daruit de la mandatarul donatorului inainte de moartea acestuia [6].

51.Obiectul darului manual . Datorita faptului ca traditiunea reala este un element esential al darului manual , numai bunurile mobile corporale susceptibile de traditiune pot forma obiectul darurilor manuale . Nici imobilele , nici mobilele incorporale ( drepturi de creanta , drepturi de creatie intelectuala , fond de comert ) nu pot forma obiectul unui dar manual , pentru ca nu sunt susceptibile de a fii transferate si dobandite printr-o predare si primire efectiva .

Fac exceptie titlurile la purtator – asimilate mobilelor corporale – si biletele de banca , pentru ca transmiterea acestora are loc de la mana la mana [7] .

Evident , nu pot forma obiectul darului manual nici bunurile viitoare , deoarece predarea presupune detinerea materiala a bunului ,deci existenta lui actuala [8] .

52.Notiunea de traditiune . Traditiunea bunurilor daruite , respectiv remiterea materiala a bunurilor de la donator donatarului , este de esenta darului manual , de unde rezulta ca darul manual este un contract real . Traditiunea este cea care da valoare si efecte concursului de vointe ; ea creeaza darul manual si transmite donatarului proprietatea lucrului daruit [9] .

Daca acordul de vointa al partilor se realizeaza verbal sau prin inscris sub semnatura privata , dar nu are loc traditiunea bunului nu suntem in prezenta unui dar manual , ci contractul este nul absolut pentru lipsa formei autentice [10] . Daca oferta si acceptarea s-au facut in forma autentica suntem in prezenta unei donatii obisnuite avand ca obiect , de exemplu , un autoturism , si nu a unui dar manual . Prin urmare , darul manual se poate realiza numai prin traditiune . Daca insa obiectele pe care donatorul voieste sa le daruiasca se afla deja in mainile donatarului ( de exemplu , cu titlu de depozit, imprumut ) darul manual se poate perfecta prin declaratia donatorului ca intelege sa le daruiasca , acceptata de donatar .

Astfel , intentia de a gratifica – animus donandi – si de a accepta donatia poate avea loc atat inainte cat si dupa traditiunea bunului .

In doctrina s-a ivit o controversa in legatura cu semnificatia juridica a unui act sub semnatura privata incheiat odata cu traditiunea bunului . Unii autorii cred ca un asemenea inscris ar compromite darul manual deoarece traditiunea , in acest caz , reprezinta executarea unei donatii nule absolut pentru lipsa formei autentice . Apreciem , alaturi de alti autori [11] , ca donatia se realizeaza , in acest caz, prin traditiunea bunului , fiind un dar manual , si nu prin inscrisul redactat de parti care constituie numai dovada darului manual .

Traditiunea bunului trebuie sa aiba loc inainte de moartea donatorului , caci daca are loc dupa moartea acestuia , nu mai suntem in prezenta unui dar manual , chiar daca a existat un acord de vointa al partilor [12] .

Instanta suprema a precizat ca prin traditiunea bunului nu trebuie sa se inteleaga o deplasare fizica a bunului , cum ar fi preluarea din mana donatorului , efectele sale juridice putand fi realizate si printr-o traditiune implicita , de exemplu , atunci cand donatorul ar inmana donatarului cheile unei casete ori a unui depozit in care se afla un lucru sau cheile de contact ale autoturismului [13].

La fel ca si in materia vanzarii de autovehicule , incheierea contractului civil de donatie in modalitatea darului manual nu este conditionata de efectuarea formalitatilor prevazute de lege in materie de vehicule [14] .Insa pe plan administrativ – financiar se cere , in cazul donatiei , spre deosebire de vanzare – cumparare , respectarea formei autentificate de notar .

In nici un caz daruirea autovehiculului nu se poate realiza prin predarea numai a cartii de identitate (certificat de inmatriculare ) a vehiculului , acesta nefiind un titlu reprezentativ al bunului . Deci predarea actului trebuie sa fie insotita , pe baza acordului realizat , de predarea cheilor , incat donatarul sa poata intra in posesia efectiva a vehiculului .

De asemenea predarea unei sume de bani , direct sau prin virament , unitatii care construieste sau vinde donatarului o locuinta are caracterul unui dar manual pentru a carei valabilitate nu este necesara forma autentica si nici inmanarea efectiva a sumei in mainile donatarului [15] .

Constituie dar manual si depunerea unei sume de bani la C.E.C . sau alta unitate bancara pe numele unei alte persoane , daca aceasta depunere nu s-a facut cu alt titlu , cum ar fi de exemplu , plata unei datorii dau acordarea unui imprumut [16] .

Tot astfel , poate constituii dar manual depunerea de catre parinti a unei sume de bani la C.E.C. pe numele copilului lor minor ( sau major ) , astfel incat , devenind fara nici o formalitate proprietatea copilului ( chiar daca in libret s-a prevazut o clauza de imputernicire in favoarea unuia dintre parinti ) , nu mai fac parte din bunurile comune ale sotilor si nu formeaza obiect al partajului la incetarea comunitatii , afara numai daca se dovedeste ca depunerea pe numele copilului nu s-a facut cu intentia ca suma in cauza sa iasa din patrimoniul comun al sotilor si sa intre in patrimoniul copilului .

Daca sotii depunatori si-au propus sa depuna economiile la C.E.C. pe numele copiilor lor minori doar in credinta ca sunt sanse mai mari ca sa iasa castigator libretul C.E.C. , fara a urmarii gratificarea minorilor , sumele de bani depuse nu au iesit din patrimoniul lor comun . Daca , insa sotii depunatorii au avut intentia de a gratifica copiii , actul lor constituie dar manual si deci sumele depuse la C.E.C. apartin , de la data respectiva minorilor [17] . In acest caz , instanta este obligata sa staruie in administrarea probelor necesare stabilirii naturii juridice a depunerilor ( dar manual sau nu ) [18].

Prin urmare , sarcina probei revine celui care contesta intrarea sumei in patrimoniul copilului minor sau major . Pana la dovada contrara , caracterul de liberalitate ( donatie ) a depunerii se prezuma , copilul fiind titularul libretului [19] .

Retragerea unei sume de bani de pe carnet C.E.C. si transferarea ei pe carnet C.E.C. al altei persoane fiind recunoscuta ca donatie valabila - chiar daca se savarseste doar prin comunicare telegrafica intra agenti - se justifica tot prin ideea darului manual , intr-o acceptie noua a notiunilor de lucru corporal si de traditiune , acceptie care are in vedere realitatea unor procedee curente de transferare rapida si sigura a bunurilor mobile , a sumelor de bani in special .

Prin urmare , producandu-se o asa- numita „ dematerializare ” a traditiunii bunurilor , darul manual se poate realiza si prin forme moderne , care nu implica o predare efectiva , materiala a bunului donat , dar asigura totusi transferul efectiv al valorilor dintr-un patrimoniu in altul .

In schimb , nu constituie dar manual si bineinteles nici donatie predarea unui libret nominalizat pe numele donatorului ori a altei persoane , dar netransferat pe numele donatarului pentru ca simpla predare a unui titlu nominativ nu implica transferul dreptului asupra sumelor[20].Dreptul nu poate fi considerat transmis cata vreme donatarul nu are nici o posibilitate legala sa dispuna de sumele inscrise in libret .

Nici predarea unui libret nominativ , in care primitorul este inscris la clauza testamentara , nu constituie dar manual , pentru ca drepturile sale – in calitate de legatar iar nu de donatar – se vor naste numai la moartea titularului de libret . In schimb , daca primitorul este inscris la clauza de imputernicire , poate fi vorba de un dar manual , daca inscrierea clauzei si predarea –primirea libretului s-a facut cu intentia de a face si de a primii o liberalitate . Darul manual se poate realiza in acest caz prin simpla predare , deoarece donatarul poate dispune de sumele inscrise in libret [21] .

53.Darurile de nunta . In legatura cu aceste daruri de nunta , s-a decis ca ele urmeaza a fi considerate bunuri comune ale sotilor in cote egale , chiar daca au fost facute de parintii unuia dintre soti , deoarece sunt dobandite in timpul casatoriei si pentru ca se „ presupune intentia dispunatorului ca ele sa devina comune ” . In schimb , daca donatia se face de parintii unuia dintre soti nu cu ocazia serbarii nuntii , ci ulterior,bunul se considera a fi propriu[22].

Pe de alta parte , s-a decis ca , bunurile dobandite de soti in timpul casatoriei prin donatie sunt bunuri proprii , afara numai daca dispunatorul a aratat expres ca a inteles sa gratifice pe ambii sotii [23] .

Pentru solutionarea acestei probleme controversate , trebuie avut in vedere numai dispozitiile legale existente si numai diferentierile cuprinse in texte .

Asadar , prin derogare de la regulile comunitatii bunurilor dobandite de catre oricare dintre soti in timpul casatoriei ( art. 30 C . fam . ) , sunt calificate bunuri proprii ale fiecarui sot . In schimb . art. 31 lit. b . C . fam . enumera cu caracter limitativ categoriile de bunuri proprii ale sotilor , iar printre acestea se afla si bunurile dobandite de oricare dintre soti prin mostenire , donatie sau legat , afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune .

Observam ca legea excepteaza de la regula comunitatii donatiile , fara a distinge dupa formal lor de realizare ( act autentic , donatie simulata sau indirecta ori dar manual ) . Tot astfel , legea nu distinge in functie de momentul realizarii donatiei ( cu ocazia serbarii nuntii sau la o alta data ) dar , evident , in timpul casatoriei . De astfel , daca s-ar face exceptie ( de la exceptie ) pentru darurile de nunta de ce nu s-ar excepta si darurile facute cu ocazia aniversarii casatoriei[24] . In sfarsit , legea nu distinge in functie de persoana donatorului ( parinti sau alte rude mai apropiate sau mai indepartate in grad – frati-surori , unchi-matusi – ori persoane fara legatura de rudenie cu unul dintre soti ) [25] .

Rezulta ca asemenea diferentieri nu se justifica in drept , caci ubi lex nun distinguit , neg nos distinguere debemus . Astfel fiind , bunurile dobandite prin donatie , inclusiv darurile de nunta , devin bunuri proprii ale fiecarui sot , daca dispunatorul nu a dispus ca ele sa devina comune . Asadar , bunurile dobandite prin donatie sunt proprii pentru a fi respectata vointa donatorului , care , daca nu a dispus altfel , nu poate fi presupus ca a inteles sa avantajeze si sotul celui gratificat [26].

Referat: Abordare integrata a riscurilor pentru corporatiile transnationale Referat: Stilul personal de negociere

In ceia ce priveste darurile obisnuite facute sotilor cu diferite ocazii art. 759 C. civ „ arata ca nu sunt supuse raportului ” . Unii autorii considera ca aceste daruri , facute nu numai la nunti dar si cu alte ocazii , ca de exemplu , la aniversarii sau botezuri , nu alcatuiesc donatii [27] . Asadar , in toate cazurile aceste daruri obisnuite sunt exceptate de la raport .

Mai mult , se admite unanim , ca aceste daruri obisnuite , nesupuse raportului , nu intra nici in alcatuirea masei de calcul in vederea stabilirii liberalitatilor excesive supuse reductiunii in caz de incalcare a rezervei succesorale [28] . Iar daca , in materie de mostenire , aceste daruri obisnuite nu sunt supuse regimului donatiilor ( liberalitatilor ) , nu pot fi supuse regimului donatiilor nici in materia raporturilor patrimoniale dintre soti .

Asadar , putem concluziona , ca darurile obisnuite indiferent de forma sau momentul realizarii ori de persoana donatorului nu , intra sub incidenta exceptiei prevazute de art. 31 lit. b din Codul familiei ci devin bunuri comune potrivit regulilor prevazute de art. 30 C . fam . ( daca nu exista alte motive legale pentru care ele sa devina bunuri proprii ale unuia dintre soti ca , de exemplu , vointa neechivoca a donatorului in acest sens ) . In schimb , toate celelalte donatii , care nu sunt daruri obisnuite ( sume mari de bani , autoturisme , sau alte bunuri de mare valoare)[29] devin bunuri proprii potrivit art.31 lit.b C. fam . , chiar daca nu sunt facute cu ocazia serbarii nuntii si de catre persoane care nu sunt parinti ( alte rude apropiate ) unuia dintre soti , afara numai daca dispunatorul nu a prevazut ca bunurile donate sa devina comune .

54.Conditii de fond cerute pentru validitatea darului manual . Darul manual, fiind o varietate a donatiei , trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii de fond ca si donatia . Astfel , se mentin aceleasi incapacitati speciale , sunt interzise clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii darului manual si este permisa clauza de reintoarcere conventionala a bunului donat in caz de predeces al donatarului sau atat al donatarului cat si al descendentilor sai , fata de donator .

Darurile manuale pot avea loc si intre soti dar, la fel ca si donatia sunt revocabile potrivit art. 973 alin(2) C . civ.

La fel ca si donatia , darul manual poate fi supus unei conditii sau unei sarcini si va fi revocabil in conditiile art. 829 C . civ. si va fi supus raportului sau reductiunii potrivit dreptului comun . Daca darul manual , ca forma de realizare a donatiei , poate fi afectat de sarcini , pe care donatarul este tinut sa le duca la indeplinire , in caz contrar donatorul are dreptul sa ceara potrivit art. 1021 C. civ fie executarea lor , fie rezolutiunea donatiei [30] .

55.Proba darului manual . Problema dovezii darului manual a nascut uneori dificultati in practica . Conform principiului statuat de art. 1169 C . civ. , sarcina probei revine celui care invoca existenta darului manual .

Dovada darului manual se face diferit dupa cum sarcina probei incumba donatarului sau donatorului .

Astfel daca donatorul sau mostenitorii lui trebuie sa faca dovada existentei darului manual , pentru a obtine revocarea , raportul sau reductiunea acestuia , ei nu se pot folosi de martori sau prezumtii daca valoarea darului depaseste 250 de lei decat daca exista un inscris sau inceput de dovada scrisa , fiind deci aplicabile dispozitiile generale in materia probatiunii , prevazute de art. 1191 C . civ. Daca insa mostenitorii solicita reductiunea sau raportul donatiilor „ prezentandu-se cu un drept propriu ” si nu ca succesori in drepturi ei pot dovedi existenta darului manual cu orice mijloc de proba , la fel ca orice tert [31].

Daca dimpotriva , donatorul sau mostenitorii sai neaga existenta darului manual , donatarul se va prevala de dispozitiile art. 1909 C. civ. conform carora posesia de buna credinta a bunurilor mobile valoreaza proprietatea , astfel ca nu are nevoie de dovada scrisa .

Daca donatorul sau mostenitorii acestuia invoca reaua –credinta a donatarului a carui posesie precara , echivoca , clandestina sau frauduloasa , acestia pot face dovada diferit dupa cum cea ce se dovedeste este un fapt material ( care se va dovedii cu orice mijloc de proba ) sau un contract de depozit , locatiune , mandat , caz in care se vor aplica regulile generale prevazute de art. 1191 si urm . C . civ.

In aceiasi directie sa pronuntat si instanta suprema care dispune ca daca donatorul sau mostenitorii lui nu recunosc valabilitatea darului manual , sarcina probei le apartine , ei urmand sa dovedeasca faptul ca donatarul a furat bunul sau acest bun se afla in posesia frauduloasa sau precara a donatarului [32] . In aceasta ipoteza donatarul trebuind sa combata prin probe cele dovedite de donator sau mostenitorii lui[33] .

SECTIUNEA a III – a

DONATIILE INDIRECTE

56.Notiune . O alta exceptie de la conditia formei autentice a donatiei este donatia indirecta . Aceste donatii indirecte sunt acte juridice incheiate nesimulat cu intentia de a gratifica, motiv pentru care sunt supuse regulilor de fond prevazute pentru liberalitati , dar infaptuite pe calea unui act juridic diferit de contractul de donatie .

Intentia de a gratifica poate fi dovedita prin orice mijloc de proba , fiind vorba de interpretarea unei vointe juridice . Numai actul juridic care serveste drept suport donatiei indirecte necesita dovada scrisa afara de cazul in care legea nu dispune altfel [34] .

Regula dupa care donatiile indirecte sunt supuse regulilor de fond prevazute pentru liberalitati nu se aplica intocmai asigurarilor de persoane incheiate in favoarea unui tert beneficiar . Astfel , suma asigurata nu este supusa reductiunii ca liberalitate excesiva si nici raportului ca donatie indirecta . Reductiunea sau raportul s-ar putea admite , cel mult , in privinta primelor platite din patrimoniul asiguratului [35]

Pin urmare , spre deosebire de donatia deghizata – care este o adevarata donatie deoarece contractul aparent nu are o existenta reala , nu corespunde vointei reale a partilor – , in cazul donatiei indirecte actul care se incheie ( altul decat donatia ) este real , voit de parti , dar prin intermediul lui se realizeaza indirect o gratificare , o liberalitate . Aceasta , deosebire semnalata constituie motivul pentru care , in limitele prevazute de lege , donatiile indirecte intre soti sunt valabile in schimb , cele deghizate sau facute prin persoane interpuse sunt nule .

Pentru aceasta categorie de acte juridice , in care aparenta este conforma cu realitatea, nu se cere respectarea formei autentice dat fiind ca nu sunt contracte de donatie , ci liberalitati efectuate pe calea unor acte juridice pentru care , de regula , nu se prevede aceasta cerinta de forma . Caracteristic in aceasta privinta este , de exemplu , art. 1642 alin ( 2 ) C . civ. care precizeaza ca daca renta viagera s-a constituit in favoarea unei terte persoane ( stipulatia pentru altul facuta cu intentia de a gratifica ) , desi este o liberalitate , totusi nu este supusa formelor stabilite pentru donatie .Tot astfel , art. 1138 C. civ permite dovada remiterii de datorie prin predarea titlului constatator al creantei . Remiterea de datorie inter vivos poate fi facuta in orice forma chiar si tacit [36] .

Fata de cele aratate , rezulta ca donatiile indirecte , sunt supuse numai regulilor de fond si nu de forma ale donatiilor . In schimb , actul prin care se realizeaza indirect liberalitatea , trebuie sa fie incheiat cu respectarea conditiilor de forma ( daca este cazul ) si de fond prevazute de lege pentru acel act . Intrucat liberalitatea este inclusa intr-un alt act juridic , conditiile de fond se dubleaza , trebuind sa fie indeplinite atat acele conditii care sunt prevazute pentru actul care se incheie cat si cele prevazute pentru liberalitatea pe care o cuprinde ( stipulatia pretului in favoarea altei persoane ) . Asadar , putem spune , ca toate donatiile indirecte , se pot descompune in doua acte juridice cel de al doilea fiind o liberalitate [37] .

In cazul acestor acte nu sunt aplicabile , nici dispozitiile art. 814 C . civ. referitoare la acceptarea donatiei facuta prin act separat . In masura in care acceptarea este necesara pentru realizarea donatiei indirecte , ea urmeaza regulile prevazute pentru actul care-i serveste drept suport juridic .

Donatia indirecta se poate realiza si in cadrul unui act cu titlu oneros , cand una din parti , cu intentie liberala , incheie contractul in parte cu titlu oneros iar in parte cu titlu gratuit , cum ar fi de exemplu cazul in care se vinde un bun , stipuland un pret redus fata de valoarea lui . Daca pretul real este ascuns partial in actul public in scopul diminuarii taxei fiscale [38] nu este vorba de nici o liberalitate ( donatie directa sau donatie indirecta ) .Donatia indirecta se mai poate realiza si prin plata datoriei altuia , facuta cu intentia de a-l gratifica pe debitor , cum ar fi de exemplu , cazul unui parinte care plateste datoria copilului .

57.Actele juridice calificate donatii indirecte . Enumerare . Actele juridice prin care se realizeaza deseori in practica o donatie indirecta sunt : renuntarea la un drept , remiterea de datorie , si stipulatia in folosul altei persoane .

57.1.Renuntarea la un drept . Renuntarea la un drept reprezinta o liberalitate numai daca de face cu intentia animo donandi , respectiv a procura un avantaj unei altei persoane care are posibilitatea de a culege in puterea legii , dreptul in lipsa celui care renunta . De exemplu , renuntarea la o mostenire de care va profita comostenitorul sau mostenitorul subsecvent ; renuntarea la uzufruct de care va profita nudul proprietar ; renuntarea la legat de care va profita colegatarul sau mostenitorul grevat de executarea legatului.

In acest caz , liberalitatea apare ca un accesoriu al renuntarii care este operatia principala .

Subliniem ca , fara intentie liberala , prin renuntarea la un drept nu se realizeaza o donatie indirecta , ca de exemplu , cazul mostenitorului care renunta la mostenire pentru a suporte sarcinile si datoriile succesiunii . In acest sens se spune ca renuntarea la un drept este un act juridic neutru , asadar pentru a o califica drept donatie indirecta se cere stabilirea intentiei de a gratifica . Aceasta intentie poate fi dovedita prin orice mijloc de proba , fiind vorba de interpretarea unei vointe juridice .

Trebuie precizat , de asemenea , ca renuntarile gratuite sunt scutite de forma prevazuta pentru donati numai daca sunt pur abdicative de drepturi , iar nu translative cum sunt cele facute in favorom . De exemplu , renuntarea la o mostenire in favoarea unei persoane , constituie o acceptare urmata de o transmisiune cu titlu gratuit , care este supusa neindoielnic conditiilor prevazute de art. 813 si 814 C . civ[39] .

57.2.Remiterea de datorie . Potrivit art. 1138 C . civ. , remiterea de datorie ca modalitate de stingere a obligatiilor , constituie o liberalitate . Astfel „ remiterea voluntara a titlului original facuta de creditor debitorului da proba liberatiunii ” .

Asadar , remiterea de datorie , consta in renuntarea creditorului la valorificarea creantei sale impotriva debitorului , cu acordul acestuia . Pentru ca remiterea sa constituie o donatie indirecta ea trebuie sa se faca cu intentia de gratificare a creditorului ( motiv pentru care se numeste si iertare de datorie ) intrucat renuntarea la datorie se poate face si cu titlu oneros si , in acest caz devine o novatie obiectiva sau dare in plata .

Prin aceasta renuntare , debitorul isi imbogateste patrimoniul sau , realizand un folos gratuit ce reprezinta valoarea dreptului de creanta .

Renuntarea la datorie cu scopul de a gratifica pe debitor se poate realiza prin acte intra vii , atat expres cat si tacit , cat si prin act de ultima vointa . Daca se face prin acte intre vii remiterea nu poate avea loc decat intre creditor si debitor , prin restituirea inscrisului constatator al creantei .

Constituind o donatie indirecta , remiterea de datorie este supusa regulilor referitoare la revocare , raport si reductiune .

57.3.Stipulatia in favoarea unei terte persoane . Stipulatia in folosul altuia se realizeaza printr-un contract care contine obligatia unei parti de a realiza o prestatie in folosul altei persoane care nu este parte in contract .

Potrivit definitiei date in doctrina , stipulatia pentru altul este contractul prin care o parte numita stipulant , dispune ca cealalta parte numita promitent , sa dea , sa faca , sau sa nu faca ceva in folosul unei alte persoane care nu este parte in contract , numita tert beneficiar .

Stipulatia pentru altul va reprezenta o donatie indirecta numai daca dreptul in folosul beneficiarului s-a nascut cu intentia animo donandi a stipulantului [40] .

Donatia indirecta realizata pe calea stipulatiei pentru altul prezinta urmatoarele particularitati fata de regulile generale ale donatiilor , si anume :

a)Aceasta donatie se realizeaza independent de acceptarea donatie de catre donatar (tertul beneficiar ) si de notificarea acceptarii donatorului - stipulant , intrucat dreptul stipulat in favoarea tertului beneficiar ( donatar ) se naste direct si nemijlocit in patrimoniul sau din momentul incheierii contractului intre stipulantul –donator si promitent[41] .

b)Acceptarea donatiei care are drept efect numai consolidarea ( iar nu nasterea ) dreptului in patrimoniul tertului beneficiar ( donatar ) , poate fi facuta nu numai de donatar , dar si de succesorii sai in drepturi , si nu numai in timpul vietii , dar si dupa moartea donatorului ( ori dupa ce a devenit incapabil ) .

c)Donatia devine irevocabila numai din momentul acceptarii . Atata timp cat tertul beneficiar nu a acceptat , stipulantul poate revoca dispozitia facuta si sa transfere beneficiul , fie asupra altei persoane fie asupra lui insusi [42] . Pana la consolidarea prin acceptare a dreptului in patrimoniul donatarului , donatorul –stipulant ( nu si succesorii sai in drepturi ) pot revoca donatia ad nutum ceia ce inseamna ca pana la acceptare nu opereaza forta obligatorie a contractului ( irevocabilitatea de gradul I ) . In schimb , principiul irevocabilitatii donatiilor (irevocabilitatea de gradul II ) trebuie sa fie respectat . Asadar , dreptul stipulat in favoarea donatorului nu se naste valabil in patrimoniul sau din momentul incheierii contractului intre stipulant si promitent numai daca stipulatia nu contine clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii donatiilor [43] .

Daca donatia indirecta ( stipulatia facuta donandi causa ) este prevazuta in cadrul unei donatii directe (donatia cu sarcina ) – donatie dubla facuta printr-un act juridic – , donatia directa va fi guvernata , evident , de regulile aplicabile donatiilor ( forma autentica sau dar manual , principiul irevocabilitatii , acceptarea de catre donatarul direct si notificarea acceptarii). Numai in privinta sarcini stipulate , care este o donatie indirecta grefata pe o donatie directa , se aplica regulile specifice stipulatiei pentru altul .

In ceia ce priveste capacitatea de a face sau primii donatii , trebuie avut in vedere , atat raporturile dintre partile donatiei directe ( stipulant si promitent ) , cat si raporturile dintre donatorul- stipulant si donatarul- tert beneficiar . In schimb , la raporturile dintre promitentul- donatar direct si tertul beneficiar donatar- indirect , problema capacitatii de a face donatii nu se pune . De exemplu , medicul curant al promitentului poate cere executarea sarcinii stipulate in favoarea sa ( daca nu este medicul curant al stipulantului- donator )

Prin exceptie , de la regula necesitatii capacitatii donatarului-tert beneficiar de a primii donatii , se recunoaste validitatea sarcinii stipulate in favoarea unei persoane viitoare (neconcepute ) , cu conditia existentei ei la data executarii sarcinii , de exemplu , sarcina stipulata in favoarea copilului care se va naste din casatoria pe care o va incheia nepoata donatorului .

Fiind un contract , stipulatia pentru altul trebuie sa indeplineasca conditiile generale de valabilitate ale contractelor cat si o serie de conditii proprii referitoare la vointa liberala de a stipula in folosul altei persoane si la persoana beneficiarului ( donatarului ) .

SECTIUNEA a IV –a

DONATIILE SIMULATE

58.Notiunea de simulatie . Feluri . Simulatia presupune existenta simultana a doua contracte intre aceleasi parti : un contract public aparent care exprima o aparenta juridica necorespunzatoare realitatii, si un contract secret care contine vointa reala a partilor , incheiat anterior sau concomitent cu contractul aparent .

In materia donatiilor , prin simulatie se urmareste ascunderea unei donatii ( actul secret ) printr-un contract aparent cu titlu oneros ( donatia deghizata ) sau ascunderea adevaratului donatar prin incheierea unui contract public , aparent intre alte persoane (donatia prin interpunerea de persoane ) .

59.Donatiile deghizate

59.1.Notiune . Donatia este deghizata cand conform actului public apare incadrata intr-o operatiune juridica cu titlu oneros . Deci in acest caz , actul public este simulat , neadevarat , si ascunde o donatie ( deghizare totala , prin care se ascunde natura gratuita a contractului secret ) . De exemplu , vanzarea – cumpararea in care pretul nu poate sa fie datorat (contraprestatie simulata ) , sau recunoasterea unei datorii care nu exista in realitate .

Donatiile deghizate , ascunse sub aparenta unui contract cu titlu oneros , sunt in principiu valabile, deghizarea ne fiind sanctionata cu nulitatea [44] . Prin urmare , donatia deghizata care intruneste conditiile de valabilitate ale contractelor ( in principal se pune problema cauzei licite ) este valabila . De exemplu , donatia este nula absolut pentru clauza imorala daca se dovedeste ca are drept scop stabilirea , continuarea , ori remunerarea unor relatii de concubinaj [45] .

Avand insa in vedere faptul ca donatia deghizata constituie o adevarata donatie , ea este supusa si regulilor de fond prevazute special pentru donatii ( capacitate , irevocabilitate , irevocabilitate de gradul II , reductiune , raport , revocare in cazurile prevazute de lege ) .Deci pentru donatia deghizata se aplica aceleasi reguli de fond care s-ar aplica si daca donatia ar fi aparenta .

Urmand modelul jurisprudentei franceze , inca de la aparitia Codului civil roman , jurisprudenta noastra a admis in mod constant , cu cateva exceptii , valabilitatea donatiilor deghizate , intemeindu-se pe urmatoarele argumente :

a)Potrivit art. 812 C . civ. liberalitatile facute in favoarea unui incapabil sunt nule , fie deghizate sub forma unui contract cu titlu oneros , fie prin interpunere de persoane iar potrivit art. 940 alin ( 2 ) C . civ. , donatiile deghizate intre soti sau prin persoane interpuse sunt nule . Per a contrario , rezulta ca este valabila donatia deghizata , intervenita intre persoane capabile deoarece nici o dispozitie legala nu interzice a se face pe cale indirecta ceia ce se poate face pe cale directa [46] ;

b)Potrivit dreptului roman si vechiului drept francez , numai donatiile exprese erau supuse formei solemne , nu si celei tacite ;

c)Din interpretare art. 845 [47] si art. 1642 C . civ este evident ca legiuitorul a recunoscut valabilitatea donatiilor deghizate , astfel ca el insusi a admis unele exceptii de la conditia formei autentice ;

59.2.Forma . Controversata este problema ce forma trebuie sa imbrace aceste contracte si anume forma autentica ceruta de lege pentru valabilitatea donatiilor sub sanctiunea nulitatii absolute sau forma contractului care deghizeaza donatia , ceruta de lege , de regula , numai ad probationem . De exemplu , contractul prin care se transmite cu titlu gratuit dreptul de superficie asupra unei case sub aparenta unei vanzari – cumparari urmeaza sa fie incheiat in forma autentica sau poate fi incheiat sub forma unui act sub semnatura privata , stiut fiind ca pentru instrainarea cu titlu oneros al constructiilor (fara instrainarea terenului aferent ) legea nu prevede cerinta formei autentice .

Potrivit unei solutii adoptate recent in practica judiciara , pentru valabilitatea acestor donatii nu se cere respectarea formei autentice , ci numai a formei prevazute de lege pentru contractul care deghizeaza donatia [48] . Dar nerespectarea acelei forme se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a donatiei deghizate desi acea forma este prevazuta de lege numai ad probationem . Cu alte cuvinte , forma se imprumuta de la contractul care deghizeaza donatia iar sanctiunea care se aplica este , de regula , ceea prevazuta pentru donatii . De exemplu , ipoteza in care donatia deghizata se realizeaza prin recunoasterea unei datorii care in realitate nu exista , iar in acest caz actul prin care se recunoaste datoria trebuie scris in intregime de donator sau sa poarte cel putin mentiunea scrisa pe el „ bun si aprobat ” .

Asadar , consideram ca renuntarea la cerinta formei autentice este in contradictie cu art. 813 C . civ. , care fiind redactat diferit fata de art. 931 din Codul civil francez , prevede categoric ca „ toate donatiile se fac prin act autentic ” , deci atat donatiile sincer intervenite intre parti cat si cele deghizate . Prin urmare , asa cum s-a aratat , „ fata de o dispozitie atat de imperativa , nu este cu putinta a se admite validitatea unor donatii efectuate prin procedee care au drept scop sa ocoleasca formele strict impuse de lege in materie de donatiuni intre vii ; validitatea donatiilor deghizate ar echivala cu desfiintarea de fapt a formelor solemne ” [49] .

De precizat , ca pentru respectarea formei autentice prevazute de lege in materie de donatii trebuie avut in vedere autentificarea actului ostensibil care ascunde donatia ( de exemplu, vanzarea – cumpararea ) , iar nu a donatiei insusi ( a actului disimulat ) care , potrivit vointei partilor , trebuie sa ramana ascunsa . Actul disimulat , si anume contrainscrisul , care serveste partilor pentru dovedirea simulatiei , nu trebuie sa fie autentificat . Pentru dovada caracterului simulat al actului aparent nu se cere o simetrie de forma [50] .

Acceptarea donatiei se va putea face si tacit [51] , insa inainte de moartea donatorului (caz in care nu va exista acordul de vointe ) , iar intocmirea actului estimativ prevazut de art. 827 C . civ pentru donatii de bunuri mobile , nu mai este necesar .

59.3.Dovada donatiilor deghizate . Intrucat nu exista nici o dispozitie legala expresa in acest sens , dovada deghizarii se face potrivit regulilor din materia simulatiei . ( art. 1175 C . civ.)

Astfel , partile din contract cat si succesorii lor universali si cu titlu universal , pot dovedi simulatia prin contrainscris ( contractul secret ) si , potrivit art.1191 si urm . C . civ. , cu ajutorul probei testimoniale a prezumtiilor ^[52] in cazurile si conditiile admise de lege .

Tertii ( in materia simulatiei , in categoria tertilor sunt inclusi si succesorii cu titlu particular si creditorii chirografari a partilor ) vor putea sa dovedeasca simulatia prin orice mijloc de proba , martori si prezumtii , chiar daca valoarea contractului depaseste 250 si nu exista un inceput de dovada scrisa , intrucat acestia sau aflat in imposibilitate de a procura dovada scrisa despre simulatie .

59.4.Calitatea de mostenitori . Pentru a usura dovada deghizarii , legea prevede in favoarea mostenitorilor rezervatari o prezumtie relativa [53] potrivit careia instrainarea cu titlu oneros facuta unui succesibil in linie dreapta ( ruda in linie directa descendenta sau ascendenta , inclusiv rudenia civila rezultand din adoptie ) reprezinta o donatie deghizata supusa reductiunii[54] , dar numai daca instrainarea s-a facut cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere , iar deghizarea nu este invocata de un mostenitor in linie dreapta care sa fi consfintit la incheierea actului ^[55] .

Acesti mostenitori rezervatari trebuie considerati terti fata de contractul incheiat cu autorul lor , intrucat ei nu se prezinta in calitate de continuatori ai persoanei defunctului ci in virtutea unui drept propriu conferit de lege . Drept consecinta , in acest caz , mostenitorii pot face dovada simulatiei prin orice mijloc de proba caci , fata de terti „ contractul are valoarea unui fapt juridic ” ^[56]

Daca simulatia a fost utilizata pentru fraudarea legii , ori ce persoana interesata , inclusiv partile contractante , pot dovedi simulatia prin orice mijloc de proba .

Actiunea prin care se urmareste a se demonstra caracterul simulat al donatiei este actiunea in simulatie care poate fi introdusa de ori ce persoana interesata . Scopul acestei actiuni este de a inlatura efectele contractului aparent ( cu titlu oneros ) pentru a produce efecte numai donatia . Cum s-a precizat in literatura juridica „ reusita actiunii in simulatie nu valideaza insa contractul secret , daca acest contract nu intruneste conditiile pentru a fi valabil el insusi ” [57]

60.Donatiile prin interpunere de persoane .

60.1. Notiune . In cazul donatiei prin interpunere de persoane simulatia nu vizeaza natura gratuita a contractului , ci persoana adevaratului donatar . Se recurge la aceasta forma a simulatiei , de exemplu , in cazul in care adevaratul donatar este incapabil sa primeasca liberalitati de la donator sau gratificarea ar provoca ecouri nefavorabile in familia donatorului . Din aceasta cauza , contractul aparent se incheie cu o persoana interpusa , prin contrainscris precizandu-se persoana adevaratului donatar .

60.1.Conditii de valabilitate . Intrucat prin aceasta forma de simulatie partile nu doresc sa ascunda natura juridica a contractului intervenit , ci numai persoana donatarului , ele incheie in mod aparent tot un contract de donatie , astfel ca acesta trebuie sa indeplineasca toate conditiile de fond si forma prevazute de legiuitor pentru valabilitatea donatiei .

Pentru a fi valabila , donatia prin interpunere de persoane trebuie sa indeplineasca toate conditiile de fond ale donatiei , conditii care se analizeaza in raport de adevarata persoana a donatarului .

Potrivit art.812 C. civ. „ dispozitiile in favoarea unui incapabil sunt nule fie ele deghizate sub forma unui contract oneros fie facute in numele unor persoane interpuse .Sunt considerate persoane interpuse tatal , mana , copiii si descendentii si sotul persoanei incapabile ”. Acest text stabileste o prezumtie absoluta in privinta donatiilor facute unor persoane incapabile prin aceste categorii de persoane , donatiile fiind lovite , in acest caz , de nulitate absoluta .