Drepturile creditorului asupra patrimoniului debitorului

DREPTURILE CREDITORULUI ASUPRA PATRIMONIULUI DEBITORULUI

Din punctul de vedere al garantarii creanțelor lor, creditorii pot fi creditori garantați (a caror creanța este garantata cu o garanție reala - gaj, garanție reala mobiliara, ipoteca, privilegiu, drept de retenție - sau cu una personala - fidejusiune) sau negarantați - chirografari (a caror creanța nu se bucura de nici o garanție).

Acești din urma creditori, cei chirografari, au asupra patrimoniului debitorului lor un "drept de gaj general", in temeiul art. 1718 Cod civil.

Exercitarea acestui drept de gaj general se face prin doua acțiuni specifice puse la indemana creditorului de catre legiuitor:

a) acțiunea oblica, reglementata de dispozițiile art. 974 Cod civil și

b) acțiunea pauliana, statuata in cuprinsul art. 975 Cod civil.

a) Acțiunea oblica este acțiunea prin care creditorul chirografar incearca sa valorifice un drept al debitorului sau, prin intermediul justiției.

Nu pot face obiect al acțiunii oblice drepturile cu caracter strict personal; de asemenea, prin intermediul acestei acțiuni, creditorul nu se poate substitui debitorului in administrarea averii sale.

Pentru ca acțiunea oblica sa fie admisibila, trebuie sa fie indeplinite mai multe condiții:

- creanța creditorului trebuie sa fie certa (sa existe cu certitudine), lichida (sa fie determinat cuantumul ei) și exigibila (sa poata fi executata);

- debitorul sa fie pasiv in exercitarea, in valorificarea drepturilor sale de creanța;

- debitorul sa-și fi cauzat sau agravat starea sa de insolvabilitate prin aceasta pasivitate.

Odata admisa acțiunea oblica, dreptul valorificat prin intermediul acesteia intra in patrimoniul debitorului, profitand tuturor creditorilor acestuia.

b) Acțiunea pauliana este acțiunea prin care creditorul poate cere desființarea pe cale judiciara a actelor juridice incheiate de catre debitorul sau in scopul prejudicierii sale.

Pentru a fi admisibila acțiunea pauliana, trebuie sa fie indeplinite trei condiții:

- creanța creditorului trebuie sa fie certa, lichida și exigibila și anterioara introducerii acțiunii;

- debitorul sa-și fi provocat prin actul juridic care se vrea a fi revocat insolvabilitatea sau sa și-o fi agravat;

- terțul dobanditor al bunului sa fi fost de rea-credința (sa fi cunoscut situația patrimoniala a debitorului, precum și prejudiciul cauzat creditorului).

Domeniul de aplicare al acțiunii pauliene este similar cu cel al acțiunii oblice.

Odata admisa, acțiunea pauliana are ca efect inopozabilitatea fața de creditor a actului juridic incheiat de catre debitor cu terțul. Acest act se considera revocat in masura valorii creanței creditorului și obliga pe terț la despagubirea acestuia.

Terțul poate pastra bunul oferind prețul, iar, in caz de excedent, acesta ramane la terț.

Efectele admiterii acestei acțiuni se produc numai in beneficiul creditorului care a introdus-o.